Cine a creat sociologia?

Din Biblia după sfinții sociologi (”oficiali”)

Auguste Comte a formulat o listă clasică de cinci științe globale fundamentale: matematica, fizica, chimia, biologia și sociologia. Fiecare mare domeniu al realității are nevoie de o știință sintetică a ei.

E impropriu să consideri pe Auguste Comte întemeietorul sociologiei. El a formulat doar o viziune. De fapt un vis.

Și, așa cum Dumnezeu a spus, sociologia s-a făcut. Actul creației este formularea unei viziuni. Nu vei ști cum va fi creația pe care ai inițiat-o. Nici Dumnezeu nu a știut, în prima zi a creației sale, cum va fi lumea. E clar că lumea nu este chiar așa cum ar fi vrut Dumnezeu. Netrebnicul de Scaraoțchi și-a băgat coada.

Dumnezeu a delegat Occidentului capitalist, în secolul XIX, să creeze sociologia. Și sociologia a început să se facă. După aproape două secole, sociologia este.

Ca orice act de creație, și crearea sociologiei a avut o problemă. Oamenii care au primit de la Dumnezeu misiunea s-au mișcat cam greu. Un băiat necredincios în Dumnezeu, Karl Marx, s-a grăbit și a pus bazele sociologiei. Asta s-a întâmplat prin anii 40-60 ai secolului XIX. Dar el nu primise misiunea de a crea o sociologie ca instrument de construcție a societății capitaliste, ci a venit cu un program ciudat de a construi o altă societate, comunismul. Dumnezeu a fost tare supărat și a excomunicat sociologia lui Marx: EU decid că asta e o eroare; asta nu e sociologia pe care eu o voiam. Vă ordon să nu o acceptați în comunitatea sociologilor. Să nu cumva să includeți în Enciclopediile sociologice teoria lui Marx ca sociologie; ei, în fine, ca să nu fie vorbe printre voi, puteți să ziceți ceva și despre ea, dar, clar, nu e sociologie. Sociologia este știința realității sociale, nu include și visuri.

De ce s-a supărat Dumnezeu ? Unii cred că de fapt, dumnezeu atoateștiutor și atoateînțelegător l-a iubit și pe Marx, dar băiatul ăsta s-a grăbit, a vorbit despre ceva care ar putea să existe cândva în viitor. Să ne mai gândim.

Mă trezesc buimac. Ce, am început să am vise despre sociologie ? Trebuie urgent să merg la doctor.

Acum sunt treaz. Mintea, trează acum, continuă visul. Chiar ce este de fapt sociologia actuală ? Marx a băgat un vis al lui în sociologie?! E o întrebare epistemologică: într-o știință ca sociologia pot exista și visuri ?

Deschid câteva enciclopedii sociologice. Așa se explică că în unele enciclopedii teoria lui Marx nu este deloc, în altele dacă este, apare ca ceva ciudat care pretinde că e sociologie, dar nu pare să fie acceptată. Unii zic chiar că ar putea fi acceptată ca una dintre multele teorii din sociologie, dar alții au îndoieli.

Ce părere au sociologii ? E o întrebare foarte grea. Să îi întrebi pe toți. Și pe cei care nu mai sunt în viață ? Google oferă un răspuns. El știe care este părerea comună a tuturor sociologilor:

Fondatori. Printre fondatorii clasici ai sociologiei se disting 5 personalități: Auguste Comte, Vilfredo Pareto, Ferdinand Tönnies, Émile Durkheim și Max Weber. Karl Marx – a încercat și el să explice schimbările care aveau loc în timpul Revoluției Franceze în societate.

Aha. Marx nu este printre cei 5 fondatori ai sociologiei. El doar a încercat să explice ceva. Dar o fi și el sociolog, dar nu fondator. Totuși sunt surprins: ce a fost în mintea lui Google de a-l adăuga pe Marx la capitolul fondatorilor sociologei, chiar și într-o formulare curioasă: a încercat și el ceva. 

Sociologia ca știință este doar despre ce există  sau poate include și visuri ?

Să consultăm sfinții din scriptura sociologiei. Sociologia este știința realității sociale. Misiunea ei este să descrie realitatea socială și să o explice. Durkheim, unul dintre fondatorii sociologiei, a lansat o formulă clasică: un fapt social (real) trebuie explicat prin alt fapt social (real). Este totodată misiunea sociologiei să schimbe realitatea socială ? Un alt fondator al sociologiei, Max Weber, a dat un răspuns clar: NU. Oamenii acționează în virtutea scopurilor, a valorilor lor, și schimbă realitatea. E treaba lor. Dar sociologia ca știință nu poate să se pronunțe asupra valorilor, asupra scopurilor care pun oamenii în mișcare, ci doar să înregistreze ce cred oamenii. Atât și nimic mai mult. Deci visurile, nu. Ele pot fi doar parte a realității sociale. Sociologul le poate înregistra și eventual explica, dar nu el trebuie să aibă visuri.

Dar sfinții fondatori ai sociologiei au o problemă. Dacă te uiți bine la ei, observi că ei au dezvoltat sociologia, în societățile capitaliste în dezvoltare. Când ești într-un proces de dezvoltare, nu mai faci visuri. ”Dezvoltarea” însăși îndeplinește visurile oamenilor. Dar în  lumea țărilor subdezvoltate care vor să se dezvolte ? Subdezvoltarea e ca o capcană: te ține în ea. Acolo nu a fost o sociologie ? În aceste țări sociologia are un alt profil: caută direcții de ieșire din subdezvoltare, se concentrează pe programe de schimbare/ dezvoltare. Aici sociologii au încercat să viseze și să transforme visurile lor în programe sociologice. Dimitrie Gusti, în România, a propus o nouă viziune sociologică în centrul căreia sta programul ieșirii țării din starea de subdezvoltare. Sociologul Gusti era deci un visător. Am citit și lucrări de sociologie din țările Americii Latine. Și ele se centrau pe întrebarea: cum să depășim starea de subdezvoltare și dependență ? O altă paradigmă sociologică este propusă. Această sociologie are ca obiect nu realitatea socială așa cum există, ci realitatea socială care nu există, dar vrem să o realizăm.  Aici găsești fondatorii sociologiei schimbării sociale proiectate în care sociologia și-a investit un interes prioritar. Deci, Domnule Google, te rog de acum să completezi lista fonatorilor sociologiei cu acești sociologi fondatori ai unei noi paradigme sociologice, sociologia schimbării sociale bazate pe ”visuri”.

Iată însă că și în sociologia occidentală pot fi găsite vise. Nu frecvente și nu prea durabile. Dar vise bine articulate. Voi da un caz pe care îl cunosc bine pentru că și eu am fost implicat în el: dezvoltarea socială a organizațiilor. Un program sociologic lansat în sociologia americană extrem de interesant pentru analiza noastră: o tentativă de vis sociologic. Hai să-l analizăm ca vis sociologic.

În 1973 am petrecut un an în Institutul de Cercetări  social, Ann Arbor, Michigan. Colegii de acolo dezvoltaseră acest program: obiectivul și metodologia de realizare a lui. Programul pornea de la câteva principii acumulate în știință.

* Persoana umană are un set nevoi fundamentale, în vârful ierarhiei fiind creativitatea. Omul se realizează pe sine (obține fericirea, satisfacția supremă) când își satisface toate aceste nevoie, și, în special, nevoia de a fi creativ. Omul are o pasiune de a-și rezolva problemele cu care se confruntă, căutând soluții noi.

* Munca poate oferi șansa de a te realiza prin acțiune creativă. Omul este motivat de performanțe în muncă nu doar din necesitățile elementare, de bani, ci și din nevoia de realizare umană. Creativitatea  oferă o motivați intrinsecă a performanței, nu doar extrinsecă, banii, promovarea, prestigiul.

* Mediul organizațional poate oferi cadrul propice pentru creativitate: participarea împreună, stilul democrat-participativ.

* Organizațiile actuale se fundează pe modelul ierarhiei autoritare. Performanța este asigurată de autoritatea ”șefului” susținută de recompensa materială. Muncești pentru a câștiga, nu pentru că ți-ar place. O organizație bazată pe modelul ierarhiei autoritare funcționează destul de eficient, dar are multe probleme: limitări ale performanței, conformism necreativ, insatisfacție în muncă cu efectele social-psihologice negative, alienare, conflicte…

* Introducerea unui model democrat-participativ care are performanțe superioare: motivație intrinsecă, performanță ridicată și satisfacție umană.

* Deci programul avea ca obiectiv o schimbare socială proiectată: o schimbare prin implementare a unui model social de organizare care nu exista în realitatea, dar sociologia l-a elaborat și îl propune societății. Sociologia poate deci imagina inovații sociale și dezvolta o metodologie de implementare a lui. Nu e ceva nou. Exact ca ingineria.

Ce s-a întâmplat cu acest vis sociologic ? Eu, ca sociolog, am fost entuziasmat și am încercat să-l implementez în România.

În anii 1970 împreună cu un grup de colegi am organizat un program de dezvoltare umană a întreprinderilor în România comunistă. De ce, societate comunsită nui trebuie să se schimbe ? Am făcut o diagnoză a stării sociale a 8 întreprinderi bucureștene, utilizând un instrument american adaptat la România. Utilizând datele obținute, am publicat cu colegii o carte care: Dezvoltarea umană a întreprinderii. Încurajat de interesul pentru acest program am publicat și o carte cu obiectivul de a difuza în public noul model (vis) de organizare a muncii: Un sociolog despre: muncă și satisfacție.  Ambele, în 1980, au cunoscut o receptare pozitivă. Ultima carte a fost publicată și în rusă de cea mai importantă editură sovietică. Cred că prin 1985-86. Am fost surprins: un tiraj de 300 000 exemplare. Sociologii din URSS cu care mă întâlneam îmi spuneau că această carte era foarte populară în țările lor. Colegii moldoveni o citiseră în rusește.

Am încerca să organizez un experiment de implementare a acestuia într-o mare întreprindere bucureșteană. Directorul adjunct era foarte interesat de program și l-a susținut. Proiectul a căzut însă datorită unei stări de conflict  în conducerea întreprinderii. Era clar însă că programul era nerealizabil într-o țară comunistă: să schimbi o structură autoritară a partidului comunist cu o structură democrat-participativă.

Dar și în America programul pare să fi avut aceeași soartă. Explicația mea: Programul sociologic s-a izbit de structura ierarhic-autoritară a întreprinderilor occidentale bazate pe proprietate privată. Angajatul nu părea a fi interesat să  participe cu entuziasm, să investească creativitate într-o organizație care avea ca obiectiv profitul altuia. ”Reforma” organizațiilor a fost preluată de un model mai pragmatic, dar de tip ierarhic autoritar, de noua orientare a managementului și el bazat pe știință, care s-a dezvoltat, după câte am înțeles, în afara sociologiei și cu o altă viziune.

A fost o competiție între modelul sociologic bazat pe democrație participativă și modelul dezvoltat în ”știința managementului”, care promova și el o raționalizare a ierarhiei, modernizare și deschidere, dar bazat pe structuri ierarhic-autoritare, însă pragmatică de astă dată.

Să revin la programul din România. Am fost surprins că interesul pentru cel două cărți s-a menținu în sociologia românească și după 30 de ani. De când a fost pusă cartea Un sociolog despre muncă și satisfacție în Biblioteca virtuală de sociologie a Institutului de Calitate a Vieții în 2016, s-au înregistrat  1 650 cititori. În H-index Dezvoltarea umană a întreprinderii are 37 citări după 2009, iar Un sociolog despre muncă și satisfacție, tot după 2009, 29 citări. Deci ”visul” nu a dispărut complet.

Ce să spun în încheiere ?

Eu cred că, în situația actuală a țării noastre, datoria unui sociolog român este să viseze la cum ar putea fi schimbată o țară care se schimbă mult prea încet și nu foarte bine, și care nu știe cum să iasă din criză.