Un om, căruia îi cam  plăcea să umble în lung și în lat pentru a se convinge dacă astronomii și fizicienii au avut/sau nu, dreptate atunci când au lansat , în circuitul științific, ideea că pământul ar fi rotund (!?), pre numele său Nea Alecu, a poposit  de vreo cinci ani  în zona Cotroceniului, și i-a plăcut foarte mult. Acolo, curioșii, se-ntreabă ce tot face!? Din alte ”surse”, față de cele de la „SeReiluminate” electric, s-a aflat că Nea Alecu s-ar fi apucat să tundă oaia și berbecul, dar, nefiind calificat în munca asta (tradițională în România), se vede treaba că merge mai greu, iar noi va trebui să  mai așteptăm până când ciobanu (prin adopțiune) cu pricina, deprinde meșteșugul. În copilărie, la grădiniță, noi copiii românașilor anonimi, am învățat poezia cu  Nea Alecu, Nea Alecu,/Tunde oaia și berbecul, dar continurea era în limba rusă, pe care nu am reușit să o învăț. Varianta germană a  textului nu știu, nici astăzi, dacă există! Oricum, nu mă interesează subiectul; că nu am pasiuni zoofile.

După ce am mai crescut, (gurile rele se întreabă, ironic, „și la ce i-a folosit?!”), neavând drept de pașaport, am călătorit, totuși, și eu; în vis. Îmi aduc aminte că ajunsesem undeva. Unii susțineau că era Uniunea Sovietică, alții susțineau că, în realitate era Uniunea Sovietică ailaltă (USA) unde, un băștinaș, impresionat de  mimica mea de ins înfometat (de cunoaștere, desigur!), mi-a arătat un izvor, fermecat (susținea ipochimenul), din care dacă beau un singur pahar, pot să mă satur! Am întrebat, uluit: să mă satur de ce?! Că eu fac parte din generația care a mai fost săturată de unul,  care nu a terminat-o prea bine!

Când m-am trezit , am înțeles că sunt la – Capul Bunei Speranțe; mi-am dat repede seama că și pe  acolo tot cu picioarele se gâdește!

Mergând pe autostrăzile pe care foștii valahi le numesc adiostrăzi, am dat de o librărie în care  Nea Alecu, zâmbea radios, pas cu pas, de pe coperta unei cărți! Din acel moment, am realizat că sunt chiar în România „lucrului bine făcut”. „Bravos popor, halal națiune!”, am repetat (și eu) ceea ce nemuritorul Caragiale a murmurat , înainte de a pleca în Germania; uitând să-și ia bilet de întors.

Un fost coleg, acum și el pensionar de mare viitor, m-a întrebat dacă nu vreau să intru în noua sectă religioasă!? „Martorii lui Iohanis” care se pregătesc să redacteze niște rugăciuni pentru intrarea României în Shengen! Deși geografia nu a fost niciodată pasiunea mea, i-am răspuns că Shengen este aici, pe pământ, nu în ceruri, iar, dacă România nu are bani pentru viză, eu, bietul cetățean puțin turmentat de luptele vopsirii „PeNeLor” partinice și de buna creștere a prețurilor, nu pot pune la dispoziție atâta parai!

Ca fost profesor, Nea Alecu cel fudul, s-a străduit în tot acest timp „cotrocenizat”, să învețe oaia să behăie „bruxeLesa”, dar nu s-au găsit „expârâți” să evalueze rezultatele; se zvonește că ar mai avea nevoie de încă cinci ani, să-și finalizeze experimentul, și este hotărât să nu renunțe, deși detractorii susțin că ambiția cu pricina ar fi o pură măgărie.

Experiența vastă, (a personajului principal al visului nostru de călătorie) în luarea a două piei de pe o oaie se va concretiza într-o nouă producție editorială, care se va publica numai după ce va primi bunul de tipar și din partea berbecului care, pe moment, se află în „stabulație liberă” la Bruxelles.

Ce înseamnă „prost ca oaia” nu mai este nevoie să ne explice nimeni, deoarece am înțeles cu toții atunci când „Primul Vaporean” al țării ne-a tăiat 25% din salarii, iar acum protestează că nu sunt suficient de mărite salariile, de către fosta alianță de guvernare PSD+ALDE! Acum, după 14 noiembrie, suntem chiar convinși că multi au înteles.

După ce a făcut-o de oaie, cu niște case, una pierdută, definitiv, în instanță, Nea Alecu a rămas cu nostalgia excursiilor zglobii prin locuri exotice pe unde a mai tuns și pe alții; de multe cele.

Despre berbec, se zvonește că uitase regulile transhumanței și că trăia în devălmășie cu oaia, fiind un adept convins al familiei consensuale, iar familia tradițională a bieților românași îi producea alergie, aceasta fiind cauza refugierii sale  la palat, tocmai în ziua în care se dezbătea posibilitatea mielului (european) de a suge de la două oi! Atunci, Nea Alecu, ca șef, necontestat, al certocrației multilateral dezolante, a precizat neechivoc: „cine nu este de acord, democratic, cu mine, îl trimit în exil la Cornu Caprei”! Așa a apărut și erezia cu oaia neagră, rătăcită de turmă, care susținea că știe să ajungă, singură, la Cornu Caprei  a cărei limbă o cunoaște și nu va avea probleme de pronunție; ci de înțelegere.

De curând, Nea Alecu a convocat o „strungaoilor-conferință”, cu participarea excepțională a ciobanilor din Mărginimea Sibiului, dar la care au venit și europăstori de la „Palavramentul Evropei”, de unde am aflat, „pe surse”, că toți s-au dovedit  a  fi niște zgârie brânză, deoarece el spera ca să i aducă, ( este vorba de Ciobanul încă necalificat la locul de muncă!) cele mai noi tehnologii de tuns, pentru ca Nea Alecu să poată lua nu doar lâna, ci și două piei de pe oaie! Acum, după cum spunea unul din strunga oilor, Nea Alecu se va mai chinui cu  foarfecele tradiționale să termine de tuns oaia, iar tunderea berbecului se va amâna, pentru mai târziu, adică până când Nea Alecu va absolvi training-ul de profil din „Străinezia”.

De frica temperaturii foarte ridicate (pentru luna noiembrie) pe la noi, (Timișoara) am dat fuga la Capitală, să mă documentez, să mă conving, singur, dacă nu cumva tot ex-coaliția de guvernământ a mai făcut, cu cineva aceasă afacere cu căldura care a venit tocmai în mijlocul lui noiembrie, când normal era să vină la iarnă, dar am fost plăcut surprins nu doar de răcoarea fântânilor, artezienelor muzical colorate, ci și de precizarea că nu doar softul acestor feerii este   german, ci chiar și apa! Genau!

Auzind de feeria de basm a fântânilor de pe fostul bulevard al socialismului,  chiar Miorița a părăsit balada și curtea pe care i-o tot fac de mii de ani baciul cel ungurean, cel moldovean și chiar cel vrâncean și așteaptă să intre la Nea Alecu (la tuns?!), dar acesta este doar un pretext, deoarece ea va veni numai să admire jocul apelor colorate; mai ales pe cele galbene! Nu există riscul să ajungă și la Catedrala Mântuiri Neamului, deoarec ea bahăie la alt Dumnezeu.

Deși această poveste, înainte tot mai este, eu mă opresc aici; nu înainte, totuși de a vă spune că am văzut, deja,  transhumanța, iar dinspre munți o „ciobăniță cu trei sute de oi” a pornit către capitală înainte de tradiționala transhumanță! Se pare că vrea să-l consulte pe bătrânul Bucur în legătură cu cașcavalul, fluierul  și alte obiecte de ale gurii, care se pregătesc să cânte, după ureche, imnul Europei la momentul în care Nea Alecu va părăsi vila din specia vi le-am făcut, vi le-am luat, pentru a tăia, chiar fără foarfece, panglica inaugurării autostrăzii, (suspendate) București-Sibiu. Ciobănița cu pricina, susținea că a găsit ac de cojocul lui Nea Alecu, dar, după prezidențialele de mai ieri se pare că electoratul, atenționat de doamna Raluca Turca, neîntrecută în racnete bine simțite că se pot trezi „morți”, nu a dormit toata noaptea, iar dimineața au mers buimaci să își ”exercite un drept”; la ora când scriu aceste rânduri, votanții cu pricina dorm buștean visând că au ales pe cel care le-a mărit pensiile, salariile și le-a redus  impozitele!

Un epigramist basarabean, mi-a transmis , telepatic, o veste de  breaking-news :

Într-un cap cât gămălia,

A intrat, tiptil, prostia…

Dar problema e mai gravă:

S-a împotmolit în pleavă!

Dar ce legătură are asta, cu Nea Alecu?

Am zis eu că ar fi vreuna ?

Ștefan, un pribeag, rătăcit pe drumul construirii capitalismului multilateral dezolant, desfundat.