Romania Sociala logo
Menu

„Statul de drept nu e negociabil!” Ba da, şi chiar urgent!

autor:   18 January 2019  

Conceptul de stat de drept

În ultimul timp, s-a lansat tema statul de drept ca foarte importantă de discutat în spaţiul politic. Politic, da, este fără îndoială o temă actuală emoţional. E important ca, politic, să subliniem tema justiţiei, a „statului de drept” ca un lucru care merită o atenţie specială. Mai ales în condiţiile actuale.

Când s-a lansat în discursul public formularea, ca sociolog, am fost şocat. Formularea „stat de drept”este ciudată. Ea este un pleonasm. De la începutul său, statul modern, bazat pe o constituţie – nu discutăm aici de „Statul sunt eu” al lui Ludovic al XIV-lea – a avut ca funcţie esenţială promovarea dreptului, a justiţiei. A fost, prin definiţie, un stat de drept. Desigur, înţeleasă diferit în contexte diferite. Nu a existat un stat modern „fără drept”. Toate statele au fost „de drept”. Mai bune sau mai proaste în viaţa de zi cu zi. Nici în politică nu putem vorbi oricum. Dacă folosim un concept, trebuie să acordăm atenţie justificării lui în discursul ştiinţific.

Ce înseamnă „Statul de drept e non-negociabil”?

Ne putem gândi la un sens tare al discuţiei. În acest caz existenţa unui stat de drept este pusă în discuţie. Se presupune că „unii” vor să desfiinţeze statul de drept, vor un stat „fără drept”, un stat premodern. Dar există cineva care ar avea o asemenea idee? Doar atunci ai cu cine negocia. Doar în acest caz  existenţa statului de drept e non-negociabilă: nu putem accept un stat „fără drept”. Altfel este lipsit de sens să negocieze existenţa statul de drept. Confuzia relaţiei dintre stat şi drept („stat de drept”) ar sugera că cineva ar contesta această relaţie, în sensul tare. Toată discuţia devine absurdă.

Dar dreptul nu este ceva care există sau nu există. Dreptul, aşa cu există el la un moment dat, poate fi susţinut sau criticat, poate fi perfecţionat, întărit sau slăbit. În contextul actual, putem vorbi de o profundă criză a sistemului românesc de justiţie. Se doresc schimbări în legislaţie, în sistemul instituţional, îndeosebi asupra organizării judiciare: instanţe, procuratură, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), conexiunea dintre acestea, pe de o parte, SRI şi alte instituţii de forţă, pe de altă parte, prevenirea şi combaterea grupurilor infracţionale din interiorul sistemului etc.

Disputele actuale nu au ca temă dacă e necesar sau nu „statul de drept”, ci asupra stării actuale a sistemului de justiţie. Mulţi consideră că este urgent să se facă modificări în puncte importante ale organizării judiciare. În această perspectivă, negocierea schimbărilor în sistem este o realitate, un proces în derulare. Este clar că „dreptul” (de care statul român este responsabil) trebuie supus unui proces de analiză/ schimbare/ îmbunătăţire şi inevitabil „dreptul” este şi va fi o temă de negociere.

Extinderea justiţiei

Emoţional, suntem tentaţi să considerăm ca evident că rolul sistemul de justiţie trebuie „să crească”. Intervenţia instituţiilor de forţă, îndeosebi a parchetelor, se află într-un proces de a cuceri zone tot mai largi. Creşterea intervenţiei acestor instituţii are ca efect pervers excluderea/ limitarea mecanismele non-juridice: morale şi sociale, ale comunităţilor, administrative, interne ale organizaţiilor, inclusiv a celor politice.

Tot mai mult totul se rezolvă – iluzoriu –  în justiţie. Rezultatul: justiţia este ea însăşi sufocată de mulţimea proceselor; sistemul este foarte costisitor, creează conflicte şi tensiuni, amână şi complică soluţionarea. Eu cred că obiectivul prioritar este creşterea mecanismelor non-juridice de soluţionare a problemelor sociale. În contextul actual, mai cred că rezolvarea problemelor societăţii româneşti în justiţie ar trebui, din anumite puncte de vedere, să se reducă. Asta nu înseamnă ignorarea importanţei justiţiei, ci un echilibru mai just între mecanismele de soluţionare a problemelor. A devenit evident că sistemul nostru de justiţie, organizarea sa judiciară – instanţe, parchete, CSM – are un cost economic excesiv. Se cheltuiesc mult prea mulţi bani, chiar prin încălcarea legii. Deci, şi economic „dreptul” trebuie să devină ceva mai raţional, adică ceva mai mic.

În ce puncte cred eu că sistemul trebuie supus schimbării?

Calitatea deciziilor. Proporţia de procese iniţiate de procuratură şi infirmate de justiţie se apreciază a se ridica la 40%. Specialiştii estimează că acest procent e enorm faţă de statele occidentale, unde se plasează la câteva procente. Asta înseamnă că dosare făcute de procuratura noastră sunt superficial făcute, nesusţinute de probe credibile, declanşate nu în scopul stabilirii adevărului, ci mai degrabă pentru intimidare şi pedepsire a unor oameni politici sau de afaceri. Se adaugă erori de procedură. Este cazul alegerii, în dezacord cu legea, a completelor de judecată de la Înalta Curte, care a aruncat în aer justiţia. Peste acestea, mai sunt şi erori judiciare. Nu numai procurorii, dar şi judecătorii au băgat la închisoare mulţi care se dovedesc după ani de închisoare că au fost nevinovaţi. Nu ştim încă vreo proporţie a erorilor judiciare, dar par să fie excesiv de ridicate. A devenit evidentă manipularea judecătorilor de procurori.

Durata şi costul proceselor. Procesele durează excesiv de mult. Sunt dosare care sunt ţinute „în sertar” până la depăşirea termenelor. Procedurile nu sunt suficient de clare şi pot genera indefinite dispute şi amânări. Se produce o înăbuşire a sistemului de justiţie cu mulţimea proceselor care se finalizează cu greutate şi pe lungi durate. Ar fi necesară o analiză urgentă a analizei eficienţei actului de justiţie.

Prioritizarea. Procuratura nu pare să aibă o strategie transparentă de prioritizare: gravitate, importanţă, urgenţă. Sunt dosare ţinute, greu explicabil, în sertar cu anii, dar altele sunt promovate rapid, unele chiar insuficient pregătite.

Intervenţia politicului. Grupurile politicedistorsionează prin intervenţia lor logica şi conţinutul actului de justiţie.

Aşadar, cum stăm cu „statul de drept nu e negociabil”?

Ideologia „statului de drept non-negociabil”, dincolo de confuzia sa conceptuală, reprezintă o formă de a ţine „sub preş” enormele scandaluri din justiţie. Lupta împotriva schimbărilor din organizarea judiciară, îngheţarea acesteia în forma sa actuală, reprezintă, un instrument evident al promovării unor interese politice. Este cazul să ne întrebăm cine sunt cei care susţin acest punct de vedere şi de ce.



Facebook

Semnal editorial: Sociologie Românească nr. 1/2024

Semnalăm publicarea online a numărului 1/2024 al Revistei Sociologie Românească. Din cuprins: Studii / Studies From “At Risk” to “Dangerous” People. The Roma Between Development Policies and Practices of ExpulsionIonuț Marian Anghel Exploring the Gendered Dynamics of Work and Family Life. A Secondary Descriptive Analysis in the Romanian ContextMaria Simionescu (Vlăsceanu) Răspunsuri la criza ocupării. Transformări ...

Începuturi ale sociologiei medicale în anii `80.  O discuție cu sociolog Florica Bătrîn

Dragă Flori, ce făceai în anii `70 – `80  ca sociolog ? Din câte-mi amintesc, în anii respectivi, sociologia de la noi era preocupată de probleme precum integrarea, eficiența, mobilitatea socială. Ca absolvent al promoției’75, specizalizat în sociologia educatiei și culturii, am avut șansa de a găsi în oferta săracă de ...

In memoriam Constantin (Telu) Stoiciu

Constantin (Telu) Stoiciu este un mare prieten al nostru. Realizăm acum la despărțire că termenul de prieten este insuficient pentru a exprima consistența sentimentelor. El este, timp de 60 de ani, chiar dacă uneori a stat mai aproape sau mai departe, o parte importantă a vieții noastre. Este și va rămâne un mare ...

Speranța de viață după Pandemie. Spectaculoasa recuperare

Introducere În luna septembrie a anului trecut am publicat la Contributors un articol dedicat speranței de viață în țara noastră [1]. Se dorea a fi un răspuns la o întrebare firească asupra modului în care speranța de viață urma să se redreseze după declinul apreciabil din anii 2020 și 2021 provocat de imprevizibila Pandemie ...

Un interviu care rămâne actual peste vreme: prof. univ. Elisabeta Bostan în dialog cu Revista Teatru despre spectacol și universul copilăriei (1974)

Prof. Univ. Dr., Cercetător Principal ICCV, Elena Zamfir  Doresc să aduc în fața cititorilor noștri un interviu al doamnei profesor univ. Elisabeta Bostan de acum 50 de ani acordat Revistei Teatru. Cuvintele sunt de prisos în a introduce o valoare inestimabilă a culturii și a cinematografiei românești când vorbim de doamna profesor ...

Concursul Euroviziune 2024. Nemo și Codul

Nemo este cântărețul câștigător din mai 2024 la Euroviziune. Acum o saptămînă. Iar Cod este titlul cântecului câștigător. Nu știu ce va spune critica muzicală din Romania despre performanța artistică și muzicală a cântărețului Nemo. În ce ne privește am avea câteva întrebări sociologice, la cald. Cuvântul Nemo. Iată un cuvânt ...

Impactul social al tehnologiilor imersive

Sursa: https://www.ici.ro Institutul de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI București[1] a organizat recent un webinar pe tema „Viitorul tehnologiilor imersive în România” cu scopul de a reuni reprezentanți ai mediului academic, antreprenori din sectorul tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, reprezentanți ai autorităților publice cu rol de reglementare și de a aduce în ...

Sociologie și policalificare în industrie. Pe marginea unui articol publicat în 1984. Discuție între Sorin Mitulescu și Ion Tița Călin

Introducere: O generație de sociologi: texte din anii `80 Cine ești dumneata, domnule Ion Tița-Călin? În anul 1975, am absolvit Facultatea de Filosofie, secția Sociologie, cu media generală 9,50. Primisem recomandarea să lucrez într-un institut de cercetare științifică, dar la repartizarea în producție, am optat pentru postul de sociolog din Șantierul Naval Constanța ...