Romania Sociala logo
Menu

„Statul de drept nu e negociabil!” Ba da, şi chiar urgent!

autor:   18 January 2019  

Conceptul de stat de drept

În ultimul timp, s-a lansat tema statul de drept ca foarte importantă de discutat în spaţiul politic. Politic, da, este fără îndoială o temă actuală emoţional. E important ca, politic, să subliniem tema justiţiei, a „statului de drept” ca un lucru care merită o atenţie specială. Mai ales în condiţiile actuale.

Când s-a lansat în discursul public formularea, ca sociolog, am fost şocat. Formularea „stat de drept”este ciudată. Ea este un pleonasm. De la începutul său, statul modern, bazat pe o constituţie – nu discutăm aici de „Statul sunt eu” al lui Ludovic al XIV-lea – a avut ca funcţie esenţială promovarea dreptului, a justiţiei. A fost, prin definiţie, un stat de drept. Desigur, înţeleasă diferit în contexte diferite. Nu a existat un stat modern „fără drept”. Toate statele au fost „de drept”. Mai bune sau mai proaste în viaţa de zi cu zi. Nici în politică nu putem vorbi oricum. Dacă folosim un concept, trebuie să acordăm atenţie justificării lui în discursul ştiinţific.

Ce înseamnă „Statul de drept e non-negociabil”?

Ne putem gândi la un sens tare al discuţiei. În acest caz existenţa unui stat de drept este pusă în discuţie. Se presupune că „unii” vor să desfiinţeze statul de drept, vor un stat „fără drept”, un stat premodern. Dar există cineva care ar avea o asemenea idee? Doar atunci ai cu cine negocia. Doar în acest caz  existenţa statului de drept e non-negociabilă: nu putem accept un stat „fără drept”. Altfel este lipsit de sens să negocieze existenţa statul de drept. Confuzia relaţiei dintre stat şi drept („stat de drept”) ar sugera că cineva ar contesta această relaţie, în sensul tare. Toată discuţia devine absurdă.

Dar dreptul nu este ceva care există sau nu există. Dreptul, aşa cu există el la un moment dat, poate fi susţinut sau criticat, poate fi perfecţionat, întărit sau slăbit. În contextul actual, putem vorbi de o profundă criză a sistemului românesc de justiţie. Se doresc schimbări în legislaţie, în sistemul instituţional, îndeosebi asupra organizării judiciare: instanţe, procuratură, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), conexiunea dintre acestea, pe de o parte, SRI şi alte instituţii de forţă, pe de altă parte, prevenirea şi combaterea grupurilor infracţionale din interiorul sistemului etc.

Disputele actuale nu au ca temă dacă e necesar sau nu „statul de drept”, ci asupra stării actuale a sistemului de justiţie. Mulţi consideră că este urgent să se facă modificări în puncte importante ale organizării judiciare. În această perspectivă, negocierea schimbărilor în sistem este o realitate, un proces în derulare. Este clar că „dreptul” (de care statul român este responsabil) trebuie supus unui proces de analiză/ schimbare/ îmbunătăţire şi inevitabil „dreptul” este şi va fi o temă de negociere.

Extinderea justiţiei

Emoţional, suntem tentaţi să considerăm ca evident că rolul sistemul de justiţie trebuie „să crească”. Intervenţia instituţiilor de forţă, îndeosebi a parchetelor, se află într-un proces de a cuceri zone tot mai largi. Creşterea intervenţiei acestor instituţii are ca efect pervers excluderea/ limitarea mecanismele non-juridice: morale şi sociale, ale comunităţilor, administrative, interne ale organizaţiilor, inclusiv a celor politice.

Tot mai mult totul se rezolvă – iluzoriu –  în justiţie. Rezultatul: justiţia este ea însăşi sufocată de mulţimea proceselor; sistemul este foarte costisitor, creează conflicte şi tensiuni, amână şi complică soluţionarea. Eu cred că obiectivul prioritar este creşterea mecanismelor non-juridice de soluţionare a problemelor sociale. În contextul actual, mai cred că rezolvarea problemelor societăţii româneşti în justiţie ar trebui, din anumite puncte de vedere, să se reducă. Asta nu înseamnă ignorarea importanţei justiţiei, ci un echilibru mai just între mecanismele de soluţionare a problemelor. A devenit evident că sistemul nostru de justiţie, organizarea sa judiciară – instanţe, parchete, CSM – are un cost economic excesiv. Se cheltuiesc mult prea mulţi bani, chiar prin încălcarea legii. Deci, şi economic „dreptul” trebuie să devină ceva mai raţional, adică ceva mai mic.

În ce puncte cred eu că sistemul trebuie supus schimbării?

Calitatea deciziilor. Proporţia de procese iniţiate de procuratură şi infirmate de justiţie se apreciază a se ridica la 40%. Specialiştii estimează că acest procent e enorm faţă de statele occidentale, unde se plasează la câteva procente. Asta înseamnă că dosare făcute de procuratura noastră sunt superficial făcute, nesusţinute de probe credibile, declanşate nu în scopul stabilirii adevărului, ci mai degrabă pentru intimidare şi pedepsire a unor oameni politici sau de afaceri. Se adaugă erori de procedură. Este cazul alegerii, în dezacord cu legea, a completelor de judecată de la Înalta Curte, care a aruncat în aer justiţia. Peste acestea, mai sunt şi erori judiciare. Nu numai procurorii, dar şi judecătorii au băgat la închisoare mulţi care se dovedesc după ani de închisoare că au fost nevinovaţi. Nu ştim încă vreo proporţie a erorilor judiciare, dar par să fie excesiv de ridicate. A devenit evidentă manipularea judecătorilor de procurori.

Durata şi costul proceselor. Procesele durează excesiv de mult. Sunt dosare care sunt ţinute „în sertar” până la depăşirea termenelor. Procedurile nu sunt suficient de clare şi pot genera indefinite dispute şi amânări. Se produce o înăbuşire a sistemului de justiţie cu mulţimea proceselor care se finalizează cu greutate şi pe lungi durate. Ar fi necesară o analiză urgentă a analizei eficienţei actului de justiţie.

Prioritizarea. Procuratura nu pare să aibă o strategie transparentă de prioritizare: gravitate, importanţă, urgenţă. Sunt dosare ţinute, greu explicabil, în sertar cu anii, dar altele sunt promovate rapid, unele chiar insuficient pregătite.

Intervenţia politicului. Grupurile politicedistorsionează prin intervenţia lor logica şi conţinutul actului de justiţie.

Aşadar, cum stăm cu „statul de drept nu e negociabil”?

Ideologia „statului de drept non-negociabil”, dincolo de confuzia sa conceptuală, reprezintă o formă de a ţine „sub preş” enormele scandaluri din justiţie. Lupta împotriva schimbărilor din organizarea judiciară, îngheţarea acesteia în forma sa actuală, reprezintă, un instrument evident al promovării unor interese politice. Este cazul să ne întrebăm cine sunt cei care susţin acest punct de vedere şi de ce.



Facebook

Campanie electorală. Încă odată despre schimbare

Totul a început în noiembrie 2024... Să încercăm o analiză sistemică și sistematică a alegerilor prezidențiale. Sistemică în măsura în care vom lua în calcul contextul, actorii politici, provocările și iritantele în confruntarea electorală.    În noiembrie 2024 au fost primele alegeri prezidențiale după decembrie 1989, organizate în același timp cu alegeri locale, ...

Elitele politice la rotativa istoriei. Alegerile din 2024 – revista de științe politice Polis nr. 1 din 2025

În urmă cu 30 de ani, revista de științe politice Polis dedica un întreg număr rolului jucat de elitele politice și intelectuale în societate (Polis nr. 4/1995). În editorialul Întoarcerea conceptelor din exil, Călin Anastasiu scria despre contaminarea ideologică a științelor sociale în perioada comunistă și despre interzicerea conceptului sociologic ...

Geopolitica în clar obscur

Prima etapă pentru a lichida un popor este de a-i șterge memoria.  Distrugeți cărțile, cultura și istoria sa. Apoi faceți în așa fel să se scrie alte cărți, fabricați o altă cultură, inventați o altă istorie. Și astfel această națiune va începe să uite ceea ce a fost.  Lupta omului împotriva puterii ...

O discuție cu prof. univ.  Livia Popescu (Dordea) pe marginea unui articol publicat în 1981

Livia, ai publicat în 1981 un articol  despre preferințele de lectură ale adolescenților dintr-un centru de reeducare. Ce te-a făcut ca în anii când în România se edifica de zor „societatea socialistă multilateral dezvoltată”  să te apleci ca cercetător asupra unui grup social marginal ? După primul an și jumătate de ...

Bilanțul unui serial

În perioada  aprilie 2024 –  martie 2025 am publicat pe site-ul  www.romaniasociala.ro un număr de 10 interviuri cu tot atâția componenți ai unei generații de sociologi care s-a format prin studii de specialitate absolvite în anii `70 ai secolului trecut[1]. În fapt, intervalul deceniului menționat acoperă mai puțin decât cei ...

Destin și o viață de om – Constantin Schifirneț

România Socială vă prezintă volumul "Destin și o viață de om" al profesorului și cercetătorului Constantin Schifirneț, apărut la Editura Universității de Vest din Timișoara, în 2024. Acest volum este o incursiune autobiografică ce îmbină experiențele personale ale autorului cu analiza contextelor culturale, sociale și politice ale epocilor pe care le-a ...

Interviu cu Elena-Otilia ȚÎROIU despre volumul: Cultura organizațională din mediul școlar și comportamentul social al elevilor, Craiova: Editura Beladi, 2025

Vă rog să vă prezentați pe scurt, stimată doamnă Elena-Otilia ȚÎROIU.  Sunt profesor învățământ primar, absolventă a Școlii Normale ,,Carol I” Câmpulung, județul Argeș (Liceul Pedagogic), cu o vechime de 32 de ani în învățământul românesc, participând pas cu pas din anul 1993 la toate transformările care au avut loc în ...

Învățământul profesional și economia în România. De ce sistemul dual este o soluție limitată?

Introducere: într-un sistem de învățământ cu pierderi foarte mari, formarea inițială profesională poate fi soluția. Conform statisticilor disponibile și deja bine cunoscute, România suferă de eșecuri și pierderi cronice ale sistemului de învățământ, pierderi care se repercutează asupra multor dimensiuni ale vieții noastre economice, sociale și politice, inclusiv asupra stabilității democratice. ...