Romania Sociala logo
Menu

„Statul de drept nu e negociabil!” Ba da, şi chiar urgent!

autor:   18 January 2019  

Conceptul de stat de drept

În ultimul timp, s-a lansat tema statul de drept ca foarte importantă de discutat în spaţiul politic. Politic, da, este fără îndoială o temă actuală emoţional. E important ca, politic, să subliniem tema justiţiei, a „statului de drept” ca un lucru care merită o atenţie specială. Mai ales în condiţiile actuale.

Când s-a lansat în discursul public formularea, ca sociolog, am fost şocat. Formularea „stat de drept”este ciudată. Ea este un pleonasm. De la începutul său, statul modern, bazat pe o constituţie – nu discutăm aici de „Statul sunt eu” al lui Ludovic al XIV-lea – a avut ca funcţie esenţială promovarea dreptului, a justiţiei. A fost, prin definiţie, un stat de drept. Desigur, înţeleasă diferit în contexte diferite. Nu a existat un stat modern „fără drept”. Toate statele au fost „de drept”. Mai bune sau mai proaste în viaţa de zi cu zi. Nici în politică nu putem vorbi oricum. Dacă folosim un concept, trebuie să acordăm atenţie justificării lui în discursul ştiinţific.

Ce înseamnă „Statul de drept e non-negociabil”?

Ne putem gândi la un sens tare al discuţiei. În acest caz existenţa unui stat de drept este pusă în discuţie. Se presupune că „unii” vor să desfiinţeze statul de drept, vor un stat „fără drept”, un stat premodern. Dar există cineva care ar avea o asemenea idee? Doar atunci ai cu cine negocia. Doar în acest caz  existenţa statului de drept e non-negociabilă: nu putem accept un stat „fără drept”. Altfel este lipsit de sens să negocieze existenţa statul de drept. Confuzia relaţiei dintre stat şi drept („stat de drept”) ar sugera că cineva ar contesta această relaţie, în sensul tare. Toată discuţia devine absurdă.

Dar dreptul nu este ceva care există sau nu există. Dreptul, aşa cu există el la un moment dat, poate fi susţinut sau criticat, poate fi perfecţionat, întărit sau slăbit. În contextul actual, putem vorbi de o profundă criză a sistemului românesc de justiţie. Se doresc schimbări în legislaţie, în sistemul instituţional, îndeosebi asupra organizării judiciare: instanţe, procuratură, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), conexiunea dintre acestea, pe de o parte, SRI şi alte instituţii de forţă, pe de altă parte, prevenirea şi combaterea grupurilor infracţionale din interiorul sistemului etc.

Disputele actuale nu au ca temă dacă e necesar sau nu „statul de drept”, ci asupra stării actuale a sistemului de justiţie. Mulţi consideră că este urgent să se facă modificări în puncte importante ale organizării judiciare. În această perspectivă, negocierea schimbărilor în sistem este o realitate, un proces în derulare. Este clar că „dreptul” (de care statul român este responsabil) trebuie supus unui proces de analiză/ schimbare/ îmbunătăţire şi inevitabil „dreptul” este şi va fi o temă de negociere.

Extinderea justiţiei

Emoţional, suntem tentaţi să considerăm ca evident că rolul sistemul de justiţie trebuie „să crească”. Intervenţia instituţiilor de forţă, îndeosebi a parchetelor, se află într-un proces de a cuceri zone tot mai largi. Creşterea intervenţiei acestor instituţii are ca efect pervers excluderea/ limitarea mecanismele non-juridice: morale şi sociale, ale comunităţilor, administrative, interne ale organizaţiilor, inclusiv a celor politice.

Tot mai mult totul se rezolvă – iluzoriu –  în justiţie. Rezultatul: justiţia este ea însăşi sufocată de mulţimea proceselor; sistemul este foarte costisitor, creează conflicte şi tensiuni, amână şi complică soluţionarea. Eu cred că obiectivul prioritar este creşterea mecanismelor non-juridice de soluţionare a problemelor sociale. În contextul actual, mai cred că rezolvarea problemelor societăţii româneşti în justiţie ar trebui, din anumite puncte de vedere, să se reducă. Asta nu înseamnă ignorarea importanţei justiţiei, ci un echilibru mai just între mecanismele de soluţionare a problemelor. A devenit evident că sistemul nostru de justiţie, organizarea sa judiciară – instanţe, parchete, CSM – are un cost economic excesiv. Se cheltuiesc mult prea mulţi bani, chiar prin încălcarea legii. Deci, şi economic „dreptul” trebuie să devină ceva mai raţional, adică ceva mai mic.

În ce puncte cred eu că sistemul trebuie supus schimbării?

Calitatea deciziilor. Proporţia de procese iniţiate de procuratură şi infirmate de justiţie se apreciază a se ridica la 40%. Specialiştii estimează că acest procent e enorm faţă de statele occidentale, unde se plasează la câteva procente. Asta înseamnă că dosare făcute de procuratura noastră sunt superficial făcute, nesusţinute de probe credibile, declanşate nu în scopul stabilirii adevărului, ci mai degrabă pentru intimidare şi pedepsire a unor oameni politici sau de afaceri. Se adaugă erori de procedură. Este cazul alegerii, în dezacord cu legea, a completelor de judecată de la Înalta Curte, care a aruncat în aer justiţia. Peste acestea, mai sunt şi erori judiciare. Nu numai procurorii, dar şi judecătorii au băgat la închisoare mulţi care se dovedesc după ani de închisoare că au fost nevinovaţi. Nu ştim încă vreo proporţie a erorilor judiciare, dar par să fie excesiv de ridicate. A devenit evidentă manipularea judecătorilor de procurori.

Durata şi costul proceselor. Procesele durează excesiv de mult. Sunt dosare care sunt ţinute „în sertar” până la depăşirea termenelor. Procedurile nu sunt suficient de clare şi pot genera indefinite dispute şi amânări. Se produce o înăbuşire a sistemului de justiţie cu mulţimea proceselor care se finalizează cu greutate şi pe lungi durate. Ar fi necesară o analiză urgentă a analizei eficienţei actului de justiţie.

Prioritizarea. Procuratura nu pare să aibă o strategie transparentă de prioritizare: gravitate, importanţă, urgenţă. Sunt dosare ţinute, greu explicabil, în sertar cu anii, dar altele sunt promovate rapid, unele chiar insuficient pregătite.

Intervenţia politicului. Grupurile politicedistorsionează prin intervenţia lor logica şi conţinutul actului de justiţie.

Aşadar, cum stăm cu „statul de drept nu e negociabil”?

Ideologia „statului de drept non-negociabil”, dincolo de confuzia sa conceptuală, reprezintă o formă de a ţine „sub preş” enormele scandaluri din justiţie. Lupta împotriva schimbărilor din organizarea judiciară, îngheţarea acesteia în forma sa actuală, reprezintă, un instrument evident al promovării unor interese politice. Este cazul să ne întrebăm cine sunt cei care susţin acest punct de vedere şi de ce.



Facebook

Politețea în comunicarea interpersonală verbală

Vorba dulce mult aduce! Proverb românesc Este politicos să îți alegi cu grijă cuvintele și să le rostești cu tonul potrivit situației și statutului tău social. Politețea se învață la fel ca operațiile matematice: mai întâi cele de bază (adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea), apoi cele mai complicate (extragerea rădăcinii pătrate, ridicarea ...

Demoralizarea individuală și colectivă

O populație demoralizată  este ușor de manipulat. Surprinzător, termenul „demoralizare” nu figurează în dicționarele și enciclopediile de psihologie, psihosociologie sau sociologie, deși demoralizarea este „o stare psihologică de neputință, lipsa speranței, sentimentul eșecului și incapacitatea de a face față situațiilor” (Tecuta et al., 2014, p. 1), generată de factori interni (psiho-fiziologici) și ...

O nouă perspectivă asupra pensiilor ocupaționale pentru militari și polițiști

Un grup de cercetători format din Răzvan Hoinaru, Radu Petre, Daniel Nițoi, Florentina Marin și Jahara Matisek propune un model inovator pentru pensiile ocupaționale destinate personalului militar și polițienesc din România. Acest demers vine într-un moment important pentru sistemul de pensii și are potențialul de a genera discuții semnificative în ...

Sociologie vizuală – Expoziție în aer liber pe esplanada din Parcul „Titulescu” – Brașov, 1.10.2024 -15.10. 2024

De ceva timp deschiderea anului universitar la Facultatea de Sociologie și Comunicare din cadrul Universității „Transilvania” din Brașov este onorată printr-o expoziție de sociologie vizuală  având drept curatori pe universitarii dr.Cristian Bălăcescu și dr.Ștefan Ungurean și care a fost concepută în  cadrul cercului științific „Anton Golopenția” al studenților din anul ...

Toxicitatea aroganței

Aroganța, lăudăroșenia și supraestimarea abilităților noastre reflectă mai degrabă stima de sine scăzută decât, așa cum cred unii oamenii, stima de sine prea ridicată. Nathaniel Branden Multe caracteristici psihomorale trec adeseori neobservate, nu și aroganța, care se afișează cu nonșalanță în public și în relațiile interpersonale. Îmi displac profund persoanele arogante nu ...

România, între două pelerinaje

În primele zile ale lunii octombrie din fiecare an, România se îmbracă în straie de sărbătoare și toate drumurile duc la Iași. Uniți în cuget și-n simțiri, credincioși de pretutindeni se adună la Catedrala Mitropoliei Moldovei și Bucovinei din Iași pentru Sărbătoarea Sfintei Parascheva. Niciun pelerin dornic să ajungă la ...

DESPRE DIVORȚIALITATE ÎN ROMÂNIA DUPĂ 1990

Divorțul este un eveniment care intervine în ciclul de viață familial pe care îl întrerupe definitiv în urma unei proceduri juridice prevăzută de legea civilă. Lucrarea de față constă într-o analiză exhaustivă a divorțurilor și divorțialității în România postcomunistă (1990-2022) pe baza datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, datele ...

Cine mai aniversează astăzi Învățătorii? Explozie de bucurie la Școala din Berca

Ce poate fi mai interesant de Ziua Educației decât să exprimi recunoștință față de profesorii care te-au format în viață? Deseori, acela care a avut un rol determinant în pregătirea școlară, Învățătorul, este trecut cu vederea sau chiar dat uitării, cu toate că el ți-a acordat îndrumare directă pe parcursul ...