Romania Sociala logo
Menu

Am văzut și eu în-juriștii la… grevă!

autor:   11 March 2019  

Ștefan Buzărnescu

Curiozitatea, această singură boală feminină de care suferă toți bărbații, mi-a pricinuit recent un îngrijorător simptom de cronicizare…

Ca simplu cetățean cu varii probleme prin capitală n-am putut părăsi urb-ea, etalon al țării fără a trece și prin fața unei clădiri (pe treptele căreia își făcea o poznă de grup justiția  postdecembristă) pentru a vedea, ce se mai aude din gesticulația „apolitică”a curtezanilor Legii… Deci, ca ins fără ambiții de putere partinică sau parlamentabilă, vă propun spre lectură câteva impresii; prin urmare câteva segmente inevitabil colorate subiectiv cu limitele celui care nu a „stat drept ca să judece strâmb”, cum am auzit eu că se-ntâmplă în paremiologia dinaintea…ghici, cui ?!

De pe treptele respectivei clădiri, construite într-un timp pe care nu-l voi invoca din pricina corectitudinii politice, pavoazată cu lozinci de mare virulență ideologică, cu predilecție spre seară, o mulțime fără identitate precisă, invocând principii și valori umanitare, atacau cu benere patimile excitate partinic ale politicienilor veleitari. Pe acest fundal, democrația- zeitate răsfățată pe toate meridianele, era denunțată că nu ar fi, în fond, nimic altceva decât o cocotă pe care o-mbrățișează indecent și agresiv oratori improvizați și Donjuanii politicianismului de bulevard. O suspectă adunatură pregeta să comunice printr-o serie de cartonașe care se voiau un puzzel, de tip occidental, desigur!…Din această cauză vertebratele în speță,se osteneau să comunice printr-o tăcere contagioasă, dar toți, fără excepție, se considerau atinși de aripa unui mesianism confuz în numele căruia totul ar fi trebuit dat jos, demolat până la temelia „kilometrului zero al libertății” și democrației de tip european – și al pluralismului, în care numai punctul lor de vedere era decretat ca fiind cel corect! Concurența, invocată ostentativ, se vede, nu le priește; ei se pot ridica numai pe ruinele adversarilor de idei, iar dialogul instituțional le produce o desăvârșită alergie. Ambițiile, nelimitate, care-i tiranizează, se obiectivează în  euroapeluri, denunțuri și chiar invective glazurate cu aroganță iohannistă cu intenția, nedeclarată, că vor converti pe mitingiștii profesioniști la prozelitism, și chiar pe alți specialiști în finețea trotuarului. O specialitate care arată, ostentativ, că universitarii dreptului de la colțul străzii au depășit, deja, lumea universitară; trăind în lumea perversitară! Acolo, totul a devenit posibil: priponiți de treptele scărilor și de caldarâm, apostolii izbăvirii nației, prin benere, ne prezic o apropiată apocalipsă, dacă nu ne vindecăm de deficitul de europenitate și alte beteșuguri de înțelegere a neoliberalismului care produce nu  numai sărăcie, dar și rate foarte bine crescute la bietele noastre împrumuturi. În tot acest timp, oastea domnului … (ghici care?) instalată pe reduta reportofoanelor și a camerelor de luat toate vederile, etalând un elitism suspect, transmite în direct (!) toate platitudinile repetate și destinate în a-i scoate din anonimat pe autorii de poncife ai  criteriologilor amatori. Deoarece într-o lume în schimbare este nevoie, nu-i așa, de criterii riguroase de evaluare a noului set de competențe, mai puțin de competențele celor care fac legile (parlamentul, transformat in palavrament!), și cei care  au obligația profesională de a le aplica (procurorii, judecătorii și avocații). Pretenția protestatarilor de a fi niște maiorescieni de tip nou,(să dea direcții de urmat) se dovedește valabilă,cel mult,în ceea ce îl privește pe ilustrul cărturar, doar prin modul în care marele critic literar și avocat prin vocație atrăgea atenția asupra  diferenței dintre oratori, retori și limbuți. Mimetismul limbuților care l-au copiat, greșit, pe inegalabilul mentor al culturii române doar prin podoaba capilară, mărimea bărbii și robă, nu mai convinge pe nimeni. De aceea, pun și eu câteva întrebări,în manieră carteziană, desigur :

  1. Le este indiferentă, ecologiștilor, poluarea caracterială a opiniei publice și răspândirea dejecțiilor verbale ale unor mitingiști de profesie, cu vechi ștate de serviciu în degradarea calității civismului ?
  2. Milioane de oameni, ajunși la vârsta deplinei maturități, care au beneficiat de gratuitatea formării profesionale, au avut o profesie sigură din care unii au ieșit la pensie, au primit casă de la stat, unii chiar mașină, pe scurt și-au împlinit menirea în spațiul social, mai pot fi oare contaminați de promisiuni demagogice de tipul globalizării, pe care au mai trăit-o sub forma sovietizării „mișcării istorice ireversibile ”, când erau la vârsta adolescenței sau a primei tinereți? Pentru aceștia, eticheta de nostalgici, nu mai are nici o valoare.
  3. Văzând ca vă scade popularitatea,dvs. cei în robă, dar derobați de responsabilități profesionale, exploatați amintirile morților pentru dreptate din Decembrie 1989,  stresați cu pretenții de a fi ”transmiși în direct” prin promovarea unei psihozea frustrării cu pretenția că sunteți implicați într-o dramă care este numai a dvs? Nu cumva este o dramă a carierismului  și a ipocriziei care riscă să decadă în impostură?
  4. Dacă sunteți atât de antiguvernamentali, de ce acceptați alocările bugetare tot mai îndestulătoare și măririle (exagerările!) de salarii din partea actorilor guvernamentali ?!  Altfel cum: trăi „nineacă” pe banii „babachii”?!

În final, o mostră de aroganță ”capitalistă”: întrebând un vecin din gradina istoriei, în care  făceam același exercițiu de gură-cască, ce este cu preoții aceștia îmbrăcați în negru, întâi m-a întrebat dacă sunt, cumva, din provincie, fapt confirmat de mine imediat. In secunda următoare, s-a  lansat într-o perorație despre dreptate și statul de drept care trebuie aparat și el de cineva, din moment ce noi, din provincie votăm numai PSD-ul!? Ce puteam să fac? Așa de efervescent era insul în speță încât mi-era teamă să nu ma ia și la bătaie, ca prea își umfla PeNeLe… Și uite așa, am scăpat de bătaia ”capitalistului” eu, care căutasem Capitala pentru o amărâtă de bătaie de joc la inimă (hipertensiunea); totuși îmi rezerv părerea ca în Capitală, chiar și câinii latră mai central. Am în vedere pe patrupezii care, uneori, o fac la lună…



Facebook

Familia în destinul european. Un proiect creştin de redefinire a relaţiilor dintre familie şi stat

Papa Francisc a subliniat în enciclica sa „Laudato Si” că societatea actuală are o urgentă nevoie de „un umanism capabil să aducă împreună diferitele căi ale cunoaşterii, incluzând economia, în serviciul unei viziuni integrale” (LS 141). Altfel spus, acţiunea de a săvârşi binele presupune un efort comun şi nu dispersat, pentru că Domnul acţionează ...

Ce fel de democrație promovează Parlamentul european?

Am intrat în Uniunea Europeană. E cazul să ne asumăm responsabilitatea: ea va fi așa cum o vom construi noi cu toții Integrarea României în UE intră într-o nouă fază. Am fot cu toții entuziaști. Din întreaga Europă românii aveau cea mai ridicată încredere în noua alianță. Acum începem să vedem și problemele și ...

Indiferent ce se va întâmpla, să nu uităm că suntem profund datori Sorinei

În 24 iunie, în România socială, concludeam la o scurtă reflecţie asupra scandalului SORINA: ”Poate, în final, Sorina va fi ”luată”. Dar atunci noi românii ne-am simţi înfrânţi de o justiţie care nu mai este a noastră, ci capabilă de orice nedreptăţi în numele independenţei ei. Impactul moral va fi dezastros. Singura speranţă: nu ...

26 IUNIE- ZIUA DRAPELULUI NAȚIONAL.

26 IUNIE- ZIUA DRAPELULUI NAȚIONAL.La mulți ani ROMÂNIA! La mulți ani cetățeni ai României care respectați acest simbol sfânt, oriunde v-ați afla!

Mass-media şi construirea opiniei publice

În prezent, sunt revizuite nu numai teoriile clasice ale comunicării (spirala tăcerii, stabilirea ordinii de zi, paza la intrare, fluxul comunicării în două trepte ş.a) în acord cu tehnologia digitală, ci şi ipotezele despre relaţia dintre mass-media şi opinia publică. Este repusă în discuţie chiar problema de fond: influenţează mass-media construirea opiniei publice? Marco Dohle ...

O justiţie absolut incorectă dar definitivă este mai importantă decât soarta unui copil?

Sorina, o fetiță de 8 ani, este târâtă cu brutalitate în văzul multor martori, de o doamnă procuror și băgată cu forța într-o mașină neagră. Sorina țipă disperată: Mami, nu mă lăsa. Evenimentul este filmat și, la televizor, milioane de români sunt șocați și indignați. Asistăm la un eveniment care probabil ...

Gatekeeping: controlul informaţiilor mass-media

Teoria numită metaforic „Paza la intrare” (Gatekeeping) a fost prefigurată încă din primele decenii ale secolului trecut, a fost extinsă considerabil în numeroase cercetări de teren în a doua jumătate a secolului al XX-lea şi a fost revizuită recent, în acord cu noilemedia. Repere Pentru prima dată, termenul de „gate keeper” a fost folosit ...

De ce România nu are un Proiect de Ţară?

Am citi cu mult interes studiile lui Vladimir Pasti şi Iulian Stănescu[1]. Ei constată că, după întreaga perioadă postcomunistă, nu avem o Agendă socială de dezvoltare. Eu aş spune mai apăsat: România nu are un PROIECT DE ȚARĂ. Sunt şi eu nemulţumit că partidele politice în disputele electorale nu luptă cu programe de dezvoltare social-economică ...