Apariție editorială/ Interviu in honorem Sanda Golopenția, volum editat de Zoltán Rostás și Theodora-Eliza Văcărescu, București, Editura Spandugino, 2020, 664 de pagini și 8 planșe.

Simona Stănescu: – Fiindcă asemenea omagii nu sunt dese în lumea academică, este justificată întrebarea: cine a propus și de ce a fost propusă această culegere?

Theodora-Eliza Văcărescu: – Ideea unui volum omagial dedicat Sandei Golopenția îi aparține profesorului și sociologului Zoltán Rostás. În urmă cu vreo trei ani, Zoltán Rostás mi-a vorbit despre acest proiect și mi-a propus să colaborăm la editarea cărții. Sanda Golopenția este o prietenă apropiată și o colaboratoare generoasă a Cooperativei Gusti. 

Pentru persoanele care, poate, nu sunt familiare cu acest grup de cercetare, Cooperativa Gusti este un grup informal, format din cercetători și cercetătoare interesate/interesați de istorie socială și care lucrează în diverse domenii ale științelor sociale – de la sociologie și istoria sociologiei la antropologie și istorie recentă. Este o platformă fertilă, care include foarte multe teme de investigație, cu metodologii diverse și, în general, cu o abordare interdisciplinară. Avem și o prezență online, site-ul http://www.cooperativag.ro/, de care se îngrijește cu dedicație Ionuț Butoi, unul dintre cei mai productivi membri ai Cooperativei G. Desigur, foarte mulți dintre noi ne ocupăm de istoria socială a Școlii Sociologice de la București. 

Și de aici a apărut colaborarea cu Sanda Golopenția. Am avut lansări de carte, mese rotunde și conferințe – Sanda Golopenția a participat la discuții despre volumele membrelor și membrilor Cooperativei, iar noi am luat parte la dezbaterile despre volumele scrise și editate de ea. Au fost zeci de astfel de evenimente, alături de foarte multe întâlniri științifice informale, individuale și de grup restrâns, în care Sanda Golopenția, cu generozitatea și creativitatea ei, ne-a ajutat în cercetările noastre. În plus, au apărut, în ultimii peste zece ani, numere de reviste academice și volume colective coordonate de Sanda Golopenția și de membri ai Cooperativei Gusti: Zoltán Rostás, Ionuț Butoi, Martin Ladislau Salamon.

După cum puteți vedea, colaborarea rodnică și apropiată cu o personalitate ca Sanda Golopenția a făcut ca realizarea acestui volum-omagiu să vină de la sine, natural, ca o manifestare firească a admirației și a recunoștinței pe care le avem pentru o prietenă dragă.

– Dată fiind diversitatea domeniilor cultivate de dna Sanda Golopenția, cum ați reușit să „acoperiți” cu colaboratori consacrați toate domeniile?

– Am făcut multe liste și am tot adăugat nume. Profesorul Zoltán Rostás a fost cel care a alcătuit lista, apoi am continuat să căutăm și s-o completăm cu nume de personalități din domeniile în care este activă Sanda Golopenția. Am încercat să facem o „bibliografie” a scrierilor ei și am căutat colaboratori și colaboratoare, colege și prieteni într-ale științelor. Și, pentru că ea a scris și scrie în foarte multe domenii științifice, a fost nevoie să-i cerem chiar ei ajutor, pentru a acoperi zone pe care Cooperativa Gusti nu le „frecventează”. 

Așa că în volum sunt recenzii și eseuri extinse despre opera Sandei Golopenția, precum și studii originale din foarte multe domenii: sociologie, istorie socială, etnografie, critică literară, lingvistică, semiotică, pragmatică, teatru etc. Într-un fel, și noi am redescoperit-o pe plurivalenta cercetătoare Sanda Golopenția prin editarea acestui volum omagial. Și (vorbind, poate, numai despre mine), am descoperit și o scriitoare sensibilă, cu o capacitate extraordinară de a se juca serios cu limba română, în cuvinte neașteptate, spornice, ne-cuminți, aproape vrăjite.

– Cum ați structurat în volum acest număr mare de texte?

– Am primit 50 de texte. Într-adevăr, pe lângă faptul că este un număr mare, textele erau și foarte diferite – și ca stil, și la nivelul abordărilor, și la cel al temelor tratate. Mai mult, articolele sunt în limbile română, franceză și engleză. Am împărțit textele în trei „categorii”, care au devenit și cele trei părți ale volumului. Prima parte cuprinde texte despre texte, adică recenzii sau eseuri extinse despre volumele scrise sau editate de Sanda Golopenția, a doua parte este cea a scrierile personale – de la gânduri și scrisori adresate Sandei Golopenția, la proze scurte și poezii. Partea a treia, care este cea mai întinsă, include studii teoretice și aplicate din domeniile în care lucrează Sanda Golopenția. În total, aproape 700 de pagini. 

În plus, există și o secțiune de fotografii cu Sanda Golopenția, fotografii care acoperă șase decenii: prima imagine este de la sfârșitul anilor ’50 și o înfățișează ca studentă la Universitatea din București, iar ultimele sunt din februarie 2020, de la Boston, unde a avut loc întâlnirea de lansare a traducerii volumului Sandei Golopenția, Viața noastră cea de toate zilele (Curtea Veche, 2007), în limba engleză, Surveillance and Memory: Our Daily Lives (Cambridge Scholars Publishing, 2019). Condițiile grafice sunt excelente și mulțumim Editurii Spandugino pentru colaborarea foarte bună și pentru grija cu care s-a ocupat de acest volum.

– După părea Dvs. cum este evaluată opera de recuperare a moștenirii lui Anton Golopenția?

Așa cum spuneam mai devreme, pe lângă studiile proprii legate de cercetările gustiene, Sanda Golopenția a făcut o muncă imensă și unică de recuperare și de restituire a scrierilor publicate și, mai ales, nepublicate ale părinților ei, Ștefania Cristescu-Golopenția și Anton Golopenția, membri prolifici ai școlii gustiene. A editat și publicat aproape douăzeci de volume de studii și de corespondență ale părinților ei. Miilor de pagini de cercetări ale lui Anton Golopenția și ale Ștefaniei Cristescu li se adaugă alte câteva mii de pagini de corespondență, care îl au ca punct central pe Anton Golopenția și care iradiază, prin zecile de persoane cărora le-a scris și care i-au scris, spre întreaga lume culturală și politică a României anilor 1930. 

Această arhivă unică în științele sociale și chiar în cultura din România reprezintă un dar care nu încetează să dea – mai ales pentru aceia și acelea dintre noi care folosim surse alternative în cercetarea istoriei sociale a interbelicului, în general, și a istoriei Școlii Sociologice de la București, în particular. Așadar, pe lângă interviurile de istorie orală cu membrii școlii gustiene, realizate de Zoltán Rostás – aproape profetic – începând din anii 1980, și de memoriile și jurnalele (nu foarte multe, din păcate) membrilor și membrelor Școlii sociologice de la București, corespondența din cele patru volume masive ale Rapsodiei epistolare (Editura Albatros, Editura Enciclopedică, 2004-2014), minuțios recuperată și explicată și creativ organizată și editată de Sanda Golopenția, oferă o sursă fascinantă și foarte valoroasă de explorare a lumii științifice, culturale, politice și sociale a perioadei interbelice. 

Recenziile extinse semnate de Zoltán Rostás și de Rodica Zane subliniază caracterul unic al volumelor editate de Sanda Golopenția și valoarea lor extraordinară, nu doar și nici măcar în special din punctul de vedere al genului corespondență, ci din perspectiva istoriei sociale, a istoriei personale, a psihologiei sociale a unor grupuri mai mult sau mai puțin formale, a posibilității de pătrundere în viața „intimă” a unei epoci atât de fascinante, dar care este atât de… superficial și de stereotip discutată. 

Sunt mai multe articole în volumul in honorem care vorbesc despre munca incredibilă depusă de Sanda Golopenția pentru a recupera și a face accesibile scrierile tatălui ei – atât cele publicate antum, cât și cele rămase în manuscris, în arhiva personală, și chiar și cele „păstrate” în arhiva CNSAS – acestea din urmă sunt strânse în volumul Ultima carte (Editura Enciclopedică, 2001), care cuprinde declarațiile din anchetă și procesele verbale de interogatoriu ale lui Anton Golopenția, după arestarea sa de către Securitate, în ianuarie 1950.

În fine, cea mai amplă întreprindere de recuperare este reprezentată de scrierile științifice ale lui Anton Golopenția, planificată în cinci volume de Opere complete, din care au apărut până acum patru, la Editura Univers Enciclopedic: Sociologie (vol. I, 2002), Statistică, demografie și geopolitică (vol. II, 2002), Literatură, estetică și filosofie (vol. III, 2018), Statistică, demografie și geopolitică, postume (vol. V, 2019). La acestea se adaugă cele două volume care se referă la cercetarea condusă de Anton Golopenția la începutul anilor 1940, în câteva sate din Transnistria, Românii de la est de Bug, vol. I-II (Editura Enciclopedică, 2006). Despre acestea au scris în volumul omagial personalități precum Mihail M. Cernea, Sorin M. Rădulescu, Mina-Maria Rusu, Vasile Șoimaru și alții. Și în interviurile cu Sanda Golopenția, din textele semnate de Otilia Hedeșan și Vasile Bogdan sunt prezentate și este povestita istoria documentelor care au stat la baza miilor de pagini de recuperări editate de Sanda Golopenția.

– In ce măsură a afectat pandemia elaborarea volumului?

– Poate va contraria pe unii răspunsul meu, dar cred ca pandemia a „ajutat” la elaborarea volumului. Este posibil ca unele personalități invitate să contribuie la carte să fi avut mai mult timp, în condiții de participare redusă la evenimente culturale și științifice, și, în felul acesta, s-au putut dedica într-o mai mare măsură redactării unor cercetări și scrisului în general. Bineînțeles, au fost și cazuri în care câteva persoane invitate să scrie nu au reușit să ne trimită textele – poate și din cauza pandemiei. 

– Va mulțumim pentru timpul acordat!

– Și eu vă mulțumesc și sunt sigură că, prin acest amplu volum omagial, cei și cele care o cunosc pe Sanda Golopenția vor descoperi multe lucruri neștiute încă despre opera ei atât de diversă și de bogată, iar persoanele care nu o cunosc vor întâlni o cercetătoare surprinzătoare și extraordinar de productivă.