Romania Sociala logo
Menu

Vasile Tonoiu un gânditor autentic

autor:   6 February 2021  

Acum 80 de ani în luna iunie apărea Istoria Filosofiei Moderne, Vol. V Filosofia Românească de la Origini până Astăzi, de N. Bagdasar, Traian Herseni și S. S. Barsanescu (Omagiu Profesorului Ion Petrovici). Era o carte monumentală de 805 pagini în format mare în cuprinsul căreia autorii s-au străduit să aducă la lumina contemporanilor gândirea filosofică de la Dimitrie Cantemir la Petre Andrei. Sunt date seci, obiective, dar ele primesc dintr-o dată, cum se și cuvine, credem, – dacă ținem seama că este vorba de istoria gândirii filosofice românești, și nu de o consemnare empirică sau statistică oarecare – o semnificație mult mai adâncă. Una chiar aflată în miezul meditației filosofice dintotdeauna: ce relație se instituie între istoria reală, în faptele ei brute, pe de o parte, și, pe de altă parte, gândirea, interpretarea acelor fapte și evenimente, atunci, și îndealungul timpului care va să vină. Or, ce observăm imediat? Că al Doilea Război Mondial începuse, iar pentru noi începea chiar atunci. Nu înainte de a da o victimă, în lunile precedente, prin chiar ființa ultimului filosof analizat în volum, Petre Andrei. Vom putea citi această istorie a gândirii filosofice românești, mereu și mereu, întelegând, totodată, atât mersul ideilor referitoare la metafizică, teoria cunoașterii și teoria valorilor, cât și legătura acestora cu țesătura complicată și contradictorie, adeseori absurdă și tragică, a ceea ce este istoria reală. Certe sunt câteva fapte, greu dacă nu imposibil de contestat. Primul: există o gândire filosofică românească. Una comparabilă cu a țărilor dimprejur și cu destin istoric și spiritual apropiat. Al doilea fapt: luată în ansamblul său, de peste trei secole, această gândire a fost atât o continuă acomodare la marile tendințe, curente și domenii de reflecție din spațiul universal, cât și o încercare de a produce creații originale. Printre reușite, nu putem omite, de pildă, contribuția lui Grigore Moisil la fundamentarea Logicii Matematice în anii 30 ai secolului trecut sau, elaborarea a două sisteme filosofice de către Lucian Blaga și Constantin Noica.

Exista, în acest răstimp, oricine-și dă seama, dacă privește istoria fără prejudecăți, gânditori autentici care seamănă, în fond, în atitudinea lor fundamentală cu majoritatea celor care au intrat într-o astfel de Istorie, precum cea menționată. Cei mai mulți au predat cursuri de filosofie la cele trei mari Universități ale României: București, Iași, Cluj-Napoca. Într-un fel, “istoria orală” a fiecărei facultăți de filosofie a consemnat pe retina memoriei colective o deloc neglijabilă serie de povestiri cu tâlc despre cei care au ales să fie la catedră și să “țină lecții de filosofie”, ca profesori. Vasile Tonoiu este un exemplu în acest sens, din multe puncte de vedere. Întâi de toate, cel născut în Corbeni, Argeș, în 3 februarie 1941, a intrat la facultate când avea de abia 16 ani, fiindcă liceul era atunci doar de trei ani iar școala elementară se încheia după șapte clase. Sigur a avut acele calități intelectuale, acea uimire și acea capacitate de a structura în mod rațional cunoștințele dobândite într-un întreg coerent și consistent logic, care-l definesc pe un viitor filosof. Cine gândește în categorii ideologice simpliste nu va putea niciodată să explice satisfăcător măcar, cum de a putut, atât de strălucit, un adolescent venit din lumea profundă a satului românesc, în anii 50, nu numai să se orienteze spre filosofie, dar, mai ales, să-și știe drumul în filosofie. Îndrăznesc să spun în acest sens că Vasile Tonoiu a reușit să devină unul dintre cei mai importanți gânditori români din aceste vremuri pentru un motiv simplu și fundamental: a dobândit virtutea socratică a fidelității gândirii cu răspundere față de ea însăși. Mai exact: Vasile Tonoiu a avut, probabil, intuiția, apoi certitudinea, că autenticul filosof este aceea ființă omenească pentru care între a gândi și a acționa nu există separație ci unitate. Nu ne ferim deloc să afirmăm că în acest caz avem de a face cu onestitatea deplină, fără de rest, a intelectualului care a ales să aibă un destin demn de numele de filosof. Poate, în prima și ultima instanță, să fie cineva filosof, în această accepție originată în Socrate, dacă el însuși nu are o atitudine filosofică în fața lumii și a vieții? Iată, întrebarea la care Vasile Tonoiu, nu ezităm să spunem, a răspuns în acest fel: filosofii reali pot avea tot felul de atitudini, precum orice om obișnuit, dar așteptarea naturală a celorlalți în fața lui este una diferită. Înseamnă că, pur și simplu, iubitorului de înțelepciune să i se pretindă să fie, cu precădere, el însuși un înțelept. În orice caz, Vasile Tonoiu printre altele, de pildă, nu a insistat niciodată asupra situației, deloc rare, în care filosofi de diferite specialități, nu au dat deloc dovadă că ar fi fost cu totul înțelepți în atitudinile și convingerile lor politice sau în angajările lor ideologice. Nu a vânat asemenea inadvertențe. S-a mărginit la a nu se apropia de ele. Cum a făcut-o? Din nou simplu: a respectat statutul de gânditor liber. A înțeles frumusețea intrinsecă a gândirii libere după ce a văzut minunile produse de aceasta în operele filosofice majore. Kant cel din Critica Rațiunii Pure l-a fascinat și astfel a ajuns să fie pasionat de teoria cunoașterii și filosofia științei. Ce a urmat a fost un parcurs clar, ferm trasat în domeniul epistemologiei. Întâlnirea cu Gonseth și imersiunea în epistemologia acestuia a avut roade absolut surprinzătoare. Tânărul asistent care făcea seminarii la Matematică a susținut un doctorat strălucit când încă nu avea 30 de ani și-și va publica teza, intitulată Idoneismul filosofie a deschiderii, în 1972. Acest debut nu a rămas necontinuat de alte încercări în același registru și cu aceeași profunzime a cercetării și interogației. Întâi prin studiul, Dialectică și relativism (1978) iar un deceniu mai târziu, prin, neobișnuita sa carte, absolut fără egal în cultura filosofică a vremii, Ontologii arhaice în actualitate (1989). În ce constă originalitatea acestei întreprinderi teoretice? Vasile Tonoiu aduce în prim plan întregul instrumentar al celor mai recente teorii ale cunoașterii pentru a lămurii o temă străveche: ce rămâne din conștiința arhaică pentru omul actual și ce semnifică, pe de o parte, fenomenele de “des-vrăjire” ale lumii și, pe de alta parte, cele de “re-vrăjire” a lumii. Mulți din cei care au citit cartea acesta au declarat că, în fond, ea este “prelungirea interpretărilor lui Mircea Eliade despre sacru-profan în preistorie și istorie printr-o explicație aflată în puterea discursului epistemologic de ultima oră”. Daca acest studiu ar fi fost tipărit și publicat în engleză sau franceză, la o editură prestigioasă, cu siguranță, ar fi fost încă o probă a originalității gândirii lui Vasile Tonoiu în spațiul de interferență dintre filosofia culturii și teoria cunoașterii.



Facebook

Campanie electorală. Încă odată despre schimbare

Totul a început în noiembrie 2024... Să încercăm o analiză sistemică și sistematică a alegerilor prezidențiale. Sistemică în măsura în care vom lua în calcul contextul, actorii politici, provocările și iritantele în confruntarea electorală.    În noiembrie 2024 au fost primele alegeri prezidențiale după decembrie 1989, organizate în același timp cu alegeri locale, ...

Elitele politice la rotativa istoriei. Alegerile din 2024 – revista de științe politice Polis nr. 1 din 2025

În urmă cu 30 de ani, revista de științe politice Polis dedica un întreg număr rolului jucat de elitele politice și intelectuale în societate (Polis nr. 4/1995). În editorialul Întoarcerea conceptelor din exil, Călin Anastasiu scria despre contaminarea ideologică a științelor sociale în perioada comunistă și despre interzicerea conceptului sociologic ...

Geopolitica în clar obscur

Prima etapă pentru a lichida un popor este de a-i șterge memoria.  Distrugeți cărțile, cultura și istoria sa. Apoi faceți în așa fel să se scrie alte cărți, fabricați o altă cultură, inventați o altă istorie. Și astfel această națiune va începe să uite ceea ce a fost.  Lupta omului împotriva puterii ...

O discuție cu prof. univ.  Livia Popescu (Dordea) pe marginea unui articol publicat în 1981

Livia, ai publicat în 1981 un articol  despre preferințele de lectură ale adolescenților dintr-un centru de reeducare. Ce te-a făcut ca în anii când în România se edifica de zor „societatea socialistă multilateral dezvoltată”  să te apleci ca cercetător asupra unui grup social marginal ? După primul an și jumătate de ...

Bilanțul unui serial

În perioada  aprilie 2024 –  martie 2025 am publicat pe site-ul  www.romaniasociala.ro un număr de 10 interviuri cu tot atâția componenți ai unei generații de sociologi care s-a format prin studii de specialitate absolvite în anii `70 ai secolului trecut[1]. În fapt, intervalul deceniului menționat acoperă mai puțin decât cei ...

Destin și o viață de om – Constantin Schifirneț

România Socială vă prezintă volumul "Destin și o viață de om" al profesorului și cercetătorului Constantin Schifirneț, apărut la Editura Universității de Vest din Timișoara, în 2024. Acest volum este o incursiune autobiografică ce îmbină experiențele personale ale autorului cu analiza contextelor culturale, sociale și politice ale epocilor pe care le-a ...

Interviu cu Elena-Otilia ȚÎROIU despre volumul: Cultura organizațională din mediul școlar și comportamentul social al elevilor, Craiova: Editura Beladi, 2025

Vă rog să vă prezentați pe scurt, stimată doamnă Elena-Otilia ȚÎROIU.  Sunt profesor învățământ primar, absolventă a Școlii Normale ,,Carol I” Câmpulung, județul Argeș (Liceul Pedagogic), cu o vechime de 32 de ani în învățământul românesc, participând pas cu pas din anul 1993 la toate transformările care au avut loc în ...

Învățământul profesional și economia în România. De ce sistemul dual este o soluție limitată?

Introducere: într-un sistem de învățământ cu pierderi foarte mari, formarea inițială profesională poate fi soluția. Conform statisticilor disponibile și deja bine cunoscute, România suferă de eșecuri și pierderi cronice ale sistemului de învățământ, pierderi care se repercutează asupra multor dimensiuni ale vieții noastre economice, sociale și politice, inclusiv asupra stabilității democratice. ...