Romania Sociala logo
Menu

Sunt toate științele la fel? Avem nevoie de o altă epistemologie, ”o știință a științelor”!

autor:   2 November 2023  

Relațiile dintre științe par a intra și ele într-o stare de criză. Dacă această criză a științelor nu se rezolvă academic există riscul unei întregi ”revoluții” și aici. 

Ce este această criza ? Unele științe, care s-au cristalizat solid în ultimele secole, fizica, chimia și desigur prima știință, matematica,  au crezut că și științele ”mai noi”, ”mai tinere” trebuie să fie exact cum sunt ele. Putem spune chiar că e un fel de ”imperialism” al celui matur în relația  cu cel tânăr. Ar fi însă greșit să utilizăm aici acest model ”matur/ tânăr”. Științele din sfera umanului și socialului s-au lansat, e drept. ceva mai târziu: un decalaj de vreo două trei secole. Sociologia de exemplu a început să se cristalizeze în secolului XIX și cu siguranță, de abia în secolul XX se poate considera că a făcut un salt semnificativ. Dar diferența nu este atât de stadiu, ci mai mult mai mult de profil, de structură.  

Pentru a ne lămuri, propun două axe care clarifică diferențele de profil/ structură dintre științei: axa locului (”care” este realitatea cercetată) și axa timpului (”când” se plasează realitatea cercetată). 

Științele universaliste au ca obiect realități de oriunde și de oricând. Fizica: oriunde, orice parte a lumii, cunoscută evident, presupunând că nu vom descoperi o lume în care fizica actuală nu va fi valabilă, și oricând a lumii trecute de la ”facere lumii”, dacă a fost un început, până în prezent, dar și a lumii viitoare, despre care credem până acum că și atunci fizica actuală va fi aplicabilă. Dar majoritatea celorlalte științe au alte poziții în această grilă. 

Locul/ spațiul. Cele mai multe științe nu sunt universale din punctul de vedere al ”locului”, adică nu au ca obiect de analiză ”orice” loc din lume. Sunt științe ale Pământului. Dacă vom fi interesați, vom avea o ”știință” a planetei Marte cu siguranță distinctă de cea a Pământului. Este o știință a ”universului” pe care îl cunoaștem. Dar dacă există un alt tip de univers pe care încă nu-l cunoaștem și pentru care va fi nevoie de o ”altă” știință ? Și locurile de pe Pământ sunt semnificativ diferite și tocmai aceste diferențe ne interesează: geografia Europei și a Africii, geografia României sau a Bulgariei. Desigur și geografia Bucureștiului. Spre deosebire de științele ”universaliste” ale ”oriunde-lui”, cele mai multe științe sunt ”științe ale locurilor”. 

Timpul. Fizica și chimia par să fie științe universale și din punct de vedere al timpului. Realitățile fizice trecute, prezente sau viitoare presupunem că nu sunt structural diferite și sunt obiectul aceleiași știință. Cu alte cuvinte nu ne așteptăm să existe științe diferite ale realității fizice sau chimice ale trecutului și alte științe ale realității f9z9ce sau chimice viitoare. Dacă lumea viitoare va fi la fel ca lumea trecută/prezentă, atunci vom avea aceeași disciplină. Dacă lumea viitoare va fi diferită de cea trecută/prezentă, vor fi științe cu profil distinct. 

Dar suntem siguri că realitatea viitoare va fi la fel ca cea prezentă ? Deocamdată, nu știm precis cum va fi ea, ci doar putem să ne-o imaginăm. În prezent putem doar să ne imaginăm stări posibile viitoare alternative. Deci cum este o știință a viitorului pe care nu-l putem ”vedea” și nici să-l identificăm cu certitudine, ci doar putem face presupuneri despre el ? În acest caz, știința viitorul este diferită de știința trecutului și a prezentului care este o realitate existentă în sensul stric de real, nu doar de posibil. Realitatea socială trecută și prezentă există și poate fi analizată cu mijloace de cunoaștere riguroase. Dar, în prezent, nu ”vedem” realitatea socială viitoare, nu știm cum va fi ea cu certitudine și nu o putem explora cu aceleași mijloace pe care le avem pentru descrierea și explicarea trecutului și prezentului. 

Sociologia este un caz tipic de acest fel.  Există o sociologie ”universală” a oricărui sistem social ”de oriunde și de oricând” ? Evident, nu. Sociologia este o știință a lumii sociale de pe Pământ și de până acum. Nu știm cum ar arăta societăți posibile pe alte planete și nici cum va fi societatea noastră peste câteva secole. 

Sociologia actuală are o problemă mult mai gravă în a analiza viitorul. Constituirea cunoașterii vieții sociale s-a fixat pe realitatea socială pământene până în ”prezent”: o sociologie descriptiv-explicativă a realității existente, trecute și prezente, pe care o putem ”vedea” și pentru care am dezvoltat o complexă metodologie de descriere și explicare. Dar viitorul este ”o realitate care nu există”, pe care nu-l putem ”vedea” și cerceta cum este cazul realității trecute și prezente. Tentativele de a prezice viitorul aplicând metodele adecvate realității trecute și prezente, ca de exemplu chestionarul sau interviul, nu sunt utilizabile. Realitatea existentă, trecută și prezentă, o putem ”vedea” sau ”am văzut-o” ca martori în trecut și imaginea ei o putem reconstitui. Știința viitorului, ”viitorologia”, așa cum s-a cristalizat până acum, are de fapt un profil mai puțin sociologic. Programul Clubului de la Roma, lansat cu entuziasm în anii 70 ai secolului trecut, s-a izbit de dificultăți greu de depășit. Devine tot mai clară o problemă mult mai dificilă: lipsa metodologiei de a explora alternativele, nu existente, ci doar posibile. În industrie s-a dezvoltat capacitatea de a inventa o mulțime de realități (mașini) care nu existau. Industria a populat lumea cu noi realități pe care lumea nu le-a produs, dar care erau posibile. În viața socială așa ceva nu s-a întâmplat încă. Doar ”începuturi”. Am fost surprins că în dicționarele și enciclopediile din sfera științelor sociale, nu am găsit aproape nimic despre tematica ”alternativelor sociale” și a ”alternativelor istorice”. Ce am găsit este doar ”alternative factuale”, ca de exemplu ”Ce s-ar fi întâmplat dacă Hitler ar fi câștigat războiul”. În lumea occidentală am impresia că nu există o tentativă de a explora o alternativă posibilă, desigur mai bună sau mai rea, a societății capitaliste dezvoltate. 

Viitorul nu reprezintă realitatea socială care va exista cu certitudine, ci, pentru prezent, el reprezintă doar un pachet de ”viitori posibili”. Începem să înțelegem că viitorul nostru poate fi rezultatul ”natural” al proceselor reale actuale, bun sau prost, sau poate fi altfel, așa cum am vrea și am putea  să-l construim. Până acum, schimbarea socială nu a fost cea intenționată de actorii sociali, ci rezultatul neproiectat/ neintenționat al mecanismelor sociale, dincolo de intențiile și idealurile oamenilor.  Dar iată că prezentul este populat de tentative de ceea ce noi numim ”schimbări sociale proiectate”, programe de construire a viitorului pe care îl dorim. 

Există și o altă diferență importantă dintre științe ca fizica sau chimia și științele vieții și social-umane: strategia de abordare a complexității. Matematica a început să numere și să  facă calcule simple de adunare, înmulțire și împărțire. Treptat și-a construim instrumente de calcul tot mai complexe. Matematica a construit treptat complexitatea. Același lucru s-a întâmplat și cu fizica. Ea s-a construit pe relații simple (căderea unui corp, Impactul unui corp în mișcare asupra altui corp…) și pe acestea a construit treptat complexitatea. Complexitatea viitoare nu a paralizat cunoașterea la începuturile ei. Științele vieții, biologice și științele social-umane sociale au în față un alt tip de realitate: o realitate structurată. Relațiile simple pot fi analizate izolate în laborator. Dar ele nu au o semnificație decât atunci când sunt înglobate în sisteme structurate. Nu pot fi înțelese izolate, în afara sistemelor complexe din care fac parte. Mai întâi trebuie să înțelegi logica sistemului și apoi poți înțelege semnificația părților.   

 Iată de ce științele social-umane, și de fapt și multe altele, nu sunt ca fizica și chimia. Da, științele se ocupă de realitatea așa cum ea a existat și există aici pe Pământ, în acest loc și în timpul trecut și prezent. Știința viitorului este diferită de știința existenței din trecut și prezent. Existența viitoare este diferită nu numai pentru că viitorul are un grad ridicat de impredictibilitate, pe care nu o putem prezice cu certitudine, dar și pentru că viitorul îl vor construi oamenii din viitor și nu știm cum aceia îl vor dori. 

E clar, științele sociale nu sunt ”universale” așa cum sunt fizica ș chimia. 

Avem nevoie și de o altă ”epistemologie”, ca știință a științelor. Cea care a existat este știința științelor ”exacte”, ”universaliste”. Este nevoie de o altă epistemologie a științelor locurilor și a timpurilor. 



Facebook

Provincialismul. Cheie de lectură posibilă a tranziției

1. Punctul de plecare Lectura recentă a trei intervenții publicate în 2023 și 2024 mi-a apărut emblematică.  Este vorba de o serie de texte de analiză politică apărute sub titlul generic România ca proiect geopolitic și interesul național în contextul dezordinii mondiale, sub semnătura analistului politic Adrian Severin. Și de   cartea ...

Interviu cu Alexandru Petre – “Respectarea drepturilor omului în sistemul penitenciar românesc. Bune practici în sistemele penitenciare la nivel internațional”

Buna ziua și felicitări pentru publicarea lucrării. Vă rugăm să ne spuneți care a fost motivația alegerii temei? Motivația alegerii temei a venit din sfera preocupărilor profesionale. Îmi desfășor activitatea ca polițist de penitenciare și sunt preocupat nu doar de perspectiva asigurării pazei persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate ci ...

Vrem dictatura unei birocrații sau o democrație a comunității cercetătorilor ?

Ministerul cercetării lucrează cu propriul său personal, dar, ca orice ministru,  are nevoie și de consultanți. Prin definiție consultanții nu iau decizii, ci consultă Ministrul în procesul lui de decizie. Consultații vin cu propria competență, nu reprezintă pe nimeni, ci doar pe ei înșiși; ei nu iau decizii, ci fac ...

Evoluția demografică, una dintre marile capcane în care România se pregătește să cadă

O mulțime de cifre și informații ne stau la îndemână, dar sub presiunea permanentă a momentului – mereu fiind confruntați cu câte o criză mai mică sau mai mare – nu prea ne alocăm timp pentru a le privi și înțelege cu adevărat. Constatăm și cam atât. Nu ne facem niciun ...

O carte din anii `80 despre migrația internă: discuție între Sorin Mitulescu și Dumitru Sandu

Introducere: O generație de sociologi: texte din anii `80 O carte din anii `80 despre migrația internă:discuție între Sorin Mitulescu și Dumitru Sandu Când a apărut cartea despre care discutăm? Acum patruzeci de ani, în 1984,la Editura Academiei. La vremea respectivă, cu numele de  Editura Academiei RSR. O copie a volumului  Fluxurile de ...

Conflictul legii cu ea însăși. Scandalul metodologiilor de evaluare

Cercetarea este una dintre activitățile strategice în viața statelor. La rândul ei, competența este factorul cheie atât al dezvoltării unei societăți cât și al calității ordinii sociale. Dimitrie Gusti avertiza guvernarea că organizarea competențelor în stat este o variabilă cheie în orice reformă autentică. Fără de așa ceva reforma eșuează ...

O generație de sociologi: texte din anii `80

Dezbaterea pe care o aducem în fața publicului sub forma unui serial al absolvenților de sociologie prin publicațiile lor -  vizează o generație  care astăzi deja a ajuns  la vârsta a treia. Componenții ei au fost studenți în urmă cu peste 50 de ani în promoțiile învățământului superior  sociologic reluat ...

Este inteligența artificială o amenințare?

Nu demult era la modă un slogan: „munca l-a creat pe om”. În parte, era adevărat: munca l-a creat pe om ca unealtă. Și, timp de milenii s-a dovedit a fi cea mai productivă în folosul celor mai „isteți”, mai creativi. La un preț cât se putea mai mic. De ...