Raportul Comisiei Europene prejudiciază imaginea României
Aşa cum am argumentat în paginile anterioare prin evaluări şi
studii de caz empirice, România a beneficiat în ultimii 8 ani de o creştere
economică solidă. Această creştere a atins un nivel maxim în 2017, când
produsul intern brut a crescut cu 7,0%.
Anul trecut, însă, rata creşterii economice s-a redus la 4,1% în special datorită scăderii competitivităţii producţiei
destinate consumului intern şi extern. Cu toate acestea, România a obţinut
performanţe remarcabile în ultimii ani. Astfel, produsul intern brut a crescut
în această perioadă, cu 35,1%,
consumul privat, cu 38,5%, investiţiile,
cu 22,1%, exporturile, cu 205,5%, iar importurile, cu 194,5%. Drept urmare, România a
înregistrat cea mai mare creştere a produsului intern brut şi a consumului
privat per capita comparativ cu celelalte state din UE şi a devenit cea mai
dinamică şi cea mai deschisă economie din UE în ceea ce priveşte creşterea
exporturilor şi a importurilor.
Nota bene, economia României s-a dovedit a fi deosebit de
stabilă în această perioadă. Într-un clasament al statelor din UE alcătuit în
funcţie de numărul de depăşiri ale unor praguri de risc reglementate prin
procedura MIP în perioada 2010 – 2017, România ocupă locul doi cu doar 14 depăşiri, fiind devansată de Cehia
cu 13 depăşiri. În al treilea rând,
voi menţiona faptul că economia României este cea mai puţin îndatorată economie
din UE, în condiţiile care nivelul datoriei guvernamentale a coborât sub 34% din PIB, iar datoriile consolidate
ale sectorului privat au atins cel mai mic nivel din ultimul deceniu (50% din PIB). Nu în ultimul rând, voi
menţiona că în ponderea în PIB a
excedentului brut de exploatare din companiile româneşti este cea mai ridicat
din UE, iar ponderile în PIB ale costurilor salariale şi ale impozitelor nete
pe produs sunt cele mai mici din UE.
Aceste performanţe remarcabile au fost grevate de o serie de
riscuri emergente, cel mai persistent dintre acestea fiind poziţia investiţională
internaţională netă (activele externe nete) care a înregistrat în mod
sistematic niveluri mai mari decât pragul critic (-35% din PIB). Cu toate acestea, nivelul acestui indicator de risc
a scăzut constant în ultimii 8 ani datorită ritmului alert al creşterii economice.
În plus, economia României a fost afectată în anul trecut de creştera
deficitului de cont curent de la 2,2%
în 2017 la 4,7% din PIB în 2018,
precum şi de creşterea costului unitar al muncii de la 8% în 2017 la 13,1% în
anul trecut.
Din păcate, performanţele care au generat stabilitate
economică şi prosperitate nu au fost luate în considerare de autorii Raportului
privind prevenirea şi corectarea dezechilibrelor economice (PCDE) al
Comisiei Europene referitor la România. De fapt, autorii raportului supradimensionează riscul generat de tendinţa de creştere
a deficitului de cont curent pentru a lansa un furibund atac ideologic împotriva
executivului român sub pretextul că politica sa de reducere a poverii fiscale şi
de creştere a salariilor şi pensiilor reprezintă un risc extrem pentru economia
României. În primul rând, autorii raportului
„ne avertizează” că procesul de creştere economică din România nu este
sustenabil deoarece este un model de creştere bazat pe consum excesiv, un model
care va fi bulversat de politica de reducere a fiscalităţii şi de creştere a
salariilor promovată de guvern. În al doilea rând, ei susţin, invocând o
prognoză defetistă publicată de CE acum trei ani, că deficitul bugetar a scăpat
de sub control şi, datorită acestui fapt, datoria publică va depăşi pragul
critic de 60% din PIB în 2029. În al
treilea rând, autorii raportului susţin,
fără a folosi argumente logice sau empirice, că România a devenit extrem de
vulnerabilă la „şocuri care pot apărea”. În sfârşit, în raport se insistă asupra unui pretins pericol al accentuării
sărăciei şi excluderii sociale, deoarece guvernul măreşte pensiile şi salariile
în loc să finanţeze programe de eradicare a sărăciei.
În paginile anterioare am analizat cât mai obiectiv posibil
acest raport. Nu ştiu în ce măsură am
reuşit. Ştiu însă că acest document sentenţios, plin de clişee ideologice şi de
aserţiuni defetiste, va prejudicia în mod grav imaginea şi interesele României.
Pentru că acest document nu este un raport de audit, ci un discurs
proagandistic care „pune la zid” guvernul României şi denaturează în mod
inacceptabil realitatea.
Aşa cum am arătat la început, responsabilitatea punerii în circulaţie a acestui „artefact” propagandistic revine membrilor CE. În mod normal ei ar fi trebuit să nu permită publicarea acestui document. Dar au făcut-o. Nu este nici prima dată şi, probabil, nici ultima dată. Nu-mi rămâne decât să sper că parlamentarii români de la Bruxelles vor analiza în Parlamentul European modul în care îşi fac datoria membrii CE. Dacă nu ei, atunci cine? Şi dacă nu acum, atunci când?
_________________________________________
Surse:
1. Comisia Europeană. Raportul de ţară privind România,
inclusiv un bilanț aprofundat referitor la prevenirea și corectarea
dezechilibrelor economice
2. Eurostat (https://ec.europa.eu/eurostat);
3. Ibidem; 4. Ibidem; 5. Ibidem, 6.
Comisia Europeană, Raportul de ţară din 2019 privind România, p.4; 7. Eurostat:
8. Comisia Europeană, Raportul de ţară din 2019
privind România, p.4; 9. Ibidem, p.31;
10. Ibidem, p.28; 11. Ibidem; 12. International Monetary Fond
(http://www.imf.org); 13. Comisia Europeană,
Raportul de ţară din 2019 privind România, p.28; 14. Ibidem, p.25;15. Eurostat: 16. Ibidem.
