O cunosc pe Oara (Maria) Larionescu, dacă fac socoteala, de vreo 69 de ani. Am fost colegi la Filosofie (1957–1962), apoi colegi ca sociologi.
A fost o perioadă în care aproape toți eram într-o continuă agitație. Îmi aduc aminte că Oara făcea o notă complet diferită: o „blajinitate” naturală. Era un coleg blajin. Practica sociologia, într-una dintre perioadele foarte tensionate ale acestei discipline, dintr-o perspectivă „blajină”.
Contribuția sa fundamentală a fost la coagularea istoriei sociologiei românești. Da, cred că nu greșesc: Oara ne-a oferit, într-o perioadă extrem de controversată, o imagine blajină a sociologiei noastre.
Oara Larionescu a fost unul dintre constructorii noii sociologii românești, în stilul ei.
