Bucuria și fericirea. Bucuria este o stare de liniște, de pace, relaxare, este o plăcere difuză. Emoție liniștită. Ea poate să dureze perioade lungi. Poate fi continuă, dacă nu intervin stări de griji, de nemulțumire, de….nefericire. Fericirea este un vârf: bucurie concentrată. Dacă am asocia cu culorile, fericirea este un roșu intens.

Este dificil să distingi conceptual cu claritate fericirea de bunăstare/ satisfacție. Poate cel mai clar este dacă ne întrebăm care sunt sursele celor două. Bunăstarea/ satisfacție este o stare uzuală: are multiple surse ca o mâncare bună, o discuție cu prietenii… Ele sunt surse foarte pozitive, dar nu ale fericirii. Fericirea nu poate fi obținută zilnic, ci în împrejurări speciale, de vârf, cu realizări de vârf.

Calitatea vieții, așa cum o trăim, are și zone pozitive, dar și negative.  

Starea de bunăstare de duminică.

E duminică. Mă trezesc. Să mai stau puțin în pat sau să mă scol ? Pot să aleg fără probleme. În fața mea este o stare de liniște. Nu ”trebuie” să fac ceva. Desigur voi face ceva, dar sunt liber să fac ce o să vreau. Libertatea de duminică îmi dă o stare de bunăstare liniștită.

Mă întreb: ce este această stare de bunăstare ?

Nu îmi simt corpul. Nu mă doare nimic. Dacă nu simt corpul meu, asta îmi dă o stare de liniște.

Nu am griji de niciun fel. Desigur viața mea este plină de probleme, de ce ar trebui să fac mereu ceva ? Dar duminica este spațiul liber de probleme. Acestea vor veni luni, dar nu azi. Deci nu sunt probleme care să mă preseze urgent: nu trebuie să le răspund azi, duminică.

Nu sunt amenințări. Factori externi care pot să-mi creeze stări negative și care pot veni și azi. Astea mi-ar produce griji.

Spațiul în care trăiesc este frumos. Mă uit pe fereastră și văd peisajul obișnuit care îmi place, și pot sta un minut să mă delectez privindu-l. Soția încă doarme zămbind. Ea, foarte activă, azi, duminică nu-mi va da ”sarcinile” normale ale gospodăriei. Vom bea cafeaua împreună. Merg în biroul meu și azi am o bunăstare de duminică. Poate lucrez sau nu. Sunt liber să decid ce îmi va place.

Da, duminică este o zi de liniște: fără planuri, fără probleme, fără griji. De toate astea sunt liber și mă pot bucura de liniștea care mă înconjoară.

De regulă, eu lucrez și duminica. Dar nu am senzația de ”trebuie”. Voi face dacă vreau, când vreau și cât vreau. Și ce este cel mai important, lucrez ce îmi place.

Invidiez pe credincioșii care duminica merg la biserică. O fac cu bucurie și cunosc acolo o liniște sufletească. Da. Și biserica este o mare invenție a umanității. Biserica e pentru tine un spațiu special dacă ești credincios. Și chiar pentru mine, care nu sun credincios, viața creștină e o parte și a vieții mele, plină de evenimente foarte importante pentru viața mea: bucuria Paștelui și a Crăciunului, ritualuri creștinecare marchează momentecruciale ale vieții mele, naștere, căsătorie, moarte. Aceste evenimente nu pot să dispar din memoria noastră.

Sunt și mari ”spectacole” tradiționale nereligioase: Anul nou, ziua de naștere a celor din familie, ziua căsătoriei. Dar și întâlnirile care celebrează unele evenimente colective ale vieții: terminarea școlii, a facultății. Întâlnirile cu prietenii sunt și ele spații ale bucuriei. Tradiția consolidează patternul acestor evenimente. Ele vin obligatoriu, dar cu plăcere și emoție.

Duminicile sunto mare descoperire a umanității. Nu produc lucrurile practice, ci doar bucurie, relaxare, plăcerea de a face ce îți place. 

Starea de bunăstare în Sâmbătă.

Și Sâmbăta este o mare inovație. În ea nu mai lucrezi ”ce trebuie la serviciu”. Nici ea nu este dedicată muncii. Faci tot ”ce trebuie” pentru familie și pentru tine. Tot ”lucrezi”, dar ceva diferit de ce lucrezi în timpul săptămânii.

Sâmbăta este deci ziua ”pentru casă”. Cumpărături, aranjarea casei, pregătitul mâncării și pentru duminică. Sâmbătă fac tot ce are nevoie ”casa”.

Sâmbăta e un spațiu de liniște activă, cu bucuria de a pregăti ziua următoare.

Starea de bunăstare a concediului

Concediul este o duminică de câteva săptămâni. Obligatoriu nu-l faci acasă. Te eliberezi de problemele gospodăriei: alții au grije de ce îți trebuie. În plus este un spațiu în care faci ce îți face mare plăcere: mergi la mare, plaje și baie. La munte, faci plimbări și excursii. Vizitezi locuri frumoase și interesante. Și concediu este sațiu în care faci ce vrei, nu ce trebuie.

Concediul întrerupe rutina și introduce masiv varietate și plăcere. Ai nevoie de concediu. Și concediu este spațiul libertății. Îl alegi liber. Plin de evenimente plăcute pe care le amintești cu plăcere toată viața. El dă culoare viții.

Și el o inovație: momente de vârf al calității vieții tale.

Dar ”săptămâna” ? 

Săptămâna, adică luni-vineri, are un alt profil. Se consideră că este spațiul muncii. Aici faci ce trebuie: faci ceva pentru ceilalți și pentru tine pentru a obține resursele financiare trebuitoare pentru celelalte zile. Dar această formulare este o simplificare deformantă. Munca oferă și ea stări de bunăstare. Intri într-un spațiu social: colegii. Bucuria relațiilor colegiale. Și munca propriu-zisă poate fi o sursă de bunăstare: îți oferă posibilitatea să fii un bun profesionist să-ți dezvolți capacitățile. Șansa să face ceva cu sens. Și aici totul depinde de tine. 

Hm, chiar așa e viața noastră ? Evident, nu întotdeauna. Viața noastră e plină și cu neplăceri, cu eșecuri, ”ghinioane”, șefi incompetenți și abuzivi; o societate prost organizată, care nu merge așa cum ar trebui.Desigur, contextul vieții taleeste foarte important. El este o parte a vieții tale pe care doar parțial îl poți controla. Dar depinde foarte mult de tine: cum fructifici oportunitățile și cum eviți neplăcerile.

Eu vă doresc să aveți numai bucurii și să faceți tot ce puteți să ai și momente de fericire.