Profesorul Tudorel
Postolache, un eminent economist. O
personalitate extrem de creatoare: în științele economie, în construcția de
instituții care s-au dovedit importante și durabile, în cristalizarea viziunii
dezvoltării României după Revoluția din 1989.
Poate
lucrul cel mai de remarcat pentru Profesorul Postolache este inițierea de
proiecte amețitoare ca amploare. Curaj, viziune, capacitate de a mobiliza pe
ceilalți, dar și instituții. De a crea consensul în jurul marilor programe. În
momente critice ale României este inițiatorul a două proiecte de importanță
publică crucială: Schița strategiei la
tranziția României la economia de piață, 1990, și Declarația de la Snagov 1995.
Dar ce legătură a avut Profesorul Postolache cu o
temă din alt domeniu științific, calitatea vieții ?
Sociologia
românească datorează mult Profesorului Postolache. Relațiile dintre domenii o fac oamenii.
Relațiile profesional se consolidează în relații de prietenie.
Începutul anilor 1980. Soţia mea și cu mine ne
împrietenisem cu Prof. Postolache și cu Tania, soția lui. De multe ori ne
plimbam în parcul Herăstrău. Plimbările erau și prilejuri de a discuta despre proiectele noastre științifice și despre starea societății
Românești. De ce în Herăstrău ? Presupuneam că florile nu ne ascultă.
Îi povesteam și despre cercetarea sociologică care
era în curs de finalizare: calitatea vieții. Era un mare proiect de cercetare
teoretică și empirică. Profesorului Postolache i-a plăcut tema pentru că ea
răspunde și interesului său: economia trebuia să satisfacă nevoile oamenilor.
Prin 1981-82 cartea despre calitatea vieții era
gata. Dar nicio editură nu era dispusă să o publice. Se puneau multe probleme
ideologice și politice, atât teoretice, cât mai ales privitoare la rezultatele
cercetării empirice. Eram pe punctul de a renunța la publicarea cărții și o
trimisesem ”la sertar”. Îmi părea rău. Cartea conținea multe contribuții
științifice inovative.
Într-o discuție, i-am spus decizia mea de a abandona
publicarea. România intrase într-o adâncă criză politică, dictatura ceaușistă
devenise tot mai dură. ”Nu vrei să-mi dai și mie un exemplar din carte ?
Desigur.” După câteva zile, Profesorul Postolache îmi readuce manuscrisul
cărții. Mergi urgent la Editura Academiei pentru a o publica. Glumești ! Pe
copertă era scris: „Să se publice” și
era semnătura secretarului de partid al Bucureștiului, o persoană foarte
influentă pe atunci, rudă a lui Ceaușescu. Secretarului de partid avea o mare
stimă pentru Prof. Postolache. Fără să deschidă cartea, a semnat publicarea ei.
Publicarea cărții în 1984 a fost un eveniment
special. Un fapt, poate foarte important,
se poate pierde în contextul complex și nu va avea un efect sensibil asupra
viitorului. Un fapt, chiar minor, întâmplările fac să producă un alt fapt și
acesta un altul și se generează astfel un curs distinct al istoriei: un lanț de
fapte. A fost cazul publicării cărții.
1989, Revoluția Română.
Entuziasm și îngrijorare. Era 30 sau 31 decembrie. Profesorul Postolache mă
sună: uite, mă gândesc să înființăm un Institut
de Cercetare a Calității Vieții. România are nevoie de un asemenea
institut. Ce crezi ? M-am gândit: o idee frumoasă, dar o simplă utopie. Ar fi
extraordinar. Nu exista în
lume un asemenea institut. Și nici acum nu cred că există de amploarea lui. Bine, deci înțeleg
că accepți și să fii directorul institutului. Pe 2 ianuarie, profesorul
Postolache a mers la primul ministru de atunci, Petre Roman, care a semnat
înființarea noului institut de cercetare a calității Vieții și numirea mea ca
director. Institutul de Cercetare a
Calității Vieții este un institut de cercetare important al
sociologiei românești. Și profesorul Postolache este, fără discuție, fondatorul
lui.
Colaborarea și prietenia a continuat în anii ce au
urmat. Este cazul unor documente importante istoric realizate de Prof.
Postolache.
Profesorul
Postolache a făcut multe lucruri solide care vor rămâne în istoria
României.
Un ultim gest al
Profesorului Postolache, complet neașteptat, care m-a impresionat. Cu câteva
zile înainte de trecerea sa în altfel de ființă a ținut personal, să trimită o felicitare a Institutului pentru
omagierea personalități sociologului Dimitrie Gusti: 7 ianuarie 2020.
Stimate Domnule Acad.
Cătălin Zamfir,
Vă aducem la cunoștință că
din motive medicale Domnul Acad. Tudorel
Postolache nu va putea
participa la Conferința omagială „Dimitrie Gusti –
profesor, sociolog,
statistician, muzeograf”.
Cu deosebita stima,
Asistent
Alexandra Lazar
Două zile mai târziu, 9 februarie 2020, ziua mea de naștere, Prietenul Tudorel Postolache a ținut să-mi trimită o felicitare personală.
