Un om, căruia îi cam plăcea să umble în lung și în lat pentru a se
convinge dacă astronomii și fizicienii au avut/sau nu, dreptate atunci când au
lansat , în circuitul științific, ideea că pământul ar fi rotund (!?), pre numele
său Nea Alecu, a poposit de vreo cinci
ani în zona Cotroceniului, și i-a plăcut
foarte mult. Acolo, curioșii, se-ntreabă ce tot face!? Din alte ”surse”, față
de cele de la „SeReiluminate” electric, s-a aflat că Nea Alecu s-ar fi apucat
să tundă oaia și berbecul, dar, nefiind calificat în munca asta (tradițională
în România), se vede treaba că merge mai greu, iar noi va trebui să mai așteptăm până când ciobanu (prin
adopțiune) cu pricina, deprinde meșteșugul. În copilărie, la grădiniță, noi
copiii românașilor anonimi, am învățat poezia cu Nea Alecu, Nea Alecu,/Tunde oaia
și berbecul, dar continurea era în limba rusă, pe care nu am reușit să o
învăț. Varianta germană a textului nu
știu, nici astăzi, dacă există! Oricum, nu mă interesează subiectul; că nu am
pasiuni zoofile.
După ce am mai crescut, (gurile
rele se întreabă, ironic, „și la ce i-a folosit?!”), neavând drept de pașaport,
am călătorit, totuși, și eu; în vis. Îmi aduc aminte că ajunsesem undeva. Unii
susțineau că era Uniunea Sovietică, alții susțineau că, în realitate era
Uniunea Sovietică ailaltă (USA) unde, un băștinaș, impresionat de mimica mea de ins înfometat (de cunoaștere,
desigur!), mi-a arătat un izvor, fermecat (susținea ipochimenul), din care dacă
beau un singur pahar, pot să mă satur! Am întrebat, uluit: să mă satur de ce?!
Că eu fac parte din generația care a mai fost săturată de unul, care nu a terminat-o prea bine!
Când m-am trezit , am înțeles că
sunt la – Capul Bunei Speranțe; mi-am dat repede seama că și pe acolo tot cu picioarele se gâdește!
Mergând pe autostrăzile pe care
foștii valahi le numesc adiostrăzi, am dat de o librărie în care Nea Alecu, zâmbea radios, pas cu pas, de pe coperta
unei cărți! Din acel moment, am realizat că sunt chiar în România „lucrului
bine făcut”. „Bravos popor, halal națiune!”, am repetat (și eu) ceea ce
nemuritorul Caragiale a murmurat , înainte de a pleca în Germania; uitând să-și
ia bilet de întors.
Un fost coleg, acum și el
pensionar de mare viitor, m-a întrebat dacă nu vreau să intru în noua sectă religioasă!?
„Martorii lui Iohanis” care se pregătesc să redacteze niște rugăciuni pentru
intrarea României în Shengen! Deși geografia nu a fost niciodată pasiunea mea,
i-am răspuns că Shengen este aici, pe pământ, nu în ceruri, iar, dacă România
nu are bani pentru viză, eu, bietul cetățean puțin turmentat de luptele vopsirii
„PeNeLor” partinice și de buna creștere a prețurilor, nu pot pune la dispoziție
atâta parai!
Ca fost profesor, Nea Alecu cel
fudul, s-a străduit în tot acest timp „cotrocenizat”, să învețe oaia să behăie „bruxeLesa”, dar nu s-au găsit „expârâți” să evalueze rezultatele; se
zvonește că ar mai avea nevoie de încă cinci ani, să-și finalizeze experimentul,
și este hotărât să nu renunțe, deși detractorii susțin că ambiția cu pricina ar fi o pură măgărie.
Experiența vastă, (a personajului
principal al visului nostru de călătorie) în luarea a două piei de pe o oaie se
va concretiza într-o nouă producție editorială, care se va publica numai după
ce va primi bunul de tipar și din partea berbecului care, pe moment, se află în
„stabulație liberă” la Bruxelles.
Ce înseamnă „prost ca oaia” nu
mai este nevoie să ne explice nimeni, deoarece am înțeles cu toții atunci când „Primul
Vaporean” al țării ne-a tăiat 25% din salarii, iar acum protestează că nu sunt
suficient de mărite salariile, de către fosta alianță de guvernare PSD+ALDE! Acum,
după 14 noiembrie, suntem chiar convinși că multi au înteles.
După ce a făcut-o de oaie, cu
niște case, una pierdută, definitiv, în instanță, Nea Alecu a rămas cu
nostalgia excursiilor zglobii prin locuri exotice pe unde a mai tuns și pe
alții; de multe cele.
Despre berbec, se zvonește că uitase
regulile transhumanței și că trăia în devălmășie cu oaia, fiind un adept
convins al familiei consensuale, iar familia tradițională a bieților românași
îi producea alergie, aceasta fiind cauza refugierii sale la palat,
tocmai în ziua în care se dezbătea posibilitatea mielului (european) de a suge
de la două oi! Atunci, Nea Alecu, ca șef, necontestat, al certocrației multilateral dezolante, a
precizat neechivoc: „cine nu este de acord, democratic, cu mine, îl trimit în
exil la Cornu Caprei”! Așa a apărut și erezia cu oaia neagră, rătăcită de turmă,
care susținea că știe să ajungă, singură, la Cornu Caprei a cărei limbă o cunoaște și nu va avea
probleme de pronunție; ci de înțelegere.
De curând, Nea Alecu a convocat o
„strungaoilor-conferință”, cu participarea excepțională a ciobanilor din
Mărginimea Sibiului, dar la care au venit și europăstori de la „Palavramentul Evropei”, de unde am aflat, „pe surse”, că
toți s-au dovedit a fi niște zgârie brânză, deoarece el spera ca
să i aducă, ( este vorba de Ciobanul încă necalificat la locul de muncă!) cele
mai noi tehnologii de tuns, pentru ca Nea Alecu să poată lua nu doar lâna, ci
și două piei de pe oaie! Acum, după cum spunea unul din strunga oilor, Nea
Alecu se va mai chinui cu foarfecele tradiționale
să termine de tuns oaia, iar tunderea berbecului se va amâna, pentru mai
târziu, adică până când Nea Alecu va absolvi training-ul de profil din „Străinezia”.
De frica temperaturii foarte
ridicate (pentru luna noiembrie) pe la noi, (Timișoara) am dat fuga la
Capitală, să mă documentez, să mă conving, singur, dacă nu cumva tot ex-coaliția
de guvernământ a mai făcut, cu cineva aceasă afacere cu căldura care a venit
tocmai în mijlocul lui noiembrie, când normal era să vină la iarnă, dar am fost
plăcut surprins nu doar de răcoarea fântânilor, artezienelor muzical colorate,
ci și de precizarea că nu doar softul acestor feerii este german, ci chiar și apa! Genau!
Auzind de feeria de basm a
fântânilor de pe fostul bulevard al socialismului, chiar Miorița a părăsit balada și curtea pe
care i-o tot fac de mii de ani baciul cel ungurean, cel moldovean și chiar cel
vrâncean și așteaptă să intre la Nea Alecu (la tuns?!), dar acesta este doar un
pretext, deoarece ea va veni numai să admire jocul apelor colorate; mai ales pe
cele galbene! Nu există riscul să ajungă și la Catedrala Mântuiri Neamului,
deoarec ea bahăie la alt Dumnezeu.
Deși această
poveste, înainte tot mai este, eu mă opresc aici; nu înainte, totuși de a vă spune
că am văzut, deja, transhumanța, iar dinspre
munți o „ciobăniță cu trei sute de oi” a pornit către capitală înainte de
tradiționala transhumanță! Se pare că vrea să-l consulte pe bătrânul Bucur în
legătură cu cașcavalul, fluierul și alte
obiecte de ale gurii, care se pregătesc să cânte, după ureche, imnul Europei la
momentul în care Nea Alecu va părăsi vila din specia vi le-am făcut, vi le-am
luat, pentru a tăia, chiar fără foarfece, panglica inaugurării autostrăzii,
(suspendate) București-Sibiu. Ciobănița cu pricina, susținea că a găsit ac de
cojocul lui Nea Alecu, dar, după prezidențialele de mai ieri se pare că
electoratul, atenționat de doamna Raluca Turca, neîntrecută în racnete bine
simțite că se pot trezi „morți”, nu a dormit toata noaptea, iar dimineața au
mers buimaci să își ”exercite un drept”; la ora când scriu aceste rânduri,
votanții cu pricina dorm buștean visând că au ales pe cel care le-a mărit
pensiile, salariile și le-a redus impozitele!
Un epigramist
basarabean, mi-a transmis , telepatic, o veste de breaking-news :
Într-un cap cât gămălia,
A intrat, tiptil, prostia…
Dar problema e mai gravă:
S-a împotmolit în pleavă!
Dar ce legătură are asta, cu Nea Alecu?
Am zis eu că ar fi vreuna ?
Ștefan, un
pribeag, rătăcit pe drumul construirii capitalismului multilateral dezolant, desfundat.
