Romania Sociala logo
Menu

„Statul de drept nu e negociabil!” Ba da, şi chiar urgent!

autor:   18 January 2019   

Cătălin Zamfir

Conceptul de stat de drept

În ultimul timp, s-a lansat tema statul de drept ca foarte importantă de discutat în spaţiul politic. Politic, da, este fără îndoială o temă actuală emoţional. E important ca, politic, să subliniem tema justiţiei, a „statului de drept” ca un lucru care merită o atenţie specială. Mai ales în condiţiile actuale.

Când s-a lansat în discursul public formularea, ca sociolog, am fost şocat. Formularea „stat de drept”este ciudată. Ea este un pleonasm. De la începutul său, statul modern, bazat pe o constituţie – nu discutăm aici de „Statul sunt eu” al lui Ludovic al XIV-lea – a avut ca funcţie esenţială promovarea dreptului, a justiţiei. A fost, prin definiţie, un stat de drept. Desigur, înţeleasă diferit în contexte diferite. Nu a existat un stat modern „fără drept”. Toate statele au fost „de drept”. Mai bune sau mai proaste în viaţa de zi cu zi. Nici în politică nu putem vorbi oricum. Dacă folosim un concept, trebuie să acordăm atenţie justificării lui în discursul ştiinţific.

Ce înseamnă „Statul de drept e non-negociabil”?

Ne putem gândi la un sens tare al discuţiei. În acest caz existenţa unui stat de drept este pusă în discuţie. Se presupune că „unii” vor să desfiinţeze statul de drept, vor un stat „fără drept”, un stat premodern. Dar există cineva care ar avea o asemenea idee? Doar atunci ai cu cine negocia. Doar în acest caz  existenţa statului de drept e non-negociabilă: nu putem accept un stat „fără drept”. Altfel este lipsit de sens să negocieze existenţa statul de drept. Confuzia relaţiei dintre stat şi drept („stat de drept”) ar sugera că cineva ar contesta această relaţie, în sensul tare. Toată discuţia devine absurdă.

Dar dreptul nu este ceva care există sau nu există. Dreptul, aşa cu există el la un moment dat, poate fi susţinut sau criticat, poate fi perfecţionat, întărit sau slăbit. În contextul actual, putem vorbi de o profundă criză a sistemului românesc de justiţie. Se doresc schimbări în legislaţie, în sistemul instituţional, îndeosebi asupra organizării judiciare: instanţe, procuratură, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), conexiunea dintre acestea, pe de o parte, SRI şi alte instituţii de forţă, pe de altă parte, prevenirea şi combaterea grupurilor infracţionale din interiorul sistemului etc.

Disputele actuale nu au ca temă dacă e necesar sau nu „statul de drept”, ci asupra stării actuale a sistemului de justiţie. Mulţi consideră că este urgent să se facă modificări în puncte importante ale organizării judiciare. În această perspectivă, negocierea schimbărilor în sistem este o realitate, un proces în derulare. Este clar că „dreptul” (de care statul român este responsabil) trebuie supus unui proces de analiză/ schimbare/ îmbunătăţire şi inevitabil „dreptul” este şi va fi o temă de negociere.

Extinderea justiţiei

Emoţional, suntem tentaţi să considerăm ca evident că rolul sistemul de justiţie trebuie „să crească”. Intervenţia instituţiilor de forţă, îndeosebi a parchetelor, se află într-un proces de a cuceri zone tot mai largi. Creşterea intervenţiei acestor instituţii are ca efect pervers excluderea/ limitarea mecanismele non-juridice: morale şi sociale, ale comunităţilor, administrative, interne ale organizaţiilor, inclusiv a celor politice.

Tot mai mult totul se rezolvă – iluzoriu –  în justiţie. Rezultatul: justiţia este ea însăşi sufocată de mulţimea proceselor; sistemul este foarte costisitor, creează conflicte şi tensiuni, amână şi complică soluţionarea. Eu cred că obiectivul prioritar este creşterea mecanismelor non-juridice de soluţionare a problemelor sociale. În contextul actual, mai cred că rezolvarea problemelor societăţii româneşti în justiţie ar trebui, din anumite puncte de vedere, să se reducă. Asta nu înseamnă ignorarea importanţei justiţiei, ci un echilibru mai just între mecanismele de soluţionare a problemelor. A devenit evident că sistemul nostru de justiţie, organizarea sa judiciară – instanţe, parchete, CSM – are un cost economic excesiv. Se cheltuiesc mult prea mulţi bani, chiar prin încălcarea legii. Deci, şi economic „dreptul” trebuie să devină ceva mai raţional, adică ceva mai mic.

În ce puncte cred eu că sistemul trebuie supus schimbării?

Calitatea deciziilor. Proporţia de procese iniţiate de procuratură şi infirmate de justiţie se apreciază a se ridica la 40%. Specialiştii estimează că acest procent e enorm faţă de statele occidentale, unde se plasează la câteva procente. Asta înseamnă că dosare făcute de procuratura noastră sunt superficial făcute, nesusţinute de probe credibile, declanşate nu în scopul stabilirii adevărului, ci mai degrabă pentru intimidare şi pedepsire a unor oameni politici sau de afaceri. Se adaugă erori de procedură. Este cazul alegerii, în dezacord cu legea, a completelor de judecată de la Înalta Curte, care a aruncat în aer justiţia. Peste acestea, mai sunt şi erori judiciare. Nu numai procurorii, dar şi judecătorii au băgat la închisoare mulţi care se dovedesc după ani de închisoare că au fost nevinovaţi. Nu ştim încă vreo proporţie a erorilor judiciare, dar par să fie excesiv de ridicate. A devenit evidentă manipularea judecătorilor de procurori.

Durata şi costul proceselor. Procesele durează excesiv de mult. Sunt dosare care sunt ţinute „în sertar” până la depăşirea termenelor. Procedurile nu sunt suficient de clare şi pot genera indefinite dispute şi amânări. Se produce o înăbuşire a sistemului de justiţie cu mulţimea proceselor care se finalizează cu greutate şi pe lungi durate. Ar fi necesară o analiză urgentă a analizei eficienţei actului de justiţie.

Prioritizarea. Procuratura nu pare să aibă o strategie transparentă de prioritizare: gravitate, importanţă, urgenţă. Sunt dosare ţinute, greu explicabil, în sertar cu anii, dar altele sunt promovate rapid, unele chiar insuficient pregătite.

Intervenţia politicului. Grupurile politicedistorsionează prin intervenţia lor logica şi conţinutul actului de justiţie.

Aşadar, cum stăm cu „statul de drept nu e negociabil”?

Ideologia „statului de drept non-negociabil”, dincolo de confuzia sa conceptuală, reprezintă o formă de a ţine „sub preş” enormele scandaluri din justiţie. Lupta împotriva schimbărilor din organizarea judiciară, îngheţarea acesteia în forma sa actuală, reprezintă, un instrument evident al promovării unor interese politice. Este cazul să ne întrebăm cine sunt cei care susţin acest punct de vedere şi de ce.



Facebook

Un test pentru viziunea politică a celor doi candidaţi pentru preşedinţie

Peste 10 zile vor fi alegerile prezidenţiale. Alegătorii se aşteaptă ca cei doi candidaţi din turul doi să-şi clarifice viziunile politice pe care vor să le promoveze. Constituţia cere ca preşedintele să nu aibă angajare politică, dar e normal să aibă o viziune politică. Noi, alegătorii, suntem îndreptăţiţi să ştim ce viziuni politice au ...

Cu cine să votez pe 10 noiembrie? Hai să vedem

Peste câteva zile vor fi alegeri pentru Președinte. Sunt mai mulți candidați. Ca sociolog, neafiliat politic, sunt obișnuit mai întâi să analizez. Nu am citit cu atenție discursurile candidaților, dar cred că, în virtutea poziției lor, ei vor tinde să prefere un discurs electoral destul de predictibil. Primul lucru care trebuie examinat: relația candidaților cu ...

Publicistică sociologică la Târgul de Carte Gaudeamus

Târgul de Carte Gaudeamus Ediția a XXVI-a se va desfășura în Pavilionul B2 Romexpo, București, în perioada 20-24 noiembrie 2019. Organizatori sunt Radio România și Reading Program. Dl. Oltea Şerban-Pârâu se ocupă de Management Consultant din partea Radio Romania Media Cultural Centre, iar dl. Vladimir Epstein este Honorary Director. Printre evenimentele ...

România deleuziană. Fragmentul XXXIII, despre păsări și animale (IV)

Preambul: Lecturile sunt de două feluri, cele care produc iluminare și celelalte. „Gândirea trebuie să fie lansată ca o piatră de către o mașină de război” afirmă Deleuze. De aici și rostul scrierii: „A scrie ceva ce trebuie să producă viteză”. Aici vedem rostul metaforelor, acela de a fi producătoare de iluminare. De altfel, nu ...

Conferința națională cu participare internațională „Devianță și criminalitate. Evoluție, tendinţe și perspective” „DECRET” – ediția 5/2019

În perioada 14-15 noiembrie 2019 a fost organizată de către Facultatea de Științe Economce, Juridice și Administrative, Universitatea „George Bacovia” din Bacău a cincea ediție a conferinței naționale cu participare internațională „DECRET – Devianță și criminalitate. Evoluție, tendințe și perspective”. Conferința s-a bucurat de o amplă susținere din partea instituțiilor ...

„Decalogul lui Chomsky” în actualitate

Lingvistul şi filozoful american, unul dintre fondatorii ştiinţelor cognitive, Avram Noam Chomsky (n. 1924) este cunoscut pe plan internaţional şi ca un percutant critic social şi activist politic. Este professor emeritus al Institutului de Tehnologie din Massachusetts (MIT). A publicat peste 100 de cărţi, în limba română fiind traduse următoarele: Teorii ale limbajului. Teorii ...

Gina Stoiciu, Exilul : Viața în fragmente, Polirom , 2014.

De ce scriu exilul? Poate pentru că vreau să îl ințeleg. Poate pentru că vreau să las o dovadă a existenței exilului și a existenței mele . Sunt cuvintele testament ale autoarei, Gina Stoiciu, care pune exilul canadian în cuvinte, 30 de ani mai târziu. Exilul ca și emigrația se povestesc ...

De ce să ne implicăm activ prin participare și vot la alegerile prezidențiale

Orice alegere este importantă, mai ales acele alegeri care implică și destinele celorlalți, al familiei sau al comunității din care facem parte. Alegerile prezidențiale sunt o formă concretă de iubire față de aproapele nostru, prin civismul activ și prin efortul care nu așteaptă o răsplată personală. Vocile se fac auzite, ...