Cum, iar o nouă revoluție ? Da, de astă dată sunt sigur că va fi, și voi argumenta. Nu știu dacă în realitate, dar cu certitudine, a început în mentalitatea colectivă. O revoluție de mai mult timp așteptată.

Acum două zile am citi, cu întârziere de 20 de ani, un număr din Secolul XX (10-12) din 1966. Numărul a fost publicat pentru a celebra rezultatele alegerilor de atunci: o alianță politică din opoziție a câștigat alegerilor. Urma, pentru 4 ani, 1997-2000, o nouă guvernare. Au fost alese noile forțe politice ale guvernării și un nou președinte, susținuți cu entuziasm de intelectualii Secolului XX.

Autorii volumului sunt personalități, pe atunci, de marcă, ocupând scena culturii. Aproape toți se simțeau obligați să reafirme poziția lor anticomunistă. Volumul era dominat de un entuziasm excepțional. 1996 a descătușat, după negura primilor 7 ai tranziției, intrarea într-o nouă fază a istoriei. O nouă șansă, crucială pentru România, pe care nu trebuia să o ratăm.

Citez la întâmplare un eșantion.

”În noiembrie 1996 a fost înlăturat de la conducerea țării forța care, timp de șapte ani, a asigurat continuitatea, în formă nouă, a puterii comuniste în România și a menținut țara în spațiul hegemoniei politice ruso-sovietice. Eveniment major, nu numai că a pus capăt variantei interne a comunismului agonic, involuat de la utopia proclamată a societății egalitare la realitatea jafului direct și de vaste proporții din avuția națională, organizat de exponenții oligarhiei dominante până ieri, dar și a întredeschis poarta înnoirii esențiale a societății românești. …Revine conducerii politice și intelectuale a țării, păturii celei mai conștiente a societății românești, misiunea de a converti condiția favorabilă creată în noiembrie 1966 într-o realitate profundă și durabilă sau, cu alte cuvinte, de a transforma succesul din toamna anului 1966  într-o victorie istorică a națiunii române.” etc. etc.

Cum au fost cei patru ani care au urmat, așteptați atunci cu înfrigurare ? Cu un larg acord, populația României a constatat că au fost cei mai negri ani ai țării. Conflicte interminabile între grupuri pentru putere, inclusiv pentru ”avuția națională”, erori politice grave pe care le-am plătit cu toții. Desigur, jaful a fost inaugurat în anii dinainte, dar ideologia jafului nu ai cum să o atribui ”neocomunismului”. Ea a fost o parte a ideologiei tranziției. Noua perioadă care a fost lansată a amplificat ”jaful din avuția națională”. A urmat o prăbușire a României. Președintele, un intelectual de marcă, la sfârșitul mandatului remarca cu tristețe: sistemul m-a învins. Pe atunci, am fost nedumerit. Care sistem ? Vechiul sistem fusese distrus. După 20 de ani a reapărut tema unui sistem subteran. Acum înțeleg. Bazele ”sistemului” actual au fost puse pe atunci.

Marx are iar, supărător, dreptate. Dacă l-aș fi citit atunci aș fi fost indignat, cu o teribilă îngrijorare. Acum, lectura m-a amuzat. Dar amar.

Ce s-a întâmplat după 20 de ani cu entuziaștii de atunci care au dominat spațiul public ”intelectual”? Mulți dintre ei au avut o evoluție șocantă: au devenit susținătorii lui Băsescu pentru a lansa iar România. Dar după Băsescu, ce vor mai lansa?

Ieri am primit o nouă carte apărută în 2017: Marele jaf postcomunist, Emanuel Copilaș coordonator, publicată de ADENIUM.

Cartea este o colecție de studii care, împreună, coagulează o nouă viziune. Am citit, cu mult interes, aproape toată cartea. Autorii, cei mai mulți tineri, dar solid intelectuali. Ei au înțeles istoria și s-au revoltat sincer față de trecutul perioadei postcomuniste. Tânăra generație demonstrează o luciditate profundă și un angajament încurajator pentru viitorul care va veni. O revoltă de o violență meritată de întreaga noastră istorie de până acum. Citind cartea sunt convins că istoria nu mai poate să continue tot așa ca până acum. Sincer, cred că se deschide o nouă oportunitate a României pe care noua generație se angajează să o fructifice.

Domnule Emanuel Copilaș, felicitări. Prezentul volum conține furia trecutului. Inevitabil așteptăm cel de al doilea volum: Ce va fi după? Cartea este un simbol de eliberare intelectuală de întreaga ideologie a tranziției. Intelectualii suporteri ai lui Băsescu nu mai au nici un loc în spațiu public. Cu siguranță, nu pe prima scenă.

Recomand cu căldură să citiți cartea. E puțin spus că studiile citite din carte mi-au plăcut. Am fost entuziasmat pentru noua deschidere care se anunță.