Continuăm „serialul” început acum cîteva săptămîni.

Așa cum promisesem, voi prezenta alte realități neconvenabile din zona (cum îi plăcea să spună unui fost proeminent premier) protecției sociale.

Continuăm cu domeniul, extrem de sensibil și de mare impact social, al gestionării resurselor de muncă.

Problematica șomajului, cum spuneam, este una din realitățile neconvenabile ale oricărei guvernări, dimensiunea șomajului, în contextul economic și social actual, dînd măsura eficienței, măsura creșterii sau descreșterii economice, măsura calității formării profesionale, dar și a acurateții și sensibilității pachetelor de măsuri proiectate de orice guvernare pentru creșterea ocupării prin stimularea creării de noi locuri de muncă ce, firesc, conduc la subdimensionarea șomajului.

Una dintre problemele extrem de grave ale ocupării forței de muncă este șomajul de lungă durată.

Statistica ne informează că în evidențele serviciului public de ocupare există un număr extrem de mare de persoane adulte aflate în șomaj de mai mult de 12 luni, mai exact 157.089 persoane. Ponderea șomerilor de lungă durată în numărul toal de șomeri este nepermis de mare. A ajuns la 36,21%.

La fel de gravă sau mai gravă este și ponderea tinerilor aflați în șomaj de lungă durată. Pentru tineri a fi în șomaj de lungă durată înseamnă, în accepțiunea seacă a actelor normative în vigoare, o durată mai mare de 6 luni.

În această nefericită situație se află nu mai puțin de 23.431 tineri cu vîrstă sub 25 de ani, ceea ce reprezintă o pondere dureroasă, anume de 36,14% din numărul total al șomerilor sub 25 de ani.

Nici pomeneală, în schimb, ca cineva îndrituit cu protecția socială a șomerilor să facă dovada că vede dincolo de cifre. Să vadă dramele celor care, cu eforturi din partea lor, fiind nevoiți să muncească ocazional și pe salarii degradante în timpul studiilor, sau cu eforturile părinților, al căror cuvînt de ordine este renunțarea, au absolvit o universitate, iar în loc să profeseze se îndreaptă necondiționat spre sălile pașilor pierduți ale oficiilor de plasare a forței de muncă, pe care, prețios, insidios, globalizant și pretins european, nu le mai spunem ca pe vremuri „brațele de muncă”, nici „forțele de muncă”, ci „serviciul public de ocupare”, unde „se furnizează servicii de ocupare”.

Sigur, vremurile s-au schimbat, limba a evoluat, vocabularul de specialitate a adăugat firesc, din necesitate sau prin împrumut anglo-saxon, de regulă, terminologie utilă, dar și termeni de care, uneori, nu aveam nevoie, și pe care analfabeții, din nefericire pentru ei și țară, din ce în ce mai mulți, sau iletriștii, sau oamenii simpli, nepreocupați de domeniu, oricum, nu-i înțeleg.

Așa se face că pe site-ul SPO, sau ANOFM, unde ar trebui postate doar informații clare, precise, formulate nepretențios, într-un limbaj comun, informații de regulă utile, pentru ca șomerul să-și găsească un loc de muncă ușor sau să afle și alte servicii de care poate beneficia, sînt postate diverse abrevieri, ce nu spun nimănui nimic, apoi sînt postate regulamente nefolositoare șomerului și cîte și mai cîte. Toate acestea, pentru a fi realizate, au costat bani. Bani din fondul de șomaj, dar nu servesc nimănui.

Iată ce am găsit pe site-ul instituției și doar la o „căutare” superficială: „Regulamente ale Parlamentului European” (nu pot să-mi imaginez la ce pot folosi absolventului fără loc de muncă sau nefericitului lucrător aruncat pe drumuri de patroni haini și iresponsabili aceste regulamente), apoi „CV-ul Europass-noul model”, pentru ca șomerii să știe că numai formatul CV-ului european nou îți dă voie să navighezi pe site-urile de aiurea pentru a „cerși” un loc de muncă prin Europa, fie el și prost plătit și degradant. Cu cel vechi, vorba vine, nu poți face nimic.

Mai găsim pe același site un link ce se cheamă „link-uri utile”, fără a se spune din capul locului ce conțin și la ce sînt utile.

Și, pentru ca profesionalismul să sufoce pe eventualii critici ai domeniului și să dovedească competențe nebănuite de profanii șomeri, sînt aruncate trei abrevieri. Una este FSE, a doua este FEG, iar a treia VFL.

Nu se dă nici o explicație prealabilă în legătură cu conținutul. Se păstrează o discreție neimpusă, dar dorit interesantă, aproape de enigmistică, rivală a integramelor, chiar a sudokului sau anagramelor.

Pentru a nu fi și noi în aceeași ipostază pretins enigmistică, abuziv profesională și a stîrni doar derută, confuzie și, de ce nu, agresivitate din partea celor ce nu înțeleg nimic, iată, dezvăluim misterul. FSE se traduce: Fondul Social European, FEG este Fondul European de Ajustare și Globalizare, iar VFL este (țineți-vă bine!): Instrucțiuni privind formatul rapoartelor de verificare și de monitorizare a acțiunilor subsecvente pentru misiunile de verificare la fața locului. Ați înțeles?

Nu-i așa că este foarte clar pentru șomeri? Cîte nebănuite înțelesuri utile pentru soarta lor, pentru o eventuală și dorită incluziune socială se pot desprinde din simpla lecturare a celor trei propuse titluri de link-uri!

În realitate, sînt sigur, informațiile sînt neutile, chiar aberante, avînd în vedere destinatarii, adică beneficiarii serviciilor ANOFM sau SPO.

Sigur, pentru uz intern se putea crea un alt site, care să permită comunicarea internă, sau/și comunicarea între compartimentele funcționale de la „centru”, din instituțiile „deconcentrate” , sau între centru și „teritoriu”. În acest fel șomerii nu erau obligați să întrebe în stînga și în dreapta, cu teamă, dacă au săvîrșit sau nu vreo „acțiune subsecventă”, gîndindu-se, poate, la acțiune subversivă, Doamne ferește! Sau dacă trebuie să facă și de ce trebuie să facă „rapoarte de monitorizare și verificare”.

Am mai găsit un link ce se cheamă „card profesional” și, pentru ca atitudinea doctă, profesională și profesionistă să nu cumva să dezamăgească, mai sînt două extrem de interesante, dar în egală măsură neutile, link-uri.

Unul se cheamă „Contractul de performanță managerială”, iar al doilea „ Legislație etică și conduită profesională”.

Primul se referă, bănuim, fără a da click, la managerii instituției, drept urmare contractul este util doar celor numiți și celor care i-au numit pe funcții, pentru a ști ce trebuie să facă, dar și pentru ca superiorii să constate dacă își îndeplinesc indicatorii și să decidă dacă mai merită să fie ținuți acolo. Nicidecum șomerilor. Șomerii le apreciază activitatea în funcție de cantitatea și calitatea serviciilor furnizate, fără a avea nevoie de conținutul, și așa formal, al contractelor de management.

Cel de-al doilea, „Legislație etică și conduită profesională”, aruncă definitiv în ceață șomerii. Oare să se refere la ei? Dacă da, poate fi vorba de conduită profesională, atîta vreme cît profesional nu prestează? Iar, dacă nu se referă la ei, ce rost are să le mai consulte, pentru a-și pierde timpul?

Mai bine pleacă unde or vedea cu ochii și prestează la negru. Cu siguranță, alți intelectuali rafinați și rasați, mînați de meditații și analize profunde, de întrebări existențiale durckeniene, la care nu pot să-și răspundă, de globalizare și ajustare, găsesc pe acest site răspunsuri. Important este să aflăm dacă asemenea creiere se apleacă asupra unei biete instituții, puse să dea ajutoare năpăstuiților de șomeri, și dacă o fac, de ce o fac. Eu am răspuns. Cred.

Revenind la tinerii fără loc de muncă, statistica trimestrului I a anului curent ne spune că rata șomajului la această categorie de șomeri este de 25,7%, fiind într-o ușoară creștere. Peste 2-3 luni aceasta va scădea cu siguranță, pentru că vor apărea pe piață locurile de muncă temporare, sezoniere. Va fi momentul de „succes” al SPO care, în acest moment, se va întrece să transmită agențiilor de presă scăderea accentuată a ratei șomajului prin eforturile cuiva. Nu dăm nume, pentru este persoană publică.

În țările OECD șomajul tinerilor este de 15,7%, iar în țările UE de 23,4%, procente inferioare României.

Cercetătoarea Ana-Maria Vasile, în același studiu, arată că „afacerile conduse de antreprenori vor genera mai multe locuri de muncă decît marile corporații în anul 2015, 76% dintre antreprenori declarînd că intenționează să-și extindă forța de muncă, față de 31% dintre executivii din marile corporații”.

Iată unde se poate face ceva pentru a stimula crearea de noi locuri de muncă. Nu trebuie decît ca Guvernul să ia în serios aceste studii și altele ce pot fi comandate. Puțini dintre cei care conduc această țară știu că funcționează, cu succese semnificative, de mulți ani, un institut creat pentru a cerceta și a oferi soluții, direcții de acțiune, oportunități strategice exact în acest domeniu. Oamenii de aici, pe care-i cunosc de foarte mulți ani, fac o treabă excelentă, dar, vai, munca lor este atît de puțin valorificată, încît, de multe ori, m-am întrebat cît de multă pasiune profesională trebuie să ai pentru a continua, chiar și atunci cînd mediul, nu fundamental ostil, te aruncă, totuși, într-o ignorare vinovată. Instituția a fost creată tocmai pentru a oferi analize utile proiectării de politici, strategii și legislație decidenților din domeniul muncii și protecției sociale.

La ora actuală institutul de cercetare, alături de mai toate, au trecut la pachet în coordonarea/subordonarea Ministerului Educației. Ce potențial ar trebui să aibă acest, și așa, zbuciumat minister, ca să poată coordona această multitudine de institute din domenii atît de diverse? Vom vedea.

Referitor tot la tineri, mi s-a părut interesant un studiu realizat de ASE pe un lot semnificativ de studenți, în cadrul proiectului „Barometrul Antreprenorial Românesc”. Ce ne spun concluziile acestui studiu? Aflăm că 52% dintre studenții români vor să înceapă propria lor afacere în următorii doi ani, dar au nevoie de un „ecosistem antreprenorial activ”. Sigur, este foarte clar! Să vedem însă dacă cei care trebuie să asigure ecosistemul pricep ceva. Mi-e teamă că nu.

Am aflat din mass-media că, de puțină vreme, reprezentanții confederațiilor sindicale s-au întîlnit cu Președintele României. Au fost discutate, în intervalul de o oră ce a fost acordat, cîteva doar din problemele ce frămîntă lucrătorii și economia acestei țări. Există temerea că vor fi operate alte și alte disponibilizări, ce vor afecta zeci de mii de familii.

Argumentația sindicală pare, la o primă analiză, extrem de solidă. Nu am aflat însă pînă la această oră nici reacția șefului statului, nici a șefului executivului.

Indiferent de ceea ce va urma, un lucru este cert. Problema utilizării resurselor de muncă existente astăzi în societate, apoi protecția socială a șomerilor cu accent pe măsuri active, continuînd cu reformarea din temelii a instituțiilor publice cu atribuții în gestionarea bugetului asigurărilor de șomaj și a pieței muncii, alături de încurajarea dezvoltării unor servicii de ocupare și formare profesională alternative, private,

trebuie să însoțească în mod nemijlocit eforturile statului pentru a crea locuri de muncă, pentru a crea o nouă economie națională în locul celei demolate timp de 25 de ani.