Romania Sociala logo
Menu

Răcnetocrația – ca ipostază a iohanizării

autor:   6 January 2020  

Ștefan Buzărnescu

După finalizarea celor cinci ani de Certocrație neobăsistă, dezvoltată creator „pas cu pas” sub auspiciile „lucrului bine făcut”, fostul și actualul (eternul?!) nostru Prezident, neștiind încotroceni s-o apuce, a dat buzna în noul cincinal al tranziției, de la socialismul multilateral dezvoltat la capitalismul multilateral dezolant, în uralele entuziaste ale celor care, prin țipete și promisiuni seducătoare, au „dat jos” alianța de la guvernare, formată în jurul celor care pretindeau că numai lor li se cuvine să le PeSeDe treburile țării și de agenda cetățeanului.
Așadar, răcnetele orchestrate de un jurnalist mediocru, promovat ad-hoc vicepreș al Părții Nepesediste a Lucrătorilor pe ogoarele (neprivatizate, încă!) ale câmpiilor semantice ale lozincilor bine simțite, a adus la Putere un Orbansturbamfurer care, chiar a doua zi după „instalare”, a demis 40 (patruzeci) de Secretari de stat, pentru motivul că ar avea alte culori politice decât cele ale „Guvernului meu”—second head (nu este greșeala de tastare!). Exact așa făceau și staliniștii: sub diversiunea „preschimbării carnetelor de partid”, comuniștii îi exmatriculau pe „tovarășii de drum” care nu dăduseră dovadă de suficientă loialitate față de „indicațiile organelor superioare”… Comentatorii fenomenului numeau operația cu termenul de „epurare”… De data asta, epurarea a avut loc „la vedere”: ori ești penelist, și rămâi în formula guvernamentală, ori ba(n) și părăsești toate instituțiile care au vreo legătură cu cei de la „butoane”! Terțium non datur! (Adică nu există a treia posibilitate: traduc pentru cei care au studiat pe manuale alternative, ca să nu creadă că am spus ceva obscen).
Fără prea multe cuvinte, răcnetocrații, așteptați să vină cu soluții la toate „dezastrele” invocate în campania electorală pentru europarlamentabili, au intrat rapid în corul păguboșilor, mărind nu numai plafonul de îndatorare al țării, ci și deficitul bugetar, precizând că nu pot menține nivelul de 3% , ci vor depăși chiar și 4% din PIB! Aceasta a fost demonstrația de competență etalată de „Ceata lui Pițigoi / Dai într-unul, țipă doi!”. Se vede treaba că guvernarea este o gesticulație care ține de competență, nu de înălțimea timbrului vocii și nici de viclenia plângerilor la „Înalta Poartă” a naivității europene, unde totul pare o varză (de Bruxelles).
Problema renunțării la pensiile speciale, promisă pe vremea când erau în opoziție, a trebuit asumată, spre disperarea magistraților care nu acceptă renunțarea la această (inutilă) discriminare… Coborâți de la peluza politichiei (unde vocalizele chibiților fac atractivă desfășurarea partidei), pe gazon, răcnetocrații au intrat în surdină și-și exersează vechile reflexe de obediență partizană; evident, în numele democrației și al Sfântului său Duh! Cum se va rezolva problema? Numai noii împuterniciți au obligația să ofere soluții, deoarece datoria actorilor decizionali ajunși în intervalul de autoritate al lideranței este simplă: ca la matematică, dacă pui bine problema în ecuație, poți găsi, cu certitudine, soluția. Cu atâția ingineri pe acolo…, care se prezumă că au studiat mai multă matematică decât fizică, este posibil să avem noroc de vreo soluție negociată sau cel puțin acceptabilă.
Dar magistrații au a se îngrijora nu doar de pensiile speciale.
Secția specială pentru protejarea magistraților față de abuzurile procurorilor este următoarea țintă a Ministrului Justiției care nu se predoiu: a comis un Memoriu în care argumentează că numai când judecătorii vor fi subordonați procurorilor care execută ordinele politicienilor de la Putere, se va putea asigura independența Justiției! Iată un nostalgic incurabil care așa a „reformat” legislația românească pe vremea când Primul Vaporean al țării, aflat la timonă, și-a eliminat adversarii politici cu ajutorul procurorilor, „unși” peste noapte magistrați, arestând judecătorii care nu dădeau sentințele dorite de Vaporean și de ceilalți vâslași pe apele tulburi ale „tranziției”; judecătorul Mustață a murit în pușcărie, iar judecătorul Greblă a fost dat afară din CCR pe baza unei înscenări judiciare care s-a dovedit, după ani de umilințe procesuale, a fi fără obiect, iar cei care au comis asemenea grozăvii nu au fost trași la răspundere… Asta ca să amintim numai două abuzuri notorii din practica judiciară de tip Predoiu-Macovei & Comp. Ei bine, Secția asta specială a fost înființată constituțional, tocmai pentru a asigura independența reală a Magistraților și a preveni reeditarea unor astfel de abuzuri.
Răvășit de nostalgii de pe vremea când era Pe De Lături de istorie, autorul Memoriului cu pricina dorește desființarea cadrului normativ care făcea posibilă independența Justiției, dar susținând că numai prin iohanizarea băsismului se poate asigura frecvent invocata independență! Deci: fii cuminte ca-nainte, nu fi prost precum ai fost.
Când personajul la care ne referim era în opoziție, se revolta că adoptarea Legii răspunderii magistraților merge prea încet; acum, asumarea răspunderii acestora nu i se mai pare o prioritate. Iată o probă de consecvență care, ne rugăm Bunului Dumnezeu, să nu ne contamineze.
De sărbătorile Crăciunului 2019, în miezul unei discuții focalizate pe soarta nefericitului patruped, comparat cu alte animale care ne acompaniază existența, mi-am adus aminte de memorabilul gând al lui Winston (Leonard Spencer) Churchill: „Pisicile ne privesc de sus, câinii de jos, iar porcul direct în ochi, ca pe un egal”.
Nu știu de ce, dar m-a invadat memoria și mi-am amintit de inegalabilul nostru orator Barbu Ștefănescu Delavrancea care-i reproșa Demnitarului Lahovary că „de ce face o politică pentru piei roșii?”, la care a primit o replică antologică „pentru că avem în fața noastră piei care nu roșesc niciodată!”.
În aceste zile de vacanță, am studiat (și) statisticile instituțiilor europene referitoare la rezultatele guvernării Alianței PSD-ALDE și am văzut numai performanțe: creșteri economice în toți anii de guvernare, o președinție rotativă unanim apreciată, mărirea salariilor, mărirea pensiilor ș.a.m.d., în contradicție cu foștii portocalii, acum galbeni, care au răgușit răcnind că guvernanții „de stânga” „dau foc la țară”, că „guvernul a eșuat”, că „Tanti Europa”… bla, bla, bla… și alte formule sado-masochiste de acest gen, fapt pentru care cei gălbejiții au venit la guvernare, dar fără să roșească de rușinea diversiunilor mediatizate fără încetare de peste doi ani și jumătate.
Ca ins născut ceva mai devreme, pe vremea când pe la cursuri se susținea că în Europa interbelică franceza și germana erau limbi favorite ale firavei aristocrații românești, deci ca unul rămas mai atașat francofoniei, decât romglezei de astăzi, am rememorat un pasaj din viața marelui poet francez Paul Valéry care, în plin război și sub ocupație germană, a fost întrebat din ce cauză îl preocupă mai mult Bucolicele lui Vergiliu, din care tocmai traducea, decât evenimentele razboiului în care se zbătea Europa în timpul aventurii naziste, iar acesta a răspuns relaxat: „evenimentele prezentului sunt ca valurile. Pe mine, ceea ce mă interesează este marea”.
Va reuși actuala formulă guvernamentală să depășească nivelul de simplă întâmplare și să se ridice la ecartul axiologic de eveniment?



Facebook

Apariție editorială: Septimiu Chelcea, Psihologia Publicității. Despre reclamele vizuale

Septimiu Chelcea, Psihologia Publicității. Despre reclamele vizuale, București, Editura Pro Universitaria, 2021 (302 p. 44,20 lei) Motto-ul cărții: „Publicitatea este știință, tehnică, artă și conștiință”. Ne face o deosebită plăcere să anunțăm publicarea lucrării profesorului Septimiu Chelcea. Structura cărții cuprinde două părți: I) ABC-ul publicității (123 de pagini); II) Abordarea psihosociologică a publicității ...

AȘA A FOST? AȘA ÎMI ADUC AMINTE (I)

Am participat la reinstituționalizarea învățămntului sociologic în comunism și la prefacerea lui în capitalism. Despre aceste evenimente și despre „amănuntul biografic” depun mărturie. Nu încerc să adun pietricele și fire de nisip pentru a-mi ridica un soclu. Am păcatele mele. Și nu puține. Îmi atribui, totuși, calitatea de a nu ...

Exerciții de gândire sociologică: oscilația mondial/național

Mulți se întrebă: cum s-ar putea realiza o lume mondializată ? Acum, lumea este compusă din ”țări”. Dar economia pare să devină tot mai mondializată. Cum va putea lumea să fie în aceste condiții ?  Problema este că economia, în realitate, nu e atât de mondializată cum s-a tot spus. Toate ...

Există distinct o paradigmă a sociologiei românești?

Mi-am amintit o banalitate despre poziția specială a sociologiei. Uneori însă banalitățile sunt importante de avut în minte. Sociologia este știința societății. Dar e nevoie de o precizare care explodează simplitatea definiției. În primul rând, sociologia, prin  vocația ei e ”universală”, o știință de oriunde și oricând. Există lucrări de ...

AȘA A FOST? AȘA ÎMI ADUC AMINTE (II)

Asistent universitar: nici student, nici profesor  Oricât ar fi de prozaic, mi-am cerut transferul la Universitate şi pentru că asistenţii stagiari primeau un salariu mai mare decât cercetătorii stagiari în institutele Academiei R.S.R. Prin Ordinul Nr. 1595 din 8.11.1968, semnat de Rectorul prof. dr. doc. Jean Livescu, am fost numit „în ...

Sociologii în comunism. Începuturile unei profesii fără statut*

Notă. Profesorul Septimiu Chelcea a avut bunăvoința de a-mi acorda acest interviu online pentru volumul în pregătire. Lucrarea reunește amintirile absolvenților din Promoția 1975. Sorin Mitulescu: Domnule profesor ați predat cursul de „Metode și tehnici de cercetare sociologică” la seria noastră. Cu toată stima, aș vrea să vă adresez câteva întrebări ...

Binele și infantilizarea

Libertatea de a gândi  Libertatea de a gândi a fost totdeauna un fel de boală. Iată-ne vindecați! Asta o spunea eseistul Philippe Muray în anii 1990. Zilele astea mi-am amintit de analiza psihanalitică a socialismului din România,  pe care o face Vasile Dem Vasilescu în cartea În căutarea sinelui (2014). El vorbește ...

Unde începe și unde se termină fericirea la actori – III

Experiența 5 Actorul B, creează liniștit în marile teatre din România și, mai mult decât atât, reușește să își aloce timp și pentru spectacole independente, turnee, filme, reclame ș.a.m.d. . Un actor complex, talentat, dedicat – o vedetă în adevăratul sens al cuvântului apreciat de public pentru munca și talentul său. ...