Romania Sociala logo
Menu

Răcnetocrația – ca ipostază a iohanizării

autor:   6 January 2020  

Ștefan Buzărnescu

După finalizarea celor cinci ani de Certocrație neobăsistă, dezvoltată creator „pas cu pas” sub auspiciile „lucrului bine făcut”, fostul și actualul (eternul?!) nostru Prezident, neștiind încotroceni s-o apuce, a dat buzna în noul cincinal al tranziției, de la socialismul multilateral dezvoltat la capitalismul multilateral dezolant, în uralele entuziaste ale celor care, prin țipete și promisiuni seducătoare, au „dat jos” alianța de la guvernare, formată în jurul celor care pretindeau că numai lor li se cuvine să le PeSeDe treburile țării și de agenda cetățeanului.
Așadar, răcnetele orchestrate de un jurnalist mediocru, promovat ad-hoc vicepreș al Părții Nepesediste a Lucrătorilor pe ogoarele (neprivatizate, încă!) ale câmpiilor semantice ale lozincilor bine simțite, a adus la Putere un Orbansturbamfurer care, chiar a doua zi după „instalare”, a demis 40 (patruzeci) de Secretari de stat, pentru motivul că ar avea alte culori politice decât cele ale „Guvernului meu”—second head (nu este greșeala de tastare!). Exact așa făceau și staliniștii: sub diversiunea „preschimbării carnetelor de partid”, comuniștii îi exmatriculau pe „tovarășii de drum” care nu dăduseră dovadă de suficientă loialitate față de „indicațiile organelor superioare”… Comentatorii fenomenului numeau operația cu termenul de „epurare”… De data asta, epurarea a avut loc „la vedere”: ori ești penelist, și rămâi în formula guvernamentală, ori ba(n) și părăsești toate instituțiile care au vreo legătură cu cei de la „butoane”! Terțium non datur! (Adică nu există a treia posibilitate: traduc pentru cei care au studiat pe manuale alternative, ca să nu creadă că am spus ceva obscen).
Fără prea multe cuvinte, răcnetocrații, așteptați să vină cu soluții la toate „dezastrele” invocate în campania electorală pentru europarlamentabili, au intrat rapid în corul păguboșilor, mărind nu numai plafonul de îndatorare al țării, ci și deficitul bugetar, precizând că nu pot menține nivelul de 3% , ci vor depăși chiar și 4% din PIB! Aceasta a fost demonstrația de competență etalată de „Ceata lui Pițigoi / Dai într-unul, țipă doi!”. Se vede treaba că guvernarea este o gesticulație care ține de competență, nu de înălțimea timbrului vocii și nici de viclenia plângerilor la „Înalta Poartă” a naivității europene, unde totul pare o varză (de Bruxelles).
Problema renunțării la pensiile speciale, promisă pe vremea când erau în opoziție, a trebuit asumată, spre disperarea magistraților care nu acceptă renunțarea la această (inutilă) discriminare… Coborâți de la peluza politichiei (unde vocalizele chibiților fac atractivă desfășurarea partidei), pe gazon, răcnetocrații au intrat în surdină și-și exersează vechile reflexe de obediență partizană; evident, în numele democrației și al Sfântului său Duh! Cum se va rezolva problema? Numai noii împuterniciți au obligația să ofere soluții, deoarece datoria actorilor decizionali ajunși în intervalul de autoritate al lideranței este simplă: ca la matematică, dacă pui bine problema în ecuație, poți găsi, cu certitudine, soluția. Cu atâția ingineri pe acolo…, care se prezumă că au studiat mai multă matematică decât fizică, este posibil să avem noroc de vreo soluție negociată sau cel puțin acceptabilă.
Dar magistrații au a se îngrijora nu doar de pensiile speciale.
Secția specială pentru protejarea magistraților față de abuzurile procurorilor este următoarea țintă a Ministrului Justiției care nu se predoiu: a comis un Memoriu în care argumentează că numai când judecătorii vor fi subordonați procurorilor care execută ordinele politicienilor de la Putere, se va putea asigura independența Justiției! Iată un nostalgic incurabil care așa a „reformat” legislația românească pe vremea când Primul Vaporean al țării, aflat la timonă, și-a eliminat adversarii politici cu ajutorul procurorilor, „unși” peste noapte magistrați, arestând judecătorii care nu dădeau sentințele dorite de Vaporean și de ceilalți vâslași pe apele tulburi ale „tranziției”; judecătorul Mustață a murit în pușcărie, iar judecătorul Greblă a fost dat afară din CCR pe baza unei înscenări judiciare care s-a dovedit, după ani de umilințe procesuale, a fi fără obiect, iar cei care au comis asemenea grozăvii nu au fost trași la răspundere… Asta ca să amintim numai două abuzuri notorii din practica judiciară de tip Predoiu-Macovei & Comp. Ei bine, Secția asta specială a fost înființată constituțional, tocmai pentru a asigura independența reală a Magistraților și a preveni reeditarea unor astfel de abuzuri.
Răvășit de nostalgii de pe vremea când era Pe De Lături de istorie, autorul Memoriului cu pricina dorește desființarea cadrului normativ care făcea posibilă independența Justiției, dar susținând că numai prin iohanizarea băsismului se poate asigura frecvent invocata independență! Deci: fii cuminte ca-nainte, nu fi prost precum ai fost.
Când personajul la care ne referim era în opoziție, se revolta că adoptarea Legii răspunderii magistraților merge prea încet; acum, asumarea răspunderii acestora nu i se mai pare o prioritate. Iată o probă de consecvență care, ne rugăm Bunului Dumnezeu, să nu ne contamineze.
De sărbătorile Crăciunului 2019, în miezul unei discuții focalizate pe soarta nefericitului patruped, comparat cu alte animale care ne acompaniază existența, mi-am adus aminte de memorabilul gând al lui Winston (Leonard Spencer) Churchill: „Pisicile ne privesc de sus, câinii de jos, iar porcul direct în ochi, ca pe un egal”.
Nu știu de ce, dar m-a invadat memoria și mi-am amintit de inegalabilul nostru orator Barbu Ștefănescu Delavrancea care-i reproșa Demnitarului Lahovary că „de ce face o politică pentru piei roșii?”, la care a primit o replică antologică „pentru că avem în fața noastră piei care nu roșesc niciodată!”.
În aceste zile de vacanță, am studiat (și) statisticile instituțiilor europene referitoare la rezultatele guvernării Alianței PSD-ALDE și am văzut numai performanțe: creșteri economice în toți anii de guvernare, o președinție rotativă unanim apreciată, mărirea salariilor, mărirea pensiilor ș.a.m.d., în contradicție cu foștii portocalii, acum galbeni, care au răgușit răcnind că guvernanții „de stânga” „dau foc la țară”, că „guvernul a eșuat”, că „Tanti Europa”… bla, bla, bla… și alte formule sado-masochiste de acest gen, fapt pentru care cei gălbejiții au venit la guvernare, dar fără să roșească de rușinea diversiunilor mediatizate fără încetare de peste doi ani și jumătate.
Ca ins născut ceva mai devreme, pe vremea când pe la cursuri se susținea că în Europa interbelică franceza și germana erau limbi favorite ale firavei aristocrații românești, deci ca unul rămas mai atașat francofoniei, decât romglezei de astăzi, am rememorat un pasaj din viața marelui poet francez Paul Valéry care, în plin război și sub ocupație germană, a fost întrebat din ce cauză îl preocupă mai mult Bucolicele lui Vergiliu, din care tocmai traducea, decât evenimentele razboiului în care se zbătea Europa în timpul aventurii naziste, iar acesta a răspuns relaxat: „evenimentele prezentului sunt ca valurile. Pe mine, ceea ce mă interesează este marea”.
Va reuși actuala formulă guvernamentală să depășească nivelul de simplă întâmplare și să se ridice la ecartul axiologic de eveniment?



Facebook

Gusti: O persoană „înclinată spre compromis pentru un profit meschin” și un „utopic naiv”? Sau o personalitate „reformatoare” de talie unică în istorie?

Pe 13 februarie se împlinesc 140 de ani de la nașterea profesorului Dimitrie Gusti. Am în față cartea lui Bogdan Bucur, Sociologia proastei guvernări în România interbelică. Enorm de multe informații, doar cum poate realiza un istoric serios. O carte foarte bună care trebuie să fie citită nu numai de istorici, ...

Institutul de Cercetare a Calității Vieții (ICCV): la 30 de ani. Un institut unic în lume?

Împlinirea unei vârste este un moment emoționant. Oamenii și instituțiile construite de ei sunt sisteme vii. Se marchează momentul „nașterii” și o trecere în revistă a ce au făcut în viața lor ființele vii. Nașterea lor este un moment important, dar doar ca o virtualitate. Viața cuiva este umplută cu ce a făcut, faptele ...

Pensiile speciale

În ultima perioadă pensiile speciale au devenit obiect de preocupare în societate. Principala problemă este modul de calcul şi de aici niveluri exagerat de mari are prestaţiilor, depăşindu-se în unele cazuri chiar nivelul salariului.  Fără a intra în detalii privind categoriile de beneficiari şi calculul actual al pensiilor speciale (aceste informaţii ...

Eminescu, oglinda unei stagnări sociale istorice?

Miercuri 15 ianuarie 2020 se  împlinesc 170 de ani de la nașterea poetului național, Mihai Eminescu. O curgere temporală semnificativă, în a cărei vâltoare genialitatea eminesciană nu și-a erodat influența, ba dimpotrivă și-a amplificat profunzimea, și-a redesenat corespondența în viitorul atâtor generații, devenind șocant de actuală astăzi, mai ales în exprimarea sa ideologică, pornind de la ...

ICCV aniversează 30 de ani de la înfiinţare

Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) al Academiei Române vă invită să participați miercuri, 29 ianuarie, orele 10.00, la evenimentul dedicat împlinirii a 30 de ani de la înfiinţarea instituției, în 2 ianuarie 1990.  La evenimentul aniversar ICCV-30 de ani, care se va desfășura în Aula Academiei Române (Calea Victoriei ...

De ce se spune despre canadieni că ar fi fericiți?

Întrebarea și tematica sunt legitime, în măsura în care Canada se plasează constant pe primele locuri din lume la indicele de fericire și la indicele de calitate a vieții. Cum trăiesc de aproape 40 de ani în Canada, mă întreb cum aș putea povesti „fericirea din Canada”? Desigur nu voi putea evita unghiul privilegiat ...

Imaginarul național Realism magic

La Montreal auzi încă povești despre celebra Nadia Comăneci. Cum Nadia a luat nota 10 la Olimpicile de la Montreal, în 1976. Cum Nadia și-a executat perfect programul, dovedindu-se o gimnastă perfectă. Cum la numai 14 ani, 1,50 metru înălțime și 39 de kg  Nadia a fost perfect stăpîna pe ea. Pînă și tabloul de ...

România deleuziană. Fragmentul XXXVI despre milă (II)

Motto „ Milă voiesc iar nu jertfă” ( Matei, 9/13) Mila față în față cu Legea: Să ne ducem la textul evanghelic pentru a înțelege problema în cauză. „Şi au adus la El fariseii şi cărturarii pe o femeie, prinsă în adulter şi, aşezând-o în mijloc, Au zis Lui: Învăţătorule, ...