Romania Sociala logo
Menu

„Statul de drept nu e negociabil!” Ba da, şi chiar urgent!

autor:   18 January 2019   

Conceptul de stat de drept

În ultimul timp, s-a lansat tema statul de drept ca foarte importantă de discutat în spaţiul politic. Politic, da, este fără îndoială o temă actuală emoţional. E important ca, politic, să subliniem tema justiţiei, a „statului de drept” ca un lucru care merită o atenţie specială. Mai ales în condiţiile actuale.

Când s-a lansat în discursul public formularea, ca sociolog, am fost şocat. Formularea „stat de drept”este ciudată. Ea este un pleonasm. De la începutul său, statul modern, bazat pe o constituţie – nu discutăm aici de „Statul sunt eu” al lui Ludovic al XIV-lea – a avut ca funcţie esenţială promovarea dreptului, a justiţiei. A fost, prin definiţie, un stat de drept. Desigur, înţeleasă diferit în contexte diferite. Nu a existat un stat modern „fără drept”. Toate statele au fost „de drept”. Mai bune sau mai proaste în viaţa de zi cu zi. Nici în politică nu putem vorbi oricum. Dacă folosim un concept, trebuie să acordăm atenţie justificării lui în discursul ştiinţific.

Ce înseamnă „Statul de drept e non-negociabil”?

Ne putem gândi la un sens tare al discuţiei. În acest caz existenţa unui stat de drept este pusă în discuţie. Se presupune că „unii” vor să desfiinţeze statul de drept, vor un stat „fără drept”, un stat premodern. Dar există cineva care ar avea o asemenea idee? Doar atunci ai cu cine negocia. Doar în acest caz  existenţa statului de drept e non-negociabilă: nu putem accept un stat „fără drept”. Altfel este lipsit de sens să negocieze existenţa statul de drept. Confuzia relaţiei dintre stat şi drept („stat de drept”) ar sugera că cineva ar contesta această relaţie, în sensul tare. Toată discuţia devine absurdă.

Dar dreptul nu este ceva care există sau nu există. Dreptul, aşa cu există el la un moment dat, poate fi susţinut sau criticat, poate fi perfecţionat, întărit sau slăbit. În contextul actual, putem vorbi de o profundă criză a sistemului românesc de justiţie. Se doresc schimbări în legislaţie, în sistemul instituţional, îndeosebi asupra organizării judiciare: instanţe, procuratură, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), conexiunea dintre acestea, pe de o parte, SRI şi alte instituţii de forţă, pe de altă parte, prevenirea şi combaterea grupurilor infracţionale din interiorul sistemului etc.

Disputele actuale nu au ca temă dacă e necesar sau nu „statul de drept”, ci asupra stării actuale a sistemului de justiţie. Mulţi consideră că este urgent să se facă modificări în puncte importante ale organizării judiciare. În această perspectivă, negocierea schimbărilor în sistem este o realitate, un proces în derulare. Este clar că „dreptul” (de care statul român este responsabil) trebuie supus unui proces de analiză/ schimbare/ îmbunătăţire şi inevitabil „dreptul” este şi va fi o temă de negociere.

Extinderea justiţiei

Emoţional, suntem tentaţi să considerăm ca evident că rolul sistemul de justiţie trebuie „să crească”. Intervenţia instituţiilor de forţă, îndeosebi a parchetelor, se află într-un proces de a cuceri zone tot mai largi. Creşterea intervenţiei acestor instituţii are ca efect pervers excluderea/ limitarea mecanismele non-juridice: morale şi sociale, ale comunităţilor, administrative, interne ale organizaţiilor, inclusiv a celor politice.

Tot mai mult totul se rezolvă – iluzoriu –  în justiţie. Rezultatul: justiţia este ea însăşi sufocată de mulţimea proceselor; sistemul este foarte costisitor, creează conflicte şi tensiuni, amână şi complică soluţionarea. Eu cred că obiectivul prioritar este creşterea mecanismelor non-juridice de soluţionare a problemelor sociale. În contextul actual, mai cred că rezolvarea problemelor societăţii româneşti în justiţie ar trebui, din anumite puncte de vedere, să se reducă. Asta nu înseamnă ignorarea importanţei justiţiei, ci un echilibru mai just între mecanismele de soluţionare a problemelor. A devenit evident că sistemul nostru de justiţie, organizarea sa judiciară – instanţe, parchete, CSM – are un cost economic excesiv. Se cheltuiesc mult prea mulţi bani, chiar prin încălcarea legii. Deci, şi economic „dreptul” trebuie să devină ceva mai raţional, adică ceva mai mic.

În ce puncte cred eu că sistemul trebuie supus schimbării?

Calitatea deciziilor. Proporţia de procese iniţiate de procuratură şi infirmate de justiţie se apreciază a se ridica la 40%. Specialiştii estimează că acest procent e enorm faţă de statele occidentale, unde se plasează la câteva procente. Asta înseamnă că dosare făcute de procuratura noastră sunt superficial făcute, nesusţinute de probe credibile, declanşate nu în scopul stabilirii adevărului, ci mai degrabă pentru intimidare şi pedepsire a unor oameni politici sau de afaceri. Se adaugă erori de procedură. Este cazul alegerii, în dezacord cu legea, a completelor de judecată de la Înalta Curte, care a aruncat în aer justiţia. Peste acestea, mai sunt şi erori judiciare. Nu numai procurorii, dar şi judecătorii au băgat la închisoare mulţi care se dovedesc după ani de închisoare că au fost nevinovaţi. Nu ştim încă vreo proporţie a erorilor judiciare, dar par să fie excesiv de ridicate. A devenit evidentă manipularea judecătorilor de procurori.

Durata şi costul proceselor. Procesele durează excesiv de mult. Sunt dosare care sunt ţinute „în sertar” până la depăşirea termenelor. Procedurile nu sunt suficient de clare şi pot genera indefinite dispute şi amânări. Se produce o înăbuşire a sistemului de justiţie cu mulţimea proceselor care se finalizează cu greutate şi pe lungi durate. Ar fi necesară o analiză urgentă a analizei eficienţei actului de justiţie.

Prioritizarea. Procuratura nu pare să aibă o strategie transparentă de prioritizare: gravitate, importanţă, urgenţă. Sunt dosare ţinute, greu explicabil, în sertar cu anii, dar altele sunt promovate rapid, unele chiar insuficient pregătite.

Intervenţia politicului. Grupurile politicedistorsionează prin intervenţia lor logica şi conţinutul actului de justiţie.

Aşadar, cum stăm cu „statul de drept nu e negociabil”?

Ideologia „statului de drept non-negociabil”, dincolo de confuzia sa conceptuală, reprezintă o formă de a ţine „sub preş” enormele scandaluri din justiţie. Lupta împotriva schimbărilor din organizarea judiciară, îngheţarea acesteia în forma sa actuală, reprezintă, un instrument evident al promovării unor interese politice. Este cazul să ne întrebăm cine sunt cei care susţin acest punct de vedere şi de ce.



Facebook

Pandemia COVID-19 şi vaccinarea: reprezentări sociale

Semnalăm apariţia unui nou raport social elaborat de un grup de sociologi de la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) al Academiei Române. Raportul prezintă rezultatele unui sondaj de opinie la nivel naţional privind felul în care populaţia României vede pandemia COVID-19 (percepţii, evaluări, atitudini), consecinţele acesteia asupra vieţii ...

Viruși ideologici și revoluția diversitară

Ortodoxia diversității Multiculturalismul  a venit pe lume în campusurile universitare americane prin anii 1960. În anii 1970, Canada adopta un model de gestiune numit multiculturalism, o politică instituită de Primul ministru Pierre-Eliot Trudeau. Modelul presupunea recunoașterea diversității din Canada, unde trăiesc peste 100 de comunități etnice și culturale diferite. S-a promovat ...

Fericire și calitatea vieții: o istorie sintetică I

Calitatea vieții este o temă nouă, promovată de filozofie, de sociologie și preluată în programele politice. Evenimentul s-a întâmplat în anii 60-70. Dar starea umană sintetică a calității vieții, fericirea, a fost prezentă în gândirea colectivă din cele mai vechi timpuri. Grecia antică: strategia plenitudinii umane Mitul a fost prima formă de cristalizare ...

Apariția volumului 19, nr. 1/2021 al revistei Sociologie Românească

Semnalăm apariția volumului 19, nr. 1/2021 al revistei Sociologie Românească, editată de Asociația Română de Sociologie și Expert Projects, Iași. Revista a fost înființată în 1936 de reputatul sociolog român Dimitrie Gusti, membru al Academiei Române din anul 1919 și președinte al Academiei Române (1944-1946). Revista a fost desființată în ...

«Practici și produse academice» Cum sunt ele evaluate?

Am fost invitată să evoc pe scurt experiența mea canadiană pe această temă. Intervin așadar în calitate de profesor (Departamentul de comunicare socială și publică/UQAM. De cercetător în diferite grupuri de cercetare. De evaluator de texte academice (masterat, doctorat), articole la diferite reviste, sau membru al unor colegii de redacție. ...

AȘA A FOST? AȘA ÎMI ADUC AMINTE (VI)

Învățământul sociologic din perioada comunistă avea hibele lui, dar pratica de cercetare sociologică a studenților era un lucru foarte bun. Era trecută în programa analitică, din anul I până în anul al III-lea. Imediat după sesiunea de examene, în iulie, plecam cu grupuri de studenţi în diferite zone din ţară ...

Faptele sociale nu vorbesc singure. Noi le facem să vorbească într-un fel sau altul.

Sociologii fac eforturi imense să obțină date despre realitate. Le au. Dar ce spun ele ? Dincolo de cifre, imaginea este confuză. Depinde ce le întrebăm noi și cu ce cadru al minții noastre mergem la ele. ICCV a dezvoltat un program, eu cred unic în lume, de estimare a calității ...

O nenorocire nu vine niciodată singură

Fără îndoială, actuala pandemie reprezintă o teribilă nenorocire care a picat ca din senin. Iar asemenea nenorociri sunt amplificate, în multe cazuri, de graveerori cognitive sau decizionale, mai ales ale decidenților politici. De aceea, aforismul conform căruia o nenorocire nu vine niciodată singură nu ar trebui considerat o superstiție. Studiul ...