Romania Sociala logo
Menu

România deleuziană: fragmentul XXVI, despre cum ajung oamenii să sfârșească în stradă

autor:   10 October 2018  

Câteva precizări tehnice: despre cărțile funciare și numerele top. La mijlocul secolului al XIX-lea (în Imperiul Habsburgic), orașul Brașov se parcelează, iar parcelele capătă numere topografice. Se constituie astfel câteva hărți topografice ale orașului Brașov în diferite perioade. Cele mai vechi, cu valoare istorică, sunt la Arhivele Naționale-Serviciul Județean Brașov. Harta care este folosită de instanțele judecătorești este cea utilitară si se găsește in prezent la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliară (OCPI) Brașov. După cartografierea orașului s-a trecut la constituirea cărților funciare (CF) aferente parcelelor respective. Cartea funciară cuprinde trecute numerele top ale imobilelor și terenurilor fiecărei parcele, numerele de stradă, numele proprietarilor care se succed de-a lungul timpului, plus diverse operațiuni (ex. vânzare-cumpărare). Important de subliniat este că indiferent de schimbările produse de-a lungul diverselor perioade de timp și notificate în cartea funciara (CF), numerele top rămân neschimbate. Aceasta menținere neschimbată a numerelor top este condiția succesiunii corecte a propietarilor înscriși în CF.

Ilegalitățile in cazul prezentat încep după intrarea în vigoare a Legii Nr. 112 din 25 noiembrie 1995 privind ,,Reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului”.

În 1997 Primăria Brașov constituie un dosar cu privire la extinderea mansardei la imobilul alăturat imobilului în studiu, adică la str. Castelului nr. 48. Dosarul conținea Proiectul tehnic (1997), Autorizația de Construire cu nr. 8106 din 1958, emisă de Sfatul Popular al ,,Orașulului Stalin” (aceasta este denumirea Brașovului din perioada ocupației sovietice) și care avea termen de finalizare în 21.03.1959 (!!!) și ,,Certificatul de Urbanism pentru dare în folosință definitivă” cu nr.79/1999.

Culmea absurdului, la o constructie din Brașov pe str. Castelului 48, se face proiectul in 1997, se autorizează construcția în 1958 în ,,Orașul Stalin” și apoi se dă Certificat de Urbanism in 1999!

Tot în anul 1997 Primăria Brașov emite o adresă către RIAL-Brașov ( Regia Imobiliară de Administrare Locativă)  în care spune că pe str. Castelului,  nr. 44 se transformă în nr 48. Informația din această adresă poate să fie cea care stă la bază Certificatului de Urbanism. Acest Certificat de Urbanism 79/1999 cu adresa str. Castelului nr. 48, includea gresit CF. 29 și nr.top. 4890-4891, care aparțineau, de fapt, imobilului de pe str. Castelului nr. 46 (vechi 44).

Nu se poate proba că s-a construit o ,,extindere mansardă” cu Autorizație de Construcție din 1958 emisă pe timpul ,,Orașului Stalin” (!) si atunci la ce a folosit acest Certificat de Urbanism nr.79/1999? Ce se poate afirma sigur, pe baza de acte, este că Certificatul de Urbanism nr.79/1999 cu datele greșite (cel cu ,,Orașul Stalin”!) a fost folosit la înregistrarea in CF 29 de la OCPI Brașov. Aceasta a dus la absurditatea ca aceleași numere top 4890-4891 să aparțină la două imobile. Mai precis, registratorul de la OCPI Brașov ,,nu vede” că în CF 29 se începe cu imobilul din str. Castelului nr.46 (vechi 44) , care avea două etaje la strada și – după înscrierea Certificatului de Urbanism 79/1999 – se termină cu imobilul alăturat de la nr.48, care avea un etaj și o mansarda la stradă!

Primăria Brașov schimbă în timp numerele  stradale pe str. Castelului și emite adrese care se contrazic. Dacă în 1997 susține că nr. 44 se transformă în nr. 48 (!), lucru care duce la modificarea cărții funciare CF 29, în 2005 emite două adrese, una în care se spune că s-au făcut verificări care arată că numărul 44 este numărul 46 , alta la fel, iar în 2015 afirmă același lucru. în alte două adrese.



În 2016, la solicitarea lui Vladimir Chirilă din Brașov, parte interesată, Primăria Brașov afirmă oficial în scris că nu are actul pe baza căruia s-au făcut aceste schimbări de numere stradale, schimbări care au dus și la modificările față de realitate a cărții funciare CF 29 Brașov.

În felul acesta, rămâne nelămurită situația numerelor top de la str.Castelului nr 46 din adresa oficială a Primăriei și situația absurdă din CF 29 Brașov, în care numerele de top 4890-4891, la început de carte funciară apar la str. Castelului nr. 46 cu două etaje la stradă, iar la sfârșitul aceleiași cărți funciare CF 29 Brașov apare la imobilul nr 48, cu un etaj și o mansarda la strada.

Pentru ca CF 29 să ,,justifice” noua adresă, adică ,,să i se facă loc”, cartea funciară adevărată de la adresa str. Castelului nr. 48 aflată la OCPI Brașov a fost sustrasă în întregime, iar în adresa trimisă lui Vladimir Chirilă, adică în cuvintele din referatul OCPI Brașov din 2016 se spune că este ,,lipsă inventar”. Paralel cu ceea ce s-a întâmplat cărților funciare de la OCPI Brașov privitor la imobilele de pe str. Castelului 42-50, (două au fost sustrase, una distrusă parțial și două modificate) copia hărții topografice scrisă în limba germană păstrată la Arhivele Naționale – Serviciul Județean Brașov prezintă modificări la numerele de top aferente la aceleași imobile de pe str. Castelului, nr.42-50.

Această copie a hărții conformă cu originalul de la Arhivele Naționale Brașov, eliberată lui Vladimir Chirilă, nu corespunde cu harta de la OCPI Brașov în spațiul delimitat, numit mai sus, Castelului nr. 42-50, în privința numerelor top. Mai mult, copia hărții conformă cu originalul de la Arhivele Naționale-Serviciul Județean Brașov are topuri modificate și față de indexul ,,Proprietarii de case, numerele de carte funciare și numere topografice ale caselor din Brașov” din 1913, existent chiar în această instituție și nu corespunde nici cu suprapunerea cadastrală efectuată de expertul topograf Radu Precup. Mai precis, de la numărul stradal 44 (vechi 42) care avea două numere top, se mută un top la numărul stradal 46 (vechi 44) și le ,,împinge” pe celelalte până la numărul stradal 50 (vechi 48), unde în loc de un top (corect), apar două topuri de casă ( incorect).

Avem în Brașov două hărți vechi, una de la mijlocul secolului al XIX-lea, cu valoare istorică, dar modificată față de realitate pe copia conforma cu originalul, așa cum am arătat mai sus, la Arhivele Naționale – Serviciul Județean Brașov, și o alta, mai recentă, după care s-a făcut cartea funciară de la sfârșitul secolului al XIX-lea, utilitară pentru expertizele cerute de instanțele judecătorești, în stabilirea proprietăților antecesorilor, la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară (OCPI) Brașov. Aceasta este corectă, conform declarației dată de Registratorul Șef de la OCPI, la audiența din 18 mai 2017, în prezența presei. Răspunzând la întrebarea care harta veche corespunde realității, cea de la OCPI Brașov sau cea de la Arhivele Naționale – Serviciul Județean Brașov, a afirmat clar ca cea de la OCPI este corectă. Cu alte cuvinte, harta existentă la Arhivele Naționale – Serviciul Județean Brașov nu este conformă cu realitatea.

Modificările prezentate mai sus, atât în hărți cât și în cărți funciare au avut consecințe juridice. La imobilul de pe str. Castelului nr. 46, doi proprietari de apartament au cerut instanței dreptul de a se intabula. In 2006 instanța Judecatoriei Brașov a cerut expertiză topografică privind situarea imobilului, mai precis identificarea numerelor topo pe teren la imobilul de pe str. Castelului nr. 46.

Expertul tehnic topograf Fazakas Grigore, desemnat de instanța Judecatoriei Brașov, a făcut un colaj din două hărți: a luat capul hărții de la OCPI Brașov (harta CF nr. 67-77) pe care l-a lipit de conținutul copiei conforme cu originalul a hărții vechi, de la Arhivele Naționale – Serviciul Județean Brașov cu topuri modificate din zonă, în cazul de față. În felul acesta, se îndeplinea cererea de legalitate a instanței de judecată ca harta pusă la dispoziție să fie de la OCPI Brașov, iar prin conținut, prin folosirea hărții de la Arhivele Naționale-Serviciul Județean Brașov, prezentându-se astfel o situație topo modificată față de realitate. În felul acesta, cele șase numere top: 4884, 4885, 4886, 4887, 4888, 4889 din CF 26 nu mai cuprindeau două imobile numere stradale 42-44 (corect), ci cuprindeau acum trei imobilele, adică și numărul 46 (incorect), așa cum apăreau pe copia conformă cu originalul a hărții topografice modificată față de realitate, de la Arhivele Naționale-Serviciul Județean Brașov.

Dosarul expertizei conținea și adresa nr. 7646/2006 semnată de ing. Comșa Mihai, șeful biroului ,,Intabulări RIAL Brașov”, adresă care întărește modificarea incorectă operată de expert, introducând imobilul în altă carte funciară, CF 26 Brașov, alături de alte două imobile. Astfel, șeful biroului ,,Intabulări” prezintă CF 26 care ar cuprinde în felul acesta 3 imobile de pe str. Castelului, la nr. 42, 44 și nr. 46 (?!).

În același dosar de expertiză prezentat instanței, la cuprinsul actelor există copie xerox după CF nr. 26 Brașov. Acest CF nr. 26 Brașov cuprinde numai două imobile, Castelului 42 și Castelului 44. Deci, în paginile aceluiași dosar de expertiză avem copie xerox dupa CF 26 unde există două imobile, Castelului 42 și 44, și un alt act (adresa ing. Mihai Comșa) care la același CF 26 arată că există trei imobile, str. Castelului 42, 44 si 46.

Raportul de expertiză neconform cu realitatea, împreună cu ,,harta’’ din bucăți și colaje, au fost prezentate instanței Judecatoriei Brașov în dosarul civil nr. 705/197/2005 (5694/2005) in care s-a dat sentința 9768 din 9.11.2007.

Instanța Judecatoriei Brașov precizează în sentința 9768/09.11.2007 că în CF 26 sunt două imobile, de la str. Castelului nr. 42 si 46, și fără să se spună nimic de existența imobilului de la nr. 44. Dar acest imobil este descris în sentință cu toate componentele sale, însă i se dă numărul 42, de la imobilul vecin.  Mai mult, în loc de ,,14 apartamente” așa cum apar in CF 26 pe Foaia de Avere A (depusă la dosar), în sentință apar ,,14 camere”, modificând astfel esențial situația cu ceea ce este în realitate pe teren. Precizăm ca la str. Castelului nr. 42 este o căsuță medievală din 1581 declarată monument istoric, unde la prima vedere nu încap 14 apartamente, dar 14 camere parcă ar mai merge! Cu alte cuvinte, confuzia născută din modificări în actele expertizei se legalizează printr-o sentință judecatorească.

Sentința civilă nr. 9768 din 09.11.2007 a rămas definitivă deoarece nu a fost contestată de părțile care au cerut intabularea, pentru ca nu aveau alt interes decât să se întabuleze indiferent de faptul că topurile erau incorecte.

Pe baza expertizei, modificarea față de realitate cu numerele top și ,,harta colaj” se legalizează la Judecătoria Brașov prin sentința civilă nr. 9768 din 09.11.2007 rămasă definitivă și irevocabilă.

Dosarul cu sentința nr. 9768/2007 nu a putut și nu poate fi studiat nici azi de către locatarii păgubiți, (între timp unii si-au pierdut locuința!), deși îndeplinesc condiția ,, interes legitim față de modificarea juridică a imobilului”, întrucât locuiesc la acea adresă. Judecătoria Brașov refuză  să aprobe unuia dintre ei, (Vladimir Chirilă) studierea dosarului cu sentința în cauză justificându-și refuzul prin invocarea art. 93 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești secretizând dosarul și sentința cu expertiza, cu toate că sentința din dosar a fost dată în ședință publică. Miza acestei secretizări se va vedea mai jos.

Această sentință nr. 9768 din 09.11.2007, ținută la secret față de locatarii care nu au fost părți în procesul de intabulare dar care, prin modificarile făcute, sunt vizați direct, este folosită după șapte ani, mai precis în anul 2014, la cererea Tribunalului Brașov cu privire la situarea și evaluarea apartamentelor imobilului de pe str. Castelului nr. 46. Experta desemnată se bazează în totalitate pe sentința nr 9768 din 09.11.2007 fără să se mai ceară o expertiză topografică actualizată privind situarea imobilului în cauză.

În 2016 Tribunalul Brașov refuză cererea scrisă a lui Vladimir Chirilă, depusă în instanță, de a se face o nouă expertiză topografică privind situarea imobilului și în același timp refuză să facă o adresă la OCPI Brașov, cerută tot de Vladimir Chirilă, pentru lămurirea situației de carte funciară pentru imobilul din str. Castelului nr. 46. În sentință se motivează refuzul prin faptul că ,,imobilul a fost identificat prin motive științifice, obiective și în teren”, fără să țină cont că lui Vladimir Chirilă i-au fost acceptate la dosar acte care puneau sub semnul întrebării această afirmație, de exemplu Rolul Fiscal 59 de la Primăria Brașov care arată alt propietar naționalizat în 1950!

Despre proprietari. La naționalizarea din 1950, conform Rolul Fiscal nr. 59 din arhiva Primăriei Brașov, la imobilul de pe strada Castelului nr. 46 (fost Castelului nr. 44), apare numele Weinhold Henrich și el este cel care a plătit ultimele impozite, din 1948 și 1949. Tot Weinhold Henrich a fost deportat împreună cu soția, fiica și doi nepoți în 1952 de la aceeași adresă.

Începutul acestui caz  pleacă de la o sentință dată în noiembrie 2000 de către Judecătoria Brașov care atribuie lui Constantin Dora o treime din imobilele de pe str. Castelului cu CF 26 cu topurile 4884, 4885, 4886, 4887, 4888 și 4889, fără a preciza numerele de stradă. La proces Constantin Dora a prezentat, pe o copie xerox (neexistând originalul) a unui act fals, de vânzare-cumpărare, care arăta că mama ei, Roza Folker, a cumpărat acea treime din imobilele cu topurile de mai sus de la fostul proprietar, Jekelius Walter, încă din 1961.

În ianuarie în 2001 mama lui Dora, Roza Folker, moartă fiind (!), a fost înscrisă în Cartea funciară 26 Brașov, pentru imobilele în cauză de la numerele top 4884,4885,4886,4887,4888,4889.

Poliția Brașov, prin adresa 711786/16.12.2005 arată că în perioada 9.09.1960 până în 10.02.1963 Roza Folker a fost închisă pentru delapidare, fals și neglijență în serviciu.

De unde rezultă că din închisoare în 1961, în plin regim comunist al lui Dej, cineva și-ar fi investit banii și a cumpărat o treime din trei imobile, 14 apartamente potrivit presei, în speranța că odată și o dată regimul comunist va cădea și va fi proprietară. Faptul că a cumpărat 14 apartamente în timpul lui Gheorghiu Dej din închisoare a apărut ca plauzibil în fața instanţei, aceasta dându-i drept de intabulare. Drept care a plătit o taxă de timbraj, pentru o treime din imobile (14 apartamente) în valoare de 30 de lei bani actuali (echivalentul a 15 covrigi).

Hârtia xerox fără valoare a fost depusă în instanță în 10 noiembrie 2000 și imediat, după șapte zile, la 17 noiembrie 2000, expresie a unei eficiențe ieșite din comun (procesele de acest tip durează luni, dacă nu ani), sentința îi dădea dreptul la intabulare, împroprietărind-o cu o treime din imobilele de la topurile din CF 26. (Dosar nr. 17988/2000, Judecătoria Brașov. La proces, RIAL nu a participat pe motiv că nu a fost înștiințat (?). Pe cale de consecință, RIAL nu și-a anunțat chiriașii care, neștiind de acest proces, nu s-au putut apăra.

Împotriva lui Constantin Dora nu s-a luat nici o măsură. Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, în rezoluţia din 28.12.2005 din dosarul nr. 5893/P/2004, consideră Dora Constantin nu a făptuit falsul, că acesta a fost făcut de un autor necunoscut (AN), iar acest autor nu poate fi cercetat întrucât ,,s-a împlinit termenul de prescripție penală”.

Raportul de expertiză criminalistică  a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, la data de 26.05.2005. Sentința greșită a fost dată în 17 noiembrie 2000, termenul de prescripție a faptelor de natură penală a fost în noiembrie 2005, iar procurorul a dat rezoluția de prescriere a faptelor, după o lună după ce s-a împlinit termenul de prescripție, adică 28.12.2005. Adică la 6 luni de când a avut pe masă expertiza cu actul fals, fără să facă nimic între timp. Singura ,,măsură” luată a fost promovarea judecătoarei  de la Judecătoria Brașov la Tribunalul Brașov în 2003, în pofida  scandalul de presă din  ziarele locale şi centrale.  .

Nefiind condamnată de Parchet, prin rezoluţia din 28.12.2005 dată de procuror, procesul civil în care Constantin Dora revendică imobilele mergea înainte, cu toate că în instanță s-a prezentat rezoluția Parchetului că actul era fals. Instanța a cerut pentru rezolvarea cazului ca semnatarul actului din 1961 (dovedit fals!), Jekelius Walter, să se prezinte prin anunț public, iar dacă este decedat să se facă dovada actului de deces.  Cu toate că s-a prezentat actul de naștere al lui Walter Jekelius, în care se preciza data nașterii (în 1887), deci ar fi trebuit să aibă 120 ani în 2007 (!), instanța a insistat să se aducă copie după actul de deces din Germania, lucru aproape imposibil.

În 2007, una din părțile implicate totuşi a reușit, prin intermediul comunităţii germane, să afle data şi locul decesului lui Walter Hans Jekelius din Germania, care a murit în 1989 la vârsta de 102 ani  şi, ca urmare, moștenitorii lui Jekelius au venit direct în instanță în aprilie 2008  şi au dat-o astfel pe Constantin Dora la o parte.

Moștenitorii însă au preluat exact ceea ce a pretins Constantin Dora, asta însemnând că alături de treimea din imobilele Castelului 42-44 care au aparținut într-adevăr familiei Jekelius, au preluat și o treime din imobilul Castelul nr. 46, care nu a aparținut niciodată familiei Jekelius.

În 2012 familius Jekelius obține din partea instanței prin Hotărâre Judecătorească dreptul de a se intabula cu drept de succesiune (și nu retrocedare) pe o treime din trei imobile (str. Castelului nr.42, 44 și 46) de la CF 26, cu topurile aferente, modificate față de realitate, care includea şi imobilul de la nr. 46 care nu le-a aparţinut niciodată.

În 2014 experta desemnată preia în totalitate sentința nr 9768 din 09.11.2007 a Judecătoriei Brașov cu modificările ,,legalizate” în ce priveşte situarea pe teren şi, fără să se mai facă o expertiză topografică actualizată (!) a imobilului de pe str. Castelului nr. 46, consideră că moştenitorii din Germania au dreptul la 1/3 din valoarea imobilului. Adică la 548.242 lei, mai precis 3 apartamente de la imobilul de pe str. Castelului 46 plus diferența de bani până la suma arătată. Atât Tribunalul Brașov cât și Curtea de Apel Brașov au respins cererile de la dosar ale lui Vladimir Chirilă de a se face o nouă expertiză topografică privind situarea imobilului.

În acest fel, prin respingerea repetată a expertizei topografice, prin trimiterea cauzei spre rejudecare, de Tribunalul Brașov şi Curtea de Apel Brașov, s-a anulat posibilitatea ca modificările neconforme cu realitatea să fie dovedite în instanță.

În 2016 Curtea de Apel Brașov a luat de bună ,,expertiza” din 2006, pe care se baza sentința nr. 9768/09.11.2007, deci expertiza cu 10 ani în urmă, care avea ca parte componentă ,,harta colaj” din bucăţi lipite de la OCPI Brașov şi Arhivele Naționale Brașov cu modificărea numerelor de top.

În Decizia Civilă nr. 413/R/19.10.2016 a Curții de Apel Brașov stă scris: “Mențiunile privind imobilul înscris în cartea funciară nr. 29 Brașov cu nr. top 4890 şi 4891 reprezentând casă cu 2 etaje în spate și un etaj în față nu au, de asemenea, valoare probatorie în cauză întrucât această cauză nu formează obiectul litigiului”.

Prin sentința dată, Curtea de Apel Brașov consideră că CF. 29 și nr. de top 4890 și 4891 aparțin imobilul de pe Castelului nr. 48, unde la stradă există un etaj și o mansardă (cu toate că la dosar există o planşă foto A3 care arată clar că imobilul de la Castelului 46 are 2 etaje în faţă conform cu CF 29.

Această deformare a realității prezintă o ciudată coincidenţă (!) cu eroarea și ilegalitatea din 1999, când imobilului de pe Castelului nr. 48 i s-au asociat CF 29 și nr. de top 4890-4891 și i s-a aprobat Certificatul de Urbanism pentru o Autorizație de Construire din 1958 emisă de “Oraşul Stalin”, fără ca cei 5 (cinci) funcţionari publici semnatari din Primăria Brașov să ,,vadă” absurditatea!!! Din 2012 urmează o serie întreagă de procese de partaj a imobilului Castelului nr. 46 şi de drept de cumpărare pentru chiriașii care nu au putut cumpăra până atunci. Expertiza, amplasarea imobilului în teren și cărțile funciare sunt modificate față de realitate, iar instanța a refuzat verificarea considerându-le valide, deși aprobă dovada cu înscrisuri la dosar a părții care a depus Rolul Fiscal în care apare naționalizarea lui Weinhold Heinrich la Castelului nr. 46.

Despre acest înscris, Rolul Fiscal nr. 59 din 1950, care pune sub semnul întrebării calitatea procesuală a moştenitorilor lui Jekelius, instanța afirmă că această probă este ,,utilă, pertinentă și concludentă în vederea soluționării de apel deduse judecății”.

Chiar ,,planul de amplasament şi de delimitare a imobilului” al expertului Fazakas are la bază ,,harta colaj” făcută din bucăţi şi cu numerele de top modificate pe copia hărţii conforme cu originalul de la Arhivele Naționale -Serviciul Județean Brașov!!!

În fața Curții de Apel, în data 28.09.2016, în şedinţa publică în sala de judecată Vladimir Chirilă  afirmă: ,,ceea ce este scris în CF este modificat față de realitate. Din acest motiv, apare dl. Jekelius proprietar pe str. Castelului nr. 46, d-l este proprietar numai pe 2 imobile și nu pe acest imobil. Pentru a fi proprietar asupra acestui imobil, s-au sustras două cărți funciare (…), expertul Fazekaș a văzut inexplicabil că această clădire are nr. top 4884-4889 și nu 4890-4891 (…). În opinia sa este vorba de o greșeală”. La cele prezentate în scris și verbal în fața instanței cu privire la ilegalitățile din cartea funciară CF 29 și sustragerea altor cărți funciare, în data de 19.10.2016 Curtea de Apel Brașov dă o sentință în care modifică realitatea afirmând: ,,Mențiunile privind imobilul înscris în cartea funciară nr. 29 Brașov cu nr.top 4890 și 4891, reprezentând casă cu 2 etaje în spate și un etaj în față nu au de asemenea valoare probatorie în cauză întrucât această casă nu formează obiectul litigiului” (!!!)

În întâmpinarea pentru revizuire  depusă la Curtea de Apel Brașov Vladimir Chirilă a scris privitor la această afirmație: “Nu ar avea (valoare probatorie- nn.) dacă în realitate în acte ar sta așa. Dar în actele depuse la dosar stă scris: ,,… Casă de piatră 44 ( actual 46 – n.n.)în față cu 2 etaje, în spate cu 1 etaj și curte pe strada Castelului”.(…) ,, Deci nu-i tot una, dacă 2 etaje sunt în față sau în spate și un etaj este în spate sau în față pentru că înscrisurile din dosare să aibă valoare probatorie. De precizat că există la dosar fotocopie cu dimensiunea A3 în care este arătat imobilul nr. 46 (vechi 44) în care se văd clar 2 etaje în față, la stradă și nu în spate, în curte (…).

Altă afirmație din sentință: ,,Faptul că în anexă la decretul de naționalizare nr. 92/1950 apare la poziția 566 numele proprietarului Weinhold Henrich la imobilul de pe str. Pavlov nr. 44 (actual Castelului nr. 46 -n.n) nu dovește calitatea de proprietar a acestuia asupra construcției din prezentul litigiu”. ( ???). La această afirmație, Vladimir Chirilă cere lămurire în scris: ,,Atunci să ni se permită să punem întrebarea ce dovedește calitatea de proprietar?”. Domnul Vladimir Chirilă nu știe ce spune Montesquieu: ,, În statele despotice nu există legi: judecătorul constituie el însuși propria sa normă”.

În Decizia civilă nr. 413/R din 19.10.2016 a Curții de Apel Brașov la pag. 8 se afirmă că, la imobilul numit, str. Castelului 46: ,,Cota de 1/3 a titularului Jekelius Walter a rămas în proprietatea acestuia pentru care s-a plătit și se plătește în continuare de către succesor impozit fiscal pe teren și clădire”.

În adresa nr. 711581/04.11/2005 eliberată de Poliția Municipiului Brașov se menționează că numitul Jekelius Walter Hans a rămas ilegal în RFG, în 1973 și a fost considerat plecat definitiv din țară în 1975. Mai mult, potrivit aceleași adrese, se arată că „prin decretul nr. 187/ 06.09. 1975, Jekelius Walter Hans a renunțat definitiv la cetățenia română”.

Deci potrivit Deciziei Curții de Apel se presupune că fugitul Walter Jekelius, care a cerut renunțarea la cetățenia română în 1975 și-a îndeplinit obligațiile cetățenești față de statul român (!), pe care l-a repudiat și de unde a fugit, plătindu-și impozitele până în 1989, dată la care a murit în Germania, la vârsta de 102 ani.

xxx

Semnificații.  Despre acest caz am aflat în anul 2000. Începînd cu 2007, am urmărit îndeaproape evoluția lucrurilor, toate demersurile. Am întreprins chiar eu două, unul la Prefectura județului Brașov, celălalt  la Avocatul Poporului. În aprilie 2016, în urma unei vizite la RIAL  am publicat ,,fragmentul numărul unu”, primul  eseu din ciclul ,,România deleuziană”. Au trecut mai bine de doi ani de zile de atunci.  Am fost la procesul desfășurat la Curtea de Apel Brașov. Nu mă consider doar un martor.

Recunosc că nu de puține ori m-am revoltat. Și nu de mai puține ori am fost scârbit  de viclenia celor care  au uitat demult că  există adevăr. În fața coregrafiei pusă în scenă de violența instituțională, am rămas fără replică. De unde și gândul: ,,Dacă eu aș ajunge în stradă datorită cruzimii unor semeni ce ocupă funcții publice, aș putea duce viața mai departe?”.  Căci doar printr-o asemenea întrebare observi răul, acela pe care îl produc instituții ale statului când îi aduc pe oameni în suferință, la limita morții sau în pragul sinuciderii.  Or fi  mii, zeci de mii  sau sute de mii de oameni în această situație?

Lucrurile pot fi analizate în termenii noțiunii de viață nudă, de suveranitate și de drept. Agamben arată cum, în anumite situații: ,, Autoritatea demonstrează că nu are nevoie de drept pentru a crea dreptul”. Introducând această afirmație în analiza faptelor de mai sus, vom spune că familiile date afară, ajunse astfel la limita morții, incarnează conceptul de viață nudă: ,, corpul omului sacru cu dublul său suveran, viaţa sa insacrificabilă, dar putând fi totuşi ucisă”. Acest fenomen de producere a vieții nude și al excluderii întemeiază suveranitatea care se legitimează astfel în fața celor ,,incluși”. Pentru aceasta puterea suverană folosește forța prin intermediul legilor care nu au nici o relație cu adevărul și dreptatea, ci cu dorința, cum afirmă Deleuze:  ,, Autorităţile judiciare nu sunt cele care cercetează delictele, ci acelea care sunt atrase, care sunt puse în mişcare de delict. Cotrobăie, scotocesc, prospectează: sunt oarbe şi nu admit nici o probă, dar ţin seama în mod cu totul deosebit de incidentele de culoar, de şuşotelile din sală, de confindenţele din atelier, de zgomotele din spatele uşii, de şoaptele din culise, pe scurt, de toate microevenimentele care exprimă dorinţa şi hazardurile ei”.

Ceea ce este absolut uluitor este că această realitate își găsește la noi suport popular, devreme ce văd mulțimi ieșite în stradă susținând cu fervoare acest  mecanism de producere a vieții nude înfăptuit de justiția noastră. Cum este posibil ca într-o civilizație ce afirmă drepturile omului, principiul kantian al autonomiei persoanei și al libertății subiective, să susții o asemenea ,,lume a sistemului”, a instituțiilor coercitive, îmi este greu să explic!

Cazul expus mai sus este numai unul din mulţimea de cazuri care arată că ceea ce a rămas neschimbat de-a lungul timpului (dispariția imperiului habsburgic, căderea imperiului austro-ungar, două războaie mondiale, ocupația sovietică și  regimul comunist din perioada Ceaușescu) a fost modificat față de realitate, în zilele noastre, din ,,pix”,  atât pe hartă topografică, cât și în  cărţile funciare.

Am citit ulterior în presă că, precum în cazul judecătoarei care a fost promovată după darea sentinței, și procurorul care a dat sentința de prescriere a faptelor în 2005  a fost promovat la câteva luni, în 2006, la Bucureşti într-o funcţie superioară! Și că între 2010 şi 2013 a fost detaşat în cadrul misiunii EUPOL Afganistan în funcţie de expert UE. Și tot din presă am aflat că acest procuror a reprezentat punctul de vedere al procurorilor în fața reprezentanților Comisiei de la Veneția cu privire la (o)poziția acestora față de legile justiției aflate atunci în dezbatere. Ca să vezi!

În timpul procesului de la Curtea de Apel, m-am întrebat de ce cele trei judecătoare nu au întrerupt ședința să meargă pe jos 10 minute să vadă cum stau lucrurile, cum arată clădirea în cauză, clădirile vecine. Ar fi fost îndemnate să facă acest demers dacă s-ar fi gândit la familiile care urmau să fie scoase în stradă!Ca și cum spațiile de locuit în cauză ar fi fost goale, fără oameni! Mila, compasiunea au această calitate să te îndrepte spre adevăr.  10 minute, atât le-ar fi trebuit, doar 10 minute de mers pe jos! De unde se poate spune că oamenii justiției, atunci când nu trebuie să caute adevărul, știu foarte clar că ochii minții sunt mai importanți decât ochii văzului.

 

Este firesc să te întrebi dacă nu e vorba de o mașinărie de acțiuni și complicități interinstituționale pusă în funcțiune pentru a produce nedreptate si disperare umană! Cum e posibil ca un manager să nu anunțe organele de anchetă abilitate dacă în instituția pe care o conduce descoperă ilegalități, erori etc? Ce altceva decât disperare poate simți un om scos din casă în stradă după ce o viață a stat în aceeași locuință, luptându-se pentru ea în justiție aproape 20 de ani?

Dex-online definește corupția ca ,,abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie”.  Nu avem date să susținem că ne aflăm în fața unor abateri de la ,,cinste”, dar putem susține că avem abateri de la ,,datorie”, pentru că era de datoria fiecărui angajat să caute să vadă unde este adevărul și să facă tot posibilul pentru a-l aduce la lumină. De aceea notiunea de ,, datorie” este cheia acelei caracteristici a birocrației moderne pe care Weber o definește ca fiind ,,vocația profesională”.

,,Vocația profesională” reprezintă ,,traducerea” protestantă a  vocației mesianice, adică a salvării prin adevăr, în timpul vieții,  așa cum arată Agamben: ,,  Tocmai prin intermediul acestei versiuni luterane un termen care însemna, la origine, doar vocaţia pe care Dumnezeu sau mesia i-o adresează unui om, dobândeşte, în realitate, semnificaţia modernă de ,,profesie” şi pe care, puţin mai târziu, calviniştii şi puritanii o vor investi cu o semnificaţie etică cu totul nouă”. Cu alte cuvinte, ,,datoria” se leagă de ,,adevăr”, a-ți face datoria în profesie are o strânsă legătură cu salvarea prin adevăr.

În absența acestui spirit orientat spre adevăr în muncă, a  absenței ,,vocației profesionale” funcționarul trebuie în permanență controlat dacă nu cumva își promovează, în activitate  sa propriile interese sau interese exterioare scopurilor instituției.

Este deci posibil ca  ,,exteriorul” fiecărei instituții să marcheze modul de funcționare a ,,interiorului” acesteia, ca și cum instituțiile ar fi firme  și nu s-ar defini  pe baza autonomiei ariilor lor  jurisdicționale, caracteristică pe care Weber o trecea în capul listei atunci când descria birocrația modernă.

Așa se face că:

  1. prin introducerea în sistem, modificările și confuziile produse în cadrul unei instituții sunt susținute și de celelalte instituții implicate;
  2. cu cât implicarea este mai mare, cu atât crește secretomania legată de propriile activități și de relațiile cu celelalte instituții, secretomanie legiferată prin tot felul de hotărâri și dispoziții, ca și cum respectivele activități ar viza privatul și intimul și nu ar avea caracter public;
  3. cu cât numărul actorilor crește, cu atât puterea lor de influențare este mai mare;
  4. cu cât numărul actorilor crește, cu atât scade ,,voința” de îndreptare a lucrurilor și crește complicitatea în ,,ascunderea” lor;
  5. cu cât în încrengătura relațiilor sunt atrase instituții de mare prestigiu, în cazul de față, ,,Arhivele Naționale”, cu atât dorința de asanare și rezolvare în temeiul adevărului scade.

 

Cele trei aspecte, absența absența milei, a  vocației profesionale și anularea autonomiei jurisdicționale stau la baza unui mecanism de producere a corupției.  Se ajunge astfel la ceea ce spune Tocqueville: ,, Ceea ce pune în pericol o societate nu este marea corupţie a unora, ci slăbiciunea tuturor”. Și așa ajung oamenii să sfârșească în stradă.

Singura amenințare la adresa acestui mecanism o reprezintă presa, prin capacitatea ei de a scoate la lumină secretul și de a arăta cine sunt actorii. De aceea nu mică mi-a fost mirarea când am citit în februarie 2016 un articol în ,,Le Monde diplomatique”, semnat de Julia Beurq care, analizând mecanismul retrocedărilor imobiliare în România confirmă ceea ce eu însumi știam că se întâmplă la Brașov: ,, Polonia și Ungaria au preferat să despăgubească pe foștii proprietari, instaurând un plafon; astfel au favorizat locatarii (chiriașii)” în timp ce ,,România a decis să restituie bunurile foștilor proprietari sau celor îndreptățiți”. În aceste restituiri imobiliare au apărut ,,afaceriști lipsiți de scrupule (ce) profită de interpretări judiciare asupra chestiunilor restituirilor” și autoarea articolului continuă, citând o persoană evacuată: ,, problema nu vine de la foștii proprietari, ci de la mafia imobiliară. Primăria eliberează false certificate de proprietate, judecătorii și procurorii dau dreptate corupților”.

Situația de la Brașov nu este unică! Găsesc pe un site un articol scris în 2014: ,, Statul produce boschetari pe bandă rulantă” și în care una din persoanele scoasă abuziv dintr-un imobil retrocedat ilegal afirmă: ,, Completul de judecată era format dintr-o doamnă judecător acuzată de luare de mită pentru o sentință favorabilă, altă doamnă judecător al cărei soț e arestat pentru trafic de infuență și un domn judecător, al cărui frate este fostul procuror șef al Parchetului Tribunalului București, același Parchet care a făcut recurs împotriva noastră”.

Cotidianul local ,,Transilvania Expres”  a relatat în două situații cazul de față. Ultima dată, în cel din  data de 8-9 septembrie a.c. , se arată  că neefectuarea expertizei topografice la imobilul în cauză  de către organele de anchetă penală ( Poliția municipiului Brașov ) poate duce la evacuarea unor familii întregi, în urma vinderii apartamentelor de către așa-zisul proprietar străin.:,,Este important de arătat că începând cu luna iunie 2018, doamnele Kraus Christa și Feier Verginia, domiciliate în Brașov, pe     str. Castelului nr. 46, în pericol de a fi evacuate,  s-au constituit fiecare parte vătămată în dosarul penal 785/P/2018 de la     Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, alături de Vladimir Chirilă, de la aceeași adresă.

Măsura de sechestru asigurator nu se poate lua decât în urma unei expertize topografice judiciare cu privire la identificare din     punct de vedere al evidenţelor de carte funciară şi administrativă al jmobilului din Brașov, actual str. Castelului nr.46.

Deşi prin Ordonanţa din 24.05.2018 semnată de procuroarea Tinca Ionela Florina de la Parchetul de pe Lângă Judecătoria Brașov se aprobă cererea de expertiză topografică judiciară, condiţionată de precizarea obiectivelor expertizei, condiţie îndeplinită, nici până astăzi nu a fost numit un expert topograf judiciar de către organele de anchetă penală.”.

Citez dintr-o adresă a Inspectoratului de Poliției Județean Brașov din data de 30.03. 2018: ,, Vă asigurăm că toți lucrătorii de poliție acționează în slujba cetățeanului și au permanent în atenție respectarea legii și a normelor de conviețuire socială”. Dacă după aproape șase luni de la emiterea acestei adrese, Poliția Municipiului Brașov nu a catadicsit să facă o expertiză topografică înseamnă că atunci când vorbește că ,,acționează  în  slujba cetățeanului”, ori e cinic, ori  nu are în vedere în mod expres cetățeanul român!

Rezumând putem spune că funcționari ai statului român acceptă cu nonșalanță ca statul să fie deposedat de bunuri ( imobilul este expertizat ca având o valoare de 120.000 de euro), ca cetățeni ai statului român să fie aruncați în stradă și ca însuși statul să fie decredibilizat.  Cu alte cuvinte, oameni implicați profesional prin fișele de post în realizarea contractului postconstituțional dintre cetățeni și stat, fac tot posibilul ca acest contract să fie slăbit și tocmai pentru acest lucru își iau salariul și sunt promovați în sistem.

Dacă cineva crede că problema corupției în România are doar valențe economice sau este doar o problemă de moralitate se înșeală. Poate supraviețui o firmă în care corupția este atât la angajați cât și la manageri?  Corupția slăbește solidaritatea socială și atacă statul la fundamente! În cazul nostru, tocmai instituțiile care trebuie să apere statul de corupție îl pun în pericol, pentru că produc slăbirea solidarității sociale și șubrezirea contractului postconstituțional, între cetățean și stat.  Ne avertizează Montesquieu: dacă un popor este corupt și guvernarea este coruptă, acea țară este în pericol să dispară sau să fie ocupată.



Facebook

Sociologia literaturii în anii `80. O discuție cu Mihai Dinu Gheorghiu.

1. În prefața la Economia bunurilor simbolice a lui Bourdieu pe care ați tradus-o și publicat-o în 1986 (la editura Meridiane)  erați deja preocupat de receptarea discursului sociologic în sfera culturii „artistice”. Era o atitudine generată de situația din cultura românească a epocii sau un ecou al scrierilor lui Bourdieu ...

Alegeri haotice : noiembrie 2024. Nevroze și anomalii colective

Între normalitate și patologie  Și dacă am încerca să brodăm o serie de lecturi posibile despre turul întâi din campania electorală/noiembrie 2024 ? Ne-am gândit la o lectură comunicațională, în care să interpelăm interacțiuni și iritante în comunicare, în contextul de campanie electorală.  Și începem cu contextul. El a fost taxat de analiști ...

O discuție cu profesor Zoltan Rostas: incursiune „optzecistă” în lumea sociologilor interbelici

1. Domnule profesor, astăzi sunteți recunoscut ca autor de succes a numeroase cărți de istorie orală. Cum a ajuns să vă preocupe, în anii ’80, acest domeniu? Am invocat deseori momentul Congresul Internațional de Științe Istorice din 1980, dar rădăcinile le găsesc în apariția neîncrederii în sociologia cantitativistă, care a ajuns ...

Discuție cu un sociolog al științei din România anilor ` 80, profesorul american  Vasile Pirău[1]

1.       Dragă Vasile Pirău, ce făceai în 1987 ? Cum evolua pe atunci cariera ta ? Era apropierea unui filosof (prin formație) de sociologie, una de conjunctură sau avea radăcini intelectuale mai adânci ?  Când mă gândesc la anii dinainte de 1990 (anul când am plecat la studii in SUA), mi ...

DEZBATERE DE CARTE – Cătălin ZAMFIR, România în criză, Editura Academiei Române, București, 2023.

DEZBATERE DE CARTE Cătălin ZAMFIR, România în criză, Editura Academiei Române, București, 2023. Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice Departamentul de Sociologie, Asistență Socială și Resurse Umane 31 octombrie 2024 Dezbatere România în crizăDownload

Detectarea egoismului propriu și a egoismului altora

Este posibil ca, în anumite situații, comportamentul egoisit să fie bun și în alte situații să fie rău. Abraham Maslow Ne-am obișnuit să catalogăm egoismul ca fiind o caracteristică de personalitate negativă iar opusul său, altruismul, ca o virtute. În realitate, lucrurile nu stau chiar așa. În acord cu rezultatele cercetărilor moderne din ...

Nostalgia, o emoție dulce-amăruie

Nostalgia consolidează relațiile sociale. Tim Wildschut Ne este dor de cineva drag ce nu mai este printre noi, ne este dor de părinții care s-au stins, de prietenii care nu mai sunt, de iubita sau iubitul care ne-a părăsit, sau de anii tinereții, de un eveniment fericit din trecut. Psihologii numesc o ...

Interviu cu Tudorel-Constantin Rusu, autorul volumului „Ethos, Pathos și Logos. Resurse ale oratoriei clasice în discursul pastoral”

Centrul de Orientare, Asociere și Consiliere în Cariera de Cercetător (COACH-USV) din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava este unul din cele opt centre de orientare în cariera de cercetător înființate la nivelul celor opt Regiuni de Dezvoltare ale României și susținute prin programul PNRR. Acesta deservește Regiunea de ...