Romania Sociala logo
Menu

Am văzut și eu în-juriștii la… grevă!

autor:   11 March 2019  

Curiozitatea, această singură boală feminină de care suferă toți bărbații, mi-a pricinuit recent un îngrijorător simptom de cronicizare…

Ca simplu cetățean cu varii probleme prin capitală n-am putut părăsi urb-ea, etalon al țării fără a trece și prin fața unei clădiri (pe treptele căreia își făcea o poznă de grup justiția  postdecembristă) pentru a vedea, ce se mai aude din gesticulația „apolitică”a curtezanilor Legii… Deci, ca ins fără ambiții de putere partinică sau parlamentabilă, vă propun spre lectură câteva impresii; prin urmare câteva segmente inevitabil colorate subiectiv cu limitele celui care nu a „stat drept ca să judece strâmb”, cum am auzit eu că se-ntâmplă în paremiologia dinaintea…ghici, cui ?!

De pe treptele respectivei clădiri, construite într-un timp pe care nu-l voi invoca din pricina corectitudinii politice, pavoazată cu lozinci de mare virulență ideologică, cu predilecție spre seară, o mulțime fără identitate precisă, invocând principii și valori umanitare, atacau cu benere patimile excitate partinic ale politicienilor veleitari. Pe acest fundal, democrația- zeitate răsfățată pe toate meridianele, era denunțată că nu ar fi, în fond, nimic altceva decât o cocotă pe care o-mbrățișează indecent și agresiv oratori improvizați și Donjuanii politicianismului de bulevard. O suspectă adunatură pregeta să comunice printr-o serie de cartonașe care se voiau un puzzel, de tip occidental, desigur!…Din această cauză vertebratele în speță,se osteneau să comunice printr-o tăcere contagioasă, dar toți, fără excepție, se considerau atinși de aripa unui mesianism confuz în numele căruia totul ar fi trebuit dat jos, demolat până la temelia „kilometrului zero al libertății” și democrației de tip european – și al pluralismului, în care numai punctul lor de vedere era decretat ca fiind cel corect! Concurența, invocată ostentativ, se vede, nu le priește; ei se pot ridica numai pe ruinele adversarilor de idei, iar dialogul instituțional le produce o desăvârșită alergie. Ambițiile, nelimitate, care-i tiranizează, se obiectivează în  euroapeluri, denunțuri și chiar invective glazurate cu aroganță iohannistă cu intenția, nedeclarată, că vor converti pe mitingiștii profesioniști la prozelitism, și chiar pe alți specialiști în finețea trotuarului. O specialitate care arată, ostentativ, că universitarii dreptului de la colțul străzii au depășit, deja, lumea universitară; trăind în lumea perversitară! Acolo, totul a devenit posibil: priponiți de treptele scărilor și de caldarâm, apostolii izbăvirii nației, prin benere, ne prezic o apropiată apocalipsă, dacă nu ne vindecăm de deficitul de europenitate și alte beteșuguri de înțelegere a neoliberalismului care produce nu  numai sărăcie, dar și rate foarte bine crescute la bietele noastre împrumuturi. În tot acest timp, oastea domnului … (ghici care?) instalată pe reduta reportofoanelor și a camerelor de luat toate vederile, etalând un elitism suspect, transmite în direct (!) toate platitudinile repetate și destinate în a-i scoate din anonimat pe autorii de poncife ai  criteriologilor amatori. Deoarece într-o lume în schimbare este nevoie, nu-i așa, de criterii riguroase de evaluare a noului set de competențe, mai puțin de competențele celor care fac legile (parlamentul, transformat in palavrament!), și cei care  au obligația profesională de a le aplica (procurorii, judecătorii și avocații). Pretenția protestatarilor de a fi niște maiorescieni de tip nou,(să dea direcții de urmat) se dovedește valabilă,cel mult,în ceea ce îl privește pe ilustrul cărturar, doar prin modul în care marele critic literar și avocat prin vocație atrăgea atenția asupra  diferenței dintre oratori, retori și limbuți. Mimetismul limbuților care l-au copiat, greșit, pe inegalabilul mentor al culturii române doar prin podoaba capilară, mărimea bărbii și robă, nu mai convinge pe nimeni. De aceea, pun și eu câteva întrebări,în manieră carteziană, desigur :

  1. Le este indiferentă, ecologiștilor, poluarea caracterială a opiniei publice și răspândirea dejecțiilor verbale ale unor mitingiști de profesie, cu vechi ștate de serviciu în degradarea calității civismului ?
  2. Milioane de oameni, ajunși la vârsta deplinei maturități, care au beneficiat de gratuitatea formării profesionale, au avut o profesie sigură din care unii au ieșit la pensie, au primit casă de la stat, unii chiar mașină, pe scurt și-au împlinit menirea în spațiul social, mai pot fi oare contaminați de promisiuni demagogice de tipul globalizării, pe care au mai trăit-o sub forma sovietizării „mișcării istorice ireversibile ”, când erau la vârsta adolescenței sau a primei tinereți? Pentru aceștia, eticheta de nostalgici, nu mai are nici o valoare.
  3. Văzând ca vă scade popularitatea,dvs. cei în robă, dar derobați de responsabilități profesionale, exploatați amintirile morților pentru dreptate din Decembrie 1989,  stresați cu pretenții de a fi ”transmiși în direct” prin promovarea unei psihozea frustrării cu pretenția că sunteți implicați într-o dramă care este numai a dvs? Nu cumva este o dramă a carierismului  și a ipocriziei care riscă să decadă în impostură?
  4. Dacă sunteți atât de antiguvernamentali, de ce acceptați alocările bugetare tot mai îndestulătoare și măririle (exagerările!) de salarii din partea actorilor guvernamentali ?!  Altfel cum: trăi „nineacă” pe banii „babachii”?!

În final, o mostră de aroganță ”capitalistă”: întrebând un vecin din gradina istoriei, în care  făceam același exercițiu de gură-cască, ce este cu preoții aceștia îmbrăcați în negru, întâi m-a întrebat dacă sunt, cumva, din provincie, fapt confirmat de mine imediat. In secunda următoare, s-a  lansat într-o perorație despre dreptate și statul de drept care trebuie aparat și el de cineva, din moment ce noi, din provincie votăm numai PSD-ul!? Ce puteam să fac? Așa de efervescent era insul în speță încât mi-era teamă să nu ma ia și la bătaie, ca prea își umfla PeNeLe… Și uite așa, am scăpat de bătaia ”capitalistului” eu, care căutasem Capitala pentru o amărâtă de bătaie de joc la inimă (hipertensiunea); totuși îmi rezerv părerea ca în Capitală, chiar și câinii latră mai central. Am în vedere pe patrupezii care, uneori, o fac la lună…



Facebook

Semnal editorial: Sociologie Românească nr. 1/2024

Semnalăm publicarea online a numărului 1/2024 al Revistei Sociologie Românească. Din cuprins: Studii / Studies From “At Risk” to “Dangerous” People. The Roma Between Development Policies and Practices of ExpulsionIonuț Marian Anghel Exploring the Gendered Dynamics of Work and Family Life. A Secondary Descriptive Analysis in the Romanian ContextMaria Simionescu (Vlăsceanu) Răspunsuri la criza ocupării. Transformări ...

Începuturi ale sociologiei medicale în anii `80.  O discuție cu sociolog Florica Bătrîn

Dragă Flori, ce făceai în anii `70 – `80  ca sociolog ? Din câte-mi amintesc, în anii respectivi, sociologia de la noi era preocupată de probleme precum integrarea, eficiența, mobilitatea socială. Ca absolvent al promoției’75, specizalizat în sociologia educatiei și culturii, am avut șansa de a găsi în oferta săracă de ...

In memoriam Constantin (Telu) Stoiciu

Constantin (Telu) Stoiciu este un mare prieten al nostru. Realizăm acum la despărțire că termenul de prieten este insuficient pentru a exprima consistența sentimentelor. El este, timp de 60 de ani, chiar dacă uneori a stat mai aproape sau mai departe, o parte importantă a vieții noastre. Este și va rămâne un mare ...

Speranța de viață după Pandemie. Spectaculoasa recuperare

Introducere În luna septembrie a anului trecut am publicat la Contributors un articol dedicat speranței de viață în țara noastră [1]. Se dorea a fi un răspuns la o întrebare firească asupra modului în care speranța de viață urma să se redreseze după declinul apreciabil din anii 2020 și 2021 provocat de imprevizibila Pandemie ...

Un interviu care rămâne actual peste vreme: prof. univ. Elisabeta Bostan în dialog cu Revista Teatru despre spectacol și universul copilăriei (1974)

Prof. Univ. Dr., Cercetător Principal ICCV, Elena Zamfir  Doresc să aduc în fața cititorilor noștri un interviu al doamnei profesor univ. Elisabeta Bostan de acum 50 de ani acordat Revistei Teatru. Cuvintele sunt de prisos în a introduce o valoare inestimabilă a culturii și a cinematografiei românești când vorbim de doamna profesor ...

Concursul Euroviziune 2024. Nemo și Codul

Nemo este cântărețul câștigător din mai 2024 la Euroviziune. Acum o saptămînă. Iar Cod este titlul cântecului câștigător. Nu știu ce va spune critica muzicală din Romania despre performanța artistică și muzicală a cântărețului Nemo. În ce ne privește am avea câteva întrebări sociologice, la cald. Cuvântul Nemo. Iată un cuvânt ...

Impactul social al tehnologiilor imersive

Sursa: https://www.ici.ro Institutul de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI București[1] a organizat recent un webinar pe tema „Viitorul tehnologiilor imersive în România” cu scopul de a reuni reprezentanți ai mediului academic, antreprenori din sectorul tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, reprezentanți ai autorităților publice cu rol de reglementare și de a aduce în ...

Sociologie și policalificare în industrie. Pe marginea unui articol publicat în 1984. Discuție între Sorin Mitulescu și Ion Tița Călin

Introducere: O generație de sociologi: texte din anii `80 Cine ești dumneata, domnule Ion Tița-Călin? În anul 1975, am absolvit Facultatea de Filosofie, secția Sociologie, cu media generală 9,50. Primisem recomandarea să lucrez într-un institut de cercetare științifică, dar la repartizarea în producție, am optat pentru postul de sociolog din Șantierul Naval Constanța ...