Romania Sociala logo
Menu

Anarho-tirania

autor:   4 March 2021   

Gina Stoiciu

Miracolul conceptelor

Cred că metaforele și conceptele sunt veritabilii stâlpi de susținere în cercetările din științele sociale și umane. Vitalitatea limbajului este uimitoare; dovada cea mai bună este viteza cu care se regenerează limbajul, la toate nivelele: limbaj cotidian, limbaj ideologic și limbaj savant. 

Cert este că dacă unele cuvinte așteaptă ani de zile intrarea în dicționar, altele se impun fără să fie nevoie de vreo dezbatere academică. Pandemia Covid-19 a impus rapid cuvinte și expresii noi, precum :  Coviduț, covidiot, gesturi barieră, distanțare socială, distanțare fizică, izolare la domiciliu, pacientul 0, teleconsultația, starea de alertă sanitară.

Limbajul mediatic, care este tributar celor trei tipuri de limbaj (cotidian, ideologic și savant) este un veritabil teren de joacă al limbii. Cu bune și cu rele; găsim vulgarități și imposturi, dar și fulguranțe creative. Acum câteva zile un jurnalist inventiv, care face emisiunea În gura presei/Antena 3,propunea verbul a șoșoca, derivat de la numele senatoarei militante Șoșoacă. Este un act creativ să propui cuvinte noi, care au sens pentru o comunitate de simțire. Același comentator pamfletar propunea verbul a se înghiorlăi pentru a numi înghesuială de la mare, pe timpul verii pandemiei, ca și cuvântul carcalac pentru covid 19. 

La nivel de limbaj savant, conceptele sunt fabuloase. Și ce altceva sunt conceptele decît abstracții pe care le produce spiritul uman pentru a numi și a organiza o serie de cunoștințe în jurul unor poli de atenție. Dacă ideile sunt pertinente prin aplicarea lor, conceptele sunt o performanță în sine. Pot fi perle sau diamante rare. Cine reușește să introducă concepte valabile într-o disciplină, riscă să intre în dicționarele disciplinei. Există «concepte mari», abstracții de mare generalitate, precum cultura, societatea, comunicarea, comuniunea, identitatea. Există și concepte care operaționalizează gândirea, care se apropie treptat de concret și ne permit să captăm realitatea. A fost o vreme când mi-am încercat și eu puterile; am livrat o serie de noțiuni senzitive, metaforice care ne permit să organizăm cercetarea în comunicarea interculturală: baraje în decodarea interculturală, zone de suferință culturală, zebra culturală.      

Aș vrea să vorbesc aici de un concept relativ nou, care ne permite să ne punem întrebări relative la starea de haos și la criză de guvernare de astăzi în România. Cum se face că trăim o stare de confuzie generalizată ? Cum se explică conjuncția între criza sanitară, criza politică, criză economică, criza socială,  criza culturală, criză psihologică ? Cum să numim această guvernare care produce anomie, care face societatea să sufere în atâtea planuri ? De ce legile trebuiesc respectate de cetățenii dar nu și de Stat și instituțiile de Stat ?  

Este vorba de conceptul de anarho-tiranie. 

Anarho-tiranie?  

În general, tirania presupune un guvern autoritar care nu respectă libertățile individuale, un guvern care practică opresiunea, abuzul de putere. Anarhia ia astăzi mai ales forma de ideologie diferențialistă de tip politically correct. Egalitatea devine ideologie libertară, drept la diferență, libertatea devine violență și insecuritate colectivă, iar fraternitatea este fracturată în revendicări minoritare. Se vorbește În SUA de «cultura anulării» (cancel culture). Ea include , între altele, online shaming, adică cultura denunțării on line, a umilierii publice. Și cultura boicotului, linșajul simbolic de statui în 2020 în SUA sau denunțarea simfoniei a 5 a lui Beethoven ca simbol al supremației omului alb și heterosexual (!) 

În unele cazuri se ajunge la  «anularea» culturii naționale, deposedarea de patrimoniu spiritual al unui popor pe motiv de naționalism ( Eminescu a fost « denunțat » în acest sens). Cui folosește propunerea de a diminua studiul istoriei poporului român din programa școalară ? Când Statul de drept tolerează,  pe de o parte ilegalitatea unor practici sociale (mituirea de voturi, judecători mituiți care sunt protejați, delicte de interes, încălcarea de legi), iar pe de altă parte reprimă cetățeni care respectă legile și cer respectul Constituției, atunci Statul este pe de o parte anarhic și pe de altă parte tiranic. Cui folosește acest bazar ?

Conceptul de anarho-tiranie sau de anomo-tiranie, devine un  instrument de reflecție asupra derivelor Statului de drept. În Franța, autori critici precum Eric Zemmour, Michel Onfray, Natacha Polony apără cultura națională și tradițiile, în fața derivei anarho-tiranice. Președintele fundației Polemia, Jean-Yves Le Gallou, este cel care a lansat acest termen în dezbaterile politice în Franța, pentru a numi și analiza rolul negativ, rolul nefast al Statului în gestiunea nației. Subliniem și cu acest prilej implicarea intelectualilor francezi în treburile cetății, ca o tradiție a gândirii critice în Franța.      

Dar inventatorul conceptului este eseistul american, Samuel Todd Francis care, într-un eseu intitulat Leviatan, îl prezintă astfel : 

Într-un Stat de anarho-tiranie, guvernul nu aplică legea și nu îndeplinește funcțiile pe care datoria sa legitimă i-o impune; dar în același timp, Statul inventează legi și funcții care nu au nici o rațiune validă de a exista și nu răspund unei datorii legitime. Una din caracteristicile anarho-tiraniei este această propensiune a Statului de a criminaliza și a pedepsi cetățeni inocenți care se supun legii, dar în același timp de a refuza să pedeapsească delincvenții. O altă caracteristică este refuzul Statului de aplica legi existente și de a crea mereu alte legi și reguli, care nu au nici un efect asupra criminalității, dar criminalizează și mai mult pe inocenți, restrângând astfel libertățile civile.      

Deriva anarho-tiranică în stilul de guvernare în România   

În 2020 și în 2021, s-a creat o stare de insecuritate, ca formă de control social. Se practică o suspiciune față de cetățenii care respectă legile și în același timp o toleranță nepăsătoare față de derive grave, precum corupția, incompetența, clientelismul politic. În timp ce există dovezi clare despre judecători care iau mită, ca din întîmplare se propune desființarea Secției de investigație a abuzurilor din justiție.    

Se relativizează încălcarea legii. Cel mai bun exemplu a fost Afacerea sparanghel. Radu Oprea, președintele Comisiei parlamentare de anchetă pentru investigarea fraudelor semnalate în spațiul public în luna martie 2020, cu ocazia deplasării muncitorilor sezonieri români la cules sparanghel în Germania, a declarat printre altele : 

“A fost un vid legislativ, asta cu certitudine, dar nu doar atât. Ordonanţa militară nr. 7, prin articolul 10, dădea posibilitatea zborurilor charter de a transporta lucrătorii sezonieri în Germania. Felul în care au ajuns în aeroportul de la Cluj naşte foarte multe semne de întrebare şi arată o lipsă de implicare a autorităţilor statului român, o lipsă de comunicare, de colaborare, mai simplu spus un haos (…) Ca urmare celor ce s-au întâmplat la Cluj, au început să apară reglementări foarte multe”.

Oprea s-a referit și la cei care au plecat la muncă din Suceava și care au fost întorşi de la aeroport de Poliţia de frontieră după ce au făcut check-in-ul. Ei au fost aduși sub escortă în Suceava, unde au fost amendaţi. Spune Oprea : 

Lucrul acesta mi se pare de nepermis, mi se pare că este o bătaie de joc la adresa românilor. Oamenii aceia sunt nişte oameni simpli, sunt nişte oameni care au nevoie să muncească, ca noi toţi, şi să poată să îşi întreţină familiile. Sunt cu familii numeroase, i-am văzut, foarte mulţi dintre ei nu au o pregătire extraordinară, câţiva mi-au spus că nu ştiu carte, că au trei sau patru clase, dar această posibilitate de a merge la muncă sezonieră în Germania le dă posibilitatea să îşi întreţină familiile tot timpul anului.

Un alt exemplu de derivă anarho-tiranică o constituie miile de amenzi aplicate pentru represiunea unor acte minore, precum întîrzierea la cumpărături sau portul aproximativ al măștii. Aceste amenzi nu aveau nici o bază legală și constituiau o încălcare a prevederilor Constituției. Provocator a fost și filmulețul de la o ședință de guvern, în plină stare de urgență. Țigări, whisky, nu masca , nu distanțare, totul într-un spațiu închis, în timp ce oamenii erau obligați să poarte masca pe stradă și erau amendați sau verbalizați să o facă. Cui se aplică legea ?   

Când dai amendă unei femei care vinde pătrunjel pe stradă, dar nu pedepsești  delapidarea pădurilor din România, deci a patrimoniului național, atunci insecuritatea și relativismul sunt generalizate. Când guvernul conduce prin ordonanțe și decrete, dar încalcă Constituția, Statul de drept nu mai este un stat de drept. Când impostura și nepotismul țin loc de promovare politică și socială, instituțiile statului își pierd credibilitatea. Avem atunci anomie și delegitimarea puterii. 

O serie de acte de deconstruire a unor tradiții creștine, prin intrarea polițiștilor în biserici ca formă de control politic, au scandalizat populația. La fel intimidarea unor manifestații simbolice și pașnice pentru sărbătorirea unor date religioase din calendar. Ultima izbândă anarho-tiranică este povestea ridiculă cu oferirea de flori și mărțișoare de 1 martie 2021. O directivă a Ministerului Sănătații cere interzicerea acestui obicei, pe motiv că ar fi obiecte personale și deci gestul ar putea fi considerat act de zădărnicire a sănătății publice. Ministrul Educației, în ripostă, respinge această directivă, pe motivul că florile și mărțișoarele nu sunt obiecte personale, ci obiecte simbolice. Același guvern dă comunicate care se bat cap în cap.      

Nu spun că acest concept de anarho-tiranie și anomo-tiranie , explica tot ce se întîmplă azi pe scena politică. Spun doar că e bine să fim de partea întrebărilor.  Aș dori deasemeni sî subliniez necesitatea implicării intelectualilor în treburile cetății, ca o tradiție a gândirii critice.

Nu ar fi rău ca sensibilitatea sociologică din România să dea semne mai clare de implicare în treburile cetății. Să se supere sociologii pe ceea ce funcționează anarhic și tiranic, face parte din gândirea critică.





Facebook

Apariție editorială: Septimiu Chelcea, Psihologia Publicității. Despre reclamele vizuale

Septimiu Chelcea, Psihologia Publicității. Despre reclamele vizuale, București, Editura Pro Universitaria, 2021 (302 p. 44,20 lei) Motto-ul cărții: „Publicitatea este știință, tehnică, artă și conștiință”. Ne face o deosebită plăcere să anunțăm publicarea lucrării profesorului Septimiu Chelcea. Structura cărții cuprinde două părți: I) ABC-ul publicității (123 de pagini); II) Abordarea psihosociologică a publicității ...

AȘA A FOST? AȘA ÎMI ADUC AMINTE (I)

Am participat la reinstituționalizarea învățămntului sociologic în comunism și la prefacerea lui în capitalism. Despre aceste evenimente și despre „amănuntul biografic” depun mărturie. Nu încerc să adun pietricele și fire de nisip pentru a-mi ridica un soclu. Am păcatele mele. Și nu puține. Îmi atribui, totuși, calitatea de a nu ...

Exerciții de gândire sociologică: oscilația mondial/național

Mulți se întrebă: cum s-ar putea realiza o lume mondializată ? Acum, lumea este compusă din ”țări”. Dar economia pare să devină tot mai mondializată. Cum va putea lumea să fie în aceste condiții ?  Problema este că economia, în realitate, nu e atât de mondializată cum s-a tot spus. Toate ...

Există distinct o paradigmă a sociologiei românești?

Mi-am amintit o banalitate despre poziția specială a sociologiei. Uneori însă banalitățile sunt importante de avut în minte. Sociologia este știința societății. Dar e nevoie de o precizare care explodează simplitatea definiției. În primul rând, sociologia, prin  vocația ei e ”universală”, o știință de oriunde și oricând. Există lucrări de ...

AȘA A FOST? AȘA ÎMI ADUC AMINTE (II)

Asistent universitar: nici student, nici profesor  Oricât ar fi de prozaic, mi-am cerut transferul la Universitate şi pentru că asistenţii stagiari primeau un salariu mai mare decât cercetătorii stagiari în institutele Academiei R.S.R. Prin Ordinul Nr. 1595 din 8.11.1968, semnat de Rectorul prof. dr. doc. Jean Livescu, am fost numit „în ...

Sociologii în comunism. Începuturile unei profesii fără statut*

Notă. Profesorul Septimiu Chelcea a avut bunăvoința de a-mi acorda acest interviu online pentru volumul în pregătire. Lucrarea reunește amintirile absolvenților din Promoția 1975. Sorin Mitulescu: Domnule profesor ați predat cursul de „Metode și tehnici de cercetare sociologică” la seria noastră. Cu toată stima, aș vrea să vă adresez câteva întrebări ...

Binele și infantilizarea

Libertatea de a gândi  Libertatea de a gândi a fost totdeauna un fel de boală. Iată-ne vindecați! Asta o spunea eseistul Philippe Muray în anii 1990. Zilele astea mi-am amintit de analiza psihanalitică a socialismului din România,  pe care o face Vasile Dem Vasilescu în cartea În căutarea sinelui (2014). El vorbește ...

Unde începe și unde se termină fericirea la actori – III

Experiența 5 Actorul B, creează liniștit în marile teatre din România și, mai mult decât atât, reușește să își aloce timp și pentru spectacole independente, turnee, filme, reclame ș.a.m.d. . Un actor complex, talentat, dedicat – o vedetă în adevăratul sens al cuvântului apreciat de public pentru munca și talentul său. ...