În anii 90 s-a discutat despre reîntoarcerea regelui. Argument: regele are o funcție politică de a menține echilibrul politic. Atunci am decis că și noi românii putem menține echilibrul politic, dar nu prea sigur, inventând o poziție de tip regal: președintele. Acest sistem bazat pe un conflict structural, parlament/ președinte, nici cal, nici măgar cum a zis un hâtru, 26 ani ne-a costat enorm. De câteva zile aflu că unii avansează ideea de a ieși din acest conflict structural prin republică prezidențială. Un fel de nou rege ales pentru 5 ani, de fapt, cum istoria demonstrează, pe 10 ani, dacă nu cumva pe viață dacă președintele de atunci nu va schimba constituția, cum e foarte probabil. Nu am auzit încă, ciudat, un punct de vedere opus: o republică parlamentară. Azi aflu că ne paște cu siguranță o nouă soluție structurală. Nu ne e de ajuns un președinte, dar vom avea cu mândrie pe cap și o casă regală. Deocamdată doar o vom plăti. Pentru asta vom renunța anual la construirea a vreo 8 școli. O viață de acum încolo înmulțit cu 8 școli noi anuale.  Ne vom consolida statutul de țară needucată, dar regală. Un naiv întreabă: o plătim, dar ce va face ? Ni se spune liniștitor: nimic.

Dar eu mă tem că după ce ne vom sătura și de președinte, cum e absolut sigur, am avea la îndemână deja o soluție: o casă regală plătită. Nu ne-ar costa nimic (cred unii), și ea poate prelua funcția de președinte.

Dacă nu vom fi mâine țară regală, suntem deja semiregală, (un cal și …), dar cu siguranță, în viitor, nu vom mai fi republică, ci regat, desigur, nu cu un rege, ci cu o casă.

Succes România.