Romania Sociala logo
Menu

Trans-știința

autor:   22 February 2024  

Se pare că realitatea pe care nu numai că o percepem astăzi, dar chiar o creăm în măsură semnificativă, a devenit mai complexă decât orientările științifice dominante. Ceea ce numim astăzi cunoaștere științifică pare să nu ne mai ajute în înțelegerea complexității, atât a realității obiective, cât și a subiectivității. Opunem obiectivitatea subiectivității și încercăm să obiectualizăm mintea, încercând să o utilizăm după modele inspirate din inteligența artificială.

Cantonarea într-o dualitate logică înseamnă autoanihilare. Nu e nevoie să fie epuizate toate interpretările posibile într-o relație duală pentru că riscul căderii într-o dihotomie este mare. Dualitatea este doar un impuls. De aceea, primul pas este căutarea unui punct de sprijin – al treilea termen. Un vector dinamic al gândirii cu care să ieșim din impas.

Gândirea fertilă este triadică, altfel eșuează în dihotomie, iar exprimarea ei este trialectică, nu dialectică. Să luăm ca exemplu cea mai simplă dualitate,  alb-negru. Prima tentație este să recurgem la așa-zisa linie de mijloc  și, astfel, al treilea termen devine griul. În acest fel, anihilăm total impulsul dinamic al dualității și eșuăm în mediocritate. Lucrurile nu sunt nici așa, nici altfel, ci amestecate, iar în aceste întrepătrunderi riscăm să ne rătăcim.

Avem însă o soluție reală: între alb și negru al treilea termen pe care ni-l impune gândirea este culoare pentru că niciunul dintre cei doi termeni nu sunt propriu-zis culoare, deși le atribuim această calitate. Deci, dacă ne împotmolim între alb și negru soluția este culoarea – una dintre cele existente și astfel gândirea noastră progresează în loc să patineze într-o dualitate sterilă.

O triadă găzduiește întotdeauna un proces dinamic care, la rându-i, generează „rostogolirea” acesteia într-o pentadă ciclică. Complexitatea gândirii se apropie, astfel, de complexitatea realității pe care caută să o înțeleagă.

Iată-ne însă în situația de a contrazice logica formală care are ca principiu fundamental terțiul exclus, iar reacția specialiștilor, pentru care protocoalele sunt sacrosancte, nu va întârzia. Ei sunt victime ale disciplinarității din știința actuală și paznicii ei pasionați. Numai că din ce în ce mai mulți cercetători sunt cuceriți de complexitatea unei logici a terțului inclus și promovează o nouă perspectivă în cunoaștere – trans-disciplinaritatea și – mai mult –  trans-știința.

Dominația scientismului se apropie de sfârșit. Efectele sale sunt însă devastatoare. Sunt descrise expresiv de către Basarab Nicolescu, fizician, angajat, alături de alți savanți importanți ai momentului, în promovarea transdisciplinarității: „Obiectivitatea, erijată în criteriu suprem al adevărului a avut o consecință inevitabilă – transformarea subiectului în obiect. Moartea omului, care vestește multe alte morți, este prețul cunoașterii obiective. Ființa umană devine obiect al exploatării omului de către om, al experiențelor ideologice ce se proclamă științifice, al studiilor științifice pentru a fi disecat, formalizat și manipulat. Omul-Zeu este un om-obiect al cărui unic țel este să se autodistrugă.” (Basarab Nicolescu, Transdisciplinaritatea. Manifest, Junimea, Iași).

Știința nu mai este reprezentarea instaurată de simțul comun. Știința actuală s-a înfrățit cu filosofia și spiritualitatea. Știința pozitivistă a fost sufocată de metode și tehnici, statistică și specializare, protocoale și coduri. Expertul, considerat îndeobște omul de știință omniscient, știe din ce în ce mai multe lucruri despre din ce în ce mai puține lucruri și a devenit manipulator al nimicului și doar savantlâcurile lui de limbaj îi mai întrețin autoritatea.

Încă de aproape un secol, fizicienii au fost nevoiți să-și contureze o filosofie proprie și s-au apropiat de spiritualitatea, păstrată și cultivată în cele mai îndepărtate de noi manuscrise antice, ca să poată înțelege lumea cuantică, iar din acest „mariaj” s-a născut, treptat, o știință comprehensivă. Taofizica lui Fritjof Capra este deja, o lucrare „clasică” și accesibilă oricui. Pe aceeași linie, cosmologii au lansat „principiul antropic” al „funcționării” Universului, sau ipoteza unui ecosistem universal.

Astfel, cei care mai propovăduiesc știința strâmtă a evidențelor, protocoalelor și codurilor, procedurilor, statisticii și avansului „pas cu pas” în cunoaștere și disprețuiesc orice incitare spirituală au devenit anacronici, iar literații ori oamenii de spirit care încă se separă, unii cu dispreț, de o reprezentare deja perimată a științei își neagă propria existență.

Acceptarea subiectivității ca mod obiectiv de a fi al omului, transdisciplinaritatea și trans-știința devin imperative ale ieșirii din cercul vicios al scientismului, care atrage riscuri fundamentale: știința devine pseudo-cunoaștere, iar cunoașterea pseudo- conștiință. Transdisciplinaritate înseamnă, „după cum o indică prefixul trans, ceea ce se află în același timp între discipline, ceea ce trece prin ele și ceea ce se află dincolo de orice disciplină. Finalitatea ei constă în înțelegerea lumii actuale, unul din imperative fiind unitatea cunoașterii”, (Basarab Nicolescu). Iar trans-știința ar fi instaurarea interacțiunii continue și complexe între știință și conștiință prin unificarea câmpurilor cognitive generate de cunoaștere cu cele referențiale generate de conștiință.

Rezultatul va fi nu doar o teorie unificatoare în fizica cuantică, ci știința comprehensivă care adaugă aportul științelor subiectivității, fals și derutant considerate ca științe sociale sau umane.

Paradoxal, în procesul cunoașterii, subiectul se neagă pe sine pentru a nu denatura realitatea obiectului. Se pare însă că, în câmpul cuantic, obiectul îl recunoaște. Ba, mai mult, îl salută, în felul său, schimbându-și comportamentul.

Elemente de acest gen ne dezvăluie și anecdotica cercetării științifice: multe descoperiri s-au făcut din reacțiile directe ale subiectului fie prin greșeli sau neglijențe, fie prin încălcarea voluntară a regulilor obiectivității de către cercetători nonconformiști.

Iată argumente greu de neglijat în favoarea ideii că subiectivitatea este modul obiectiv de a fi al omului, iar conștiința este indispensabilă în procesul cunoașterii,  pentru a nu denatura realitatea obiectivă, dar mai ales, pentru a nu o distruge, prin folosirea oarbă a rezultatelor.

Procesele de cunoaștere nu au nici o valoare fără o interacțiune complexă cu procesele de conștientizare. Este necesar ca separările, secvențierile și chiar dihotomiile pe care cunoașterea le săvârșește pentru a aprofunda o latură sau alta a realității sunt, întotdeauna, provizorii, iar recuperarea întregului o fac doar procesele de conștientizare. Conștientizarea este capacitatea subiectului de a reface spontan relații subiect – obiect, iar rezultatul este, întotdeauna, un prag mai înalt al conștiinței. Doar astfel, caracterul distructiv al rezultatelor cunoașterii – obținute întotdeauna prin diviziunea realității – poate fi eliminat.

Câmpul cuantic pare să ne ajute în reunificarea celor două procese fundamentale  ale subiectivității – cunoașterea și conștientizarea – și, în consecință, știința și conștiința. Astfel, vom atinge stadiul cel mai înalt de stimulare a potențialităților naturii umane și vom ieși definitiv din dihotomia creație – distrugere.

Triada magică a minții este memorie – intuiție – imaginație, iar vectorul valorizator al acesteia este inteligența. În această triadă s-au produs marile descoperiri științifice, care, mai apoi, au fost „domesticite”, logic și metodologic, și reduse la acte de cunoaștere banale pritocite de mediocritate. Știința adevărată este vie, în continuă dinamică, iar actul receptării nu trebuie să închidă acolada acestui proces, ci, dimpotrivă, să-i extindă câmpul.



Facebook

Semnal editorial: Sociologie Românească nr. 1/2024

Semnalăm publicarea online a numărului 1/2024 al Revistei Sociologie Românească. Din cuprins: Studii / Studies From “At Risk” to “Dangerous” People. The Roma Between Development Policies and Practices of ExpulsionIonuț Marian Anghel Exploring the Gendered Dynamics of Work and Family Life. A Secondary Descriptive Analysis in the Romanian ContextMaria Simionescu (Vlăsceanu) Răspunsuri la criza ocupării. Transformări ...

Începuturi ale sociologiei medicale în anii `80.  O discuție cu sociolog Florica Bătrîn

Dragă Flori, ce făceai în anii `70 – `80  ca sociolog ? Din câte-mi amintesc, în anii respectivi, sociologia de la noi era preocupată de probleme precum integrarea, eficiența, mobilitatea socială. Ca absolvent al promoției’75, specizalizat în sociologia educatiei și culturii, am avut șansa de a găsi în oferta săracă de ...

In memoriam Constantin (Telu) Stoiciu

Constantin (Telu) Stoiciu este un mare prieten al nostru. Realizăm acum la despărțire că termenul de prieten este insuficient pentru a exprima consistența sentimentelor. El este, timp de 60 de ani, chiar dacă uneori a stat mai aproape sau mai departe, o parte importantă a vieții noastre. Este și va rămâne un mare ...

Speranța de viață după Pandemie. Spectaculoasa recuperare

Introducere În luna septembrie a anului trecut am publicat la Contributors un articol dedicat speranței de viață în țara noastră [1]. Se dorea a fi un răspuns la o întrebare firească asupra modului în care speranța de viață urma să se redreseze după declinul apreciabil din anii 2020 și 2021 provocat de imprevizibila Pandemie ...

Un interviu care rămâne actual peste vreme: prof. univ. Elisabeta Bostan în dialog cu Revista Teatru despre spectacol și universul copilăriei (1974)

Prof. Univ. Dr., Cercetător Principal ICCV, Elena Zamfir  Doresc să aduc în fața cititorilor noștri un interviu al doamnei profesor univ. Elisabeta Bostan de acum 50 de ani acordat Revistei Teatru. Cuvintele sunt de prisos în a introduce o valoare inestimabilă a culturii și a cinematografiei românești când vorbim de doamna profesor ...

Concursul Euroviziune 2024. Nemo și Codul

Nemo este cântărețul câștigător din mai 2024 la Euroviziune. Acum o saptămînă. Iar Cod este titlul cântecului câștigător. Nu știu ce va spune critica muzicală din Romania despre performanța artistică și muzicală a cântărețului Nemo. În ce ne privește am avea câteva întrebări sociologice, la cald. Cuvântul Nemo. Iată un cuvânt ...

Impactul social al tehnologiilor imersive

Sursa: https://www.ici.ro Institutul de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI București[1] a organizat recent un webinar pe tema „Viitorul tehnologiilor imersive în România” cu scopul de a reuni reprezentanți ai mediului academic, antreprenori din sectorul tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, reprezentanți ai autorităților publice cu rol de reglementare și de a aduce în ...

Sociologie și policalificare în industrie. Pe marginea unui articol publicat în 1984. Discuție între Sorin Mitulescu și Ion Tița Călin

Introducere: O generație de sociologi: texte din anii `80 Cine ești dumneata, domnule Ion Tița-Călin? În anul 1975, am absolvit Facultatea de Filosofie, secția Sociologie, cu media generală 9,50. Primisem recomandarea să lucrez într-un institut de cercetare științifică, dar la repartizarea în producție, am optat pentru postul de sociolog din Șantierul Naval Constanța ...