Orice persoană care ”scrie” nu poate ca, cel puțin din când în când, să nu se confrunte cu întrebarea: chiar citește cineva ? Și de care lucrări sunt interesați colegii și de care nu.

Avem date despre aceste probleme ? Unele da, altele nu. Dar am altă problemă. În faza actuală, sociologia este un mare producător de date. Dar foarte adesea nu le  fac să ”vorbească interesant”. În sine, datele sunt ”mute”. Prea adesea ele sunt înfățișate plat. Datele disponibile pot spune multe lucruri doar dacă le punem întrebări interesante și dacă le rearanjăm astfel să ne arate și alte lucruri. 

De fapt aceste întrebări mi le-am pus având datele oferite de Google. Multe date, dar am avut senzația că le înțeleg destul de superficial. Realizez că nu prea înțelegeam ce oferă ele și ce nu. Trebuie să luăm datele disponibile în serios. Deci hai să le ”stoarcem”.

Aici prezint doar un exercițiu și, pentru simplificare, am luat datele referitoare la cazul meu: reacția colegilor (”cititorii”) la lucrările mele.  

Am la îndemână două surse de date: Google Academic și Biblioteca Virtuală de Sociologie (BVS, realizată în ICCV de către Eugen Glăvan și Alin Casapu).

E necesar să fac două precizări:

• Google. ”Citările” se referă la lucrările publicate după 2000 care citează toate lucrările, inclusiv cele dinainte de 2000. 
• Biblioteca Virtuală de Sociologie. ”Citirile/ deschiderile” se referă la actul citirii/ deschiderii din BVS după 2015.

Iată indicatorii mei:

 Total citări după 2017

2 476 colegi au utilizat (citat) ce am făcut eu o viață întreagă. Mult sau puțin ? Împărțind la numărul de ani de cercetător (din 1962 până azi sunt 59 ani) rezultă o medie de 42 de citări pe an. Nu e rău. Dar de fapt, statistica oferită de Google m-a indus în eroare:  ”toate citările”. Analizând mai atent, nu sunt toate citările din totdeauna, ci doar citările din lucrările publicate de colegi după 2000. Deci, împărțite la ultimii 21 ani, rezultă 118 citări pe an. H-index se referă doar cum a fost utilizată activitatea mea de colegii care au publicat lucrările lor după 2000.

 Statistica producției științifice a evoluat foarte mult. Când eram tânăr, în anii 1960, librăriile și bibliotecile îmi dădeau o imagine, destul de incompletă: lucrările sociologului X care puteau fi găsite în librării și în biblioteci. Deci foarte incomplet. Destul de târziu a apărut și procedura obligatorie ca fiecare lucrare să anexeze și lista lucrărilor citate/ consultate, o altă sursă de date despre publicistică.

La un moment dat, nu știu când, a apărut un nou instrument: CV-urile. CVul a devenit un instrument important de raportare a activității specialiștilor. Partea cea mai importantă a CV-ului este lista cu publicații. Ca cercetător ești ”mulțimea de publicațiilor tale” pe care o găsești în CVul tău.

CVul este un ”raport de activitate”. El nu spune încă nimic despre ”impactul” publicațiilor tale. În ultimul timp au apărut și alți doi indicatori ai impactului: ”numărul de cititori” și ”numărul de citări”. Acești indicatori au devenit operaționali când au apărut mecanisme de măsurare.

GOOGLE este un instrument foarte important de măsurare al citărilor. Dar el are o limită: măsoară doar citările operate de publicațiile după 2000. Nu știm câte au fost citate în lucrările publicat înainte de 2000. Pentru tineri, care au publicat recent, indicatorul Google este foarte exact. Pentru cei mai puțin tineri, el nu prinde citările din lucrările publicate înainte de 2000. Rămâne deschisă și o altă întrebare: dacă sunt tipuri de publicații pe care Google le-a luat în considerare chiar toate lucrările sau sunt lucrări ignorate de Google ?

Statistica actuală oferă nu doar o imagine a autorului: câți te-au citit și citat. Ele oferă și o imagine a publicului științific. Ce lucrări ”publicul” le citesc și le utilizează ?

Google numără doar ”citările”, dar nu și ”citirile”, de câte ori au fost ”citite”, chiar dacă nu au fost ”citate”.

ICCV a inventat un nou instrument, Biblioteca Virtuală de Sociologie (BVS). BVS oferă date despre numărul de cititori: mai exact ”vizualizări”, câți au ”deschis” o lucrare și probabil cel puțin le-a răsfoit, dacă nu chiar le-a citit.

Aceste două noi instrumente, Google și BVS, deschid noi oportunități de analiză a producției științifice.

         ”Viața” lucrărilor: cazul publicațiile dinainte de 1989.

O lucrare este ”în viață” cât timp este citită și ”citată”. 

De multe ori m-am întrebat: cât ”au trăit” lucrările mele. Adică, cât au fost ele ”utilizate” de ceilalți colegi: au fost ”citite” (deschise, răsfoite, citite) sau, mai mult, chiar ”citate”.

1989 este un an de răspântie. Există presupoziția că tot ce s-a scris în sociologie înainte de 1989 și-a pierdut valoarea, ”s-a învechit”. Sau a fost ”infectată” de ideologia comunistă. Am vrut să fac un test. Am republicat în BVS lucrările mele publicate înainte de 1989 exact în forma de atunci, inclusiv cu cele câteva citate din Ceaușescu. Au mai fost ele citite și citate ?

Deci, voi analiza lucrările publicate de mine înainte de 1989, care au fost citite și citate după 2000 (Google) sau descărcate/citite în BVS după 2015.

Această analiză mi-a oferit o surpriză la care nu mă așteptam: numărarea creează claritate și certitudine. Testul rezistenței la timp: lucrările publicate înainte de 1989 au fost citite și chiar citate de colegii mei actuali ? 

Cartea cea mai rezistentă la trecerea timp: Spre o paradigmă a gândirii sociologice  (publicată în 1987 și republicată în 1993 și 2005): 69 citări după 2000 și 1 631 descărcări după 2015. Este o carte de teorie/ epistemologie a structurii gândirii sociologice. Am lucrat vreo 10 ani la ea și am publicat-o în 1987.

Indicatori şi surse de variaţie a calitaţii vieţii (1984): 67 citări și 1 018 descărcări. O carte de analiză sociologică a calității vieții, atât teoretică, metodologică, cât și empirică, bazată pe un larg eșantion. Cred că a fost una dintre primele cărți din lume pe tema calității vieții.  

Incertitudinea: o perspectivă psihosociologică (1990), elaborată în 15 ani și depusă la editură în decembrie 1989): 51 citări, 2 172 descărcări. La această carte am lucrat 16 ani, din 1974, finalizată în 1989. În decembrie 1989 am depus-o la editură și publicată în ianuarie sau februarie 1990. De aceea am considerat că este o carte a perioadei anterioare lui 1989. O carte ”mare”, cu multe ”propoziții” care compune teoria propusă, probabil cartea cea mai originală a mea: analiza deciziei în incertitudine ireductibilă și mecanismele logice, psihice și sociale ale modului în care se face față incertitudinii ireductibile. O carte rară în sociologie. Sociologia se ocupă prea puțin de acest domeniu.  Din acest motiv, statistica actuală m-a surprins. Nu m-am așteptat să fie totuși destul de utilizată și citită.

Pentru mine a fost surprinzător și cazul altei cărți, Dezvoltarea umană a întreprinderii (1980): 30 citări. Din neglijență, nu am trecut-o în BVS. Atât de multe citări după 2000 ? Cartea, bazată pe date oferite de o cercetare sociologică empirică, preia un proiect american de dezvoltare umană a organizațiilor și evaluată aplicabilitatea lui în contextul societății socialiste.

Un sociolog despre: muncă şi satisfacţie (1980), 26 citări, 1 440 descărcări. Tema preluată din sociologia americană, cartea a avut obiectivul de a promova un nou stil de conducere în organizații, o conducere democrată. De la început a fost foarte populară. Tradusă și de o editură sovietică, în 200 000 exemplare. Văd cu surpriză că nici acum nu s-a ”învechit”. 

Strategii ale dezvoltãrii sociale (1977), 25 citări, 1 377 descărcări. În acea carte am încercat să promovez o nouă tematică sociologică, pe care ulterior am numit-o schimbarea socială proiectată.

Psihosociologia organizării şi a conducerii: teorii şi orientări contemporane (1974), 22 citări, 1 705 descărcări. În procesul formării mele ca sociolog am citit în anii 60 multă literatură de teoria sistemelor sociale și, ca un caz special, teoria sociologică a organizațiilor. Rezultatul acestor lecturi a fost lucrarea de licență și cartea care trece în revistă literatura americană și engleză a psihosociologiei organizațiilor. 

Stiluri de viață: dinamica lor în societatea contemporană, coordonarea unei culegeri de studii (1989), 10 citări, nu a fost introdusă în BVS.

Metoda normativă în psiho-sociologia organizării (1972), 8 citări și 1 161 descărcări. Lucrarea de doctorat a fost de 400 pagini. A trebuit să o redu la 200 pagini. Din păcate a trebuit să scot o mulțime de analize ”de caz” din sociologie, psihologie, antropologie. O lucrare de teoria generală a sistemelor sociale și a componentei lor universale ”normele/ activitatea normativă”. 

Filozofia istoriei (1981), 8 citări, 603 descărcări. O analiză sociologică a tematicii filozofiei istoriei: temporalitate socială, evoluție/ progres.       

         Publicațiile după 1989

S-a schimbat contextul.

2 instrumente de difuzare a acumulărilor sociologice.:

Dicţionar de sociologie (coord. C Zamfir, L Vlăsceanu), devenit un text de referință: 540 citări, 3 956 descărcări. Dicționarul a fost aproape integral elaborat înainte de 1989. Mai ales Lazăr Vlăsceanu a insistat să-l publicăm după 1989. Eu aveam unele îndoieli. Lazăr a avut dreptate. Cu unele corecții și completări el a fost publicat (1993 și 1998). S-a dovedit că a răspuns la  nevoia de cristalizare a culturii sociologice.

Nevoia unor cadre noi de referință o îndeplinește și Enciclopedia dezvoltării sociale (coord. C. Zamfir și Simona Stănescu) (2007), 81 citări, 1 140 descărcări.

         Programe de cercetare al ICCV

Înființarea ICCV a creat o nouă oportunitate. El și-a asumat misiunea de a contribui la relansarea socială a țării.

Primele două programe structurale au fost: calitatea vieții/ standardul de viață. Tranziția nu trebuia să implice costuri sociale și, de aceea, monitorizarea standardului de viață era vitală. Nelu Mărginean a monitorizat în această perioadă critică 10 evaluări anuale ale calității vieții. Și eu am realizat unele cercetări teoretice și metodologice ale calității vieții.

A doua direcție structurală a reprezentat-o politicile sociale. Statul urma să contribuie, cu resursele sale, complementar economiei, la creșterea bunăstării colective. În anii 90, pe lângă diferite studii pe teme de politică socială, sunt publicate două volume colective: 

Politici sociale, coord. E. Zamfir, C. Zamfir (1995), 58 citări și 4 661 descărcări și Politici sociale în România: 1990-1998 (coord. C Zamfir) (1999), cu 171 citări și 2 897 descărcări. Domeniul politicilor sociale era absolut nou pentru România. Obiectivul era de a promova nu numai o nouă direcție de cercetare, dar și o lărgire a preocupărilor sociologice.

O altă prioritate tematică: problemele sociale critice ale țării. Situația social-economică a populației de țigani: Tiganii intre ignorare si ingrijorare (coord. C. Zamfir, E Zamfir) (1993), 203 citări și 1 408 descărcări. Se adaugă o carte bazată tot pe o cercetare empirică pe un eșantion național: Romii în România (coord. C.Zamfir M.Preda) (2002), cu 91 citări și 1 216 descărcări. 

Am considerat necesar să avertizăm asupra exploziei altei probleme sociale: sărăcia. Pe baza unei ample cercetări empirice,Dimensiuni ale sărăciei (Coord.) (1995) cu 92 citări  și           3 057 descărcări. Totodată s-au publicat mai multe analize ale stării de sărăcie. Understanding the Dynamics of Poverty and Development Risks on Children in Romania (2005), cu 10 citări. Situatia saraciei in Romania: cauzele saraciei, evaluarea politicilor anti–saracie, directii de actiune pentru combaterea saraciei (2001): 6 citări. Sărăcia energetică. Impactul social al reformei prețurilor energiei asupra standarului de viață. (2015):  3 citări.     

Situația copiilor a fost tema multor lucrări publicate: Pentru o societate centrată pe copil, C.Zamfir, E.Zamfir, M.Pop (1996), cu 59 citări, 1 441 descărcări și Children at Risk in Romania: Problems old and new C.Zamfir, E.Zamfir (1996), cu 25 citări și altele.

O carte care a stârnit interes are ca temă profilul societăți românești în perioada tranziției: O analiză critică a tranziției. Ce va fi după ? (2004), 161 citări cu 1 890 descărcări. Sau Ce fel de tranziţie vrem. Analiza critică a tranziției II (2012), cu 10 citări și 622 descărcări.

În ultimii ani, împreună cu muli colegi,  am reușit să publicăm două cărți importante pentru dezvoltarea sociologiei românești: Sociologia românească: 1900-2010. O istorie socială (coord. C. Zamfir și I. Filipescu) (2015), cu 3 citări și 1159 descărcări. Cartea este bazată pe o bază de cărți și studii sociologice publicate între 1900 și 2010 concepută ca o bază completă, cu peste 25 000 de lucrări. A doua carte,  Istoria socială a României(coord.) (2018), cu 14 citări și 269 consultări.

Se pare că există o preferință pentru cărți. Toate cărțile publicate de mine au fost citite, desigur unele mai mult, altele mai puțin; au fost ”deschise”, ”răsfoite” și chiar ”citite”. Studiile din reviste au un nivel de vizibilitate mult mai scăzut. Sunt multe studii care nu sunt semnalate de Google.

După 2015 am lansat o nouă formă de difuzare a ”gândirii sociologice”, România Socială, dedicată articolelor scurte și mai ales eseurile pe temele sociale critice ale societății și sociologiei românești. Se pare că noua formă de comunicare s-a bucurat de interes: anual sunt publicate peste 100 de articole și se înregistrează sute de mii de ”cititori”.