Totul a început în noiembrie 2024…

Să încercăm o analiză sistemică și sistematică a alegerilor prezidențiale. Sistemică în măsura în care vom lua în calcul contextul, actorii politici, provocările și iritantele în confruntarea electorală.   

În noiembrie 2024 au fost primele alegeri prezidențiale după decembrie 1989, organizate în același timp cu alegeri locale, parlamentare și europarlametare. Era un climat de nemulțumire populară, neîncredere în clasa politică la putere și o nevoie de schimbare.

Schimbarea era cuvântul cheie. Eram la răscruce de drumuri. Și ce s-a întâmplat ? A câștigat un candidat necunoscut,  care propunea schimbarea. Un al doilea tur urma să aibă loc la 8 decembrie. După numărarea și renumărarea voturilor, alegerile au fost  anulate.  S-a bănuit că primul candidat calificat în turul doi ar fi încălcat legislația electorală și ar fi beneficiat de susținerea unui actor statal străin. Ceea ce dealtfel nu s-a putut dovedi. Și așa a început lanțul de manifestații și proteste populare. A urmat anularea turului doi, și o lungă serie de manifestații care revendicau Turul doi, înapoi ! În final, candidatul favorit a fost scos din joc pe baza unei decizii CCR și alegerile au fost amânate pentru luna mai 2025.

Pe partea alegătorilor, s-a spus  despre Câștigătorul din cursa electorală că ar fi putut fi un Ionescu, un Popescu, un Zamfirescu sau un Georgescu. Important a fost nu individul, ci simbolul pe care acesta l-a cristalizat, nevoia de schimbare în direcția unui protecționism economic și patrimonial. Proiectul de țară pe care acesta l-a propus, era fondat pe repararea valorilor naționale, numitele națiune, patrie, cultură și tradiții.

Am scris atunci un text intitulat Alegeri haotice. Și evocam surpriza. Faptul că rezultatele de la primul tur al alegerilor au creat un efect underdog.  Efectul underdog (to plead for the underdog) sugerează modificarea comportamentului într-un context politic și mediatic considerat părtinător. Votantul decide să susțină un candidat ce apare ca fiind dezavantajat în reprezentarea publică. Un candidat underdog suscită empatie, chiar simpatie, într-un context de nemulțumire generalizată. S-a contat în noiembrie 2024 pe un vot conformist ; s-a contat pe efectul bandwagon, pe conformismul cu cele mai multe sondaje. În cazul efectului bandwagon, votantul întărește ponderea candidatului, dat câștigător de sondaje. Ori,  faptul că sondajele au anticipat un anume candidat pe locul întâi, a avut ca efect mobilizarea indecișilor, la un vot ne-conformist.  Efectul a fost unul de boomerang.

Alegeri mai 2025. Un nou context

Între timp multe s-au schimbat. Venirea lui Donald Trump la putere în ianuarie 2025 și mișcarea MAGA au dat vigoare virajului protecționst și suveranist. Scena incredibilă, difuzată în mondoviziune, între Volodymyr Zelensky și duo executiv american Trump/Vance, care a impus reprezentantului Ukrainei schimbarea manierei de negociere pentru ajutorul în războiul cu Rusia. În martie 2025, reluarea unor relații diplomatice intre SUA și Rusia, prin conversații telefonice Trump/Putin, discuții ce au semnificat o dorința de pacificare. Anunțul președintelui american Trump despre regândirea umbrelei NATO pentru țările din Europa, protecție subvenționată cu bani americani. Sudul global care s-a impus pe scena internațională. Rusia care este considerată un Stat-civilizație. Occidentul colectiv care s-a scindat în două: Un Occident american și un Occident european. Occidentul american adoptă o ideologie suveranistă și protecționistă, în timp ce Occidentul european pronează o ideologie federalistă și globalistă.

Adăugăm și avertismentul vicepreședintului american G.D. Vence, lansat Europei la întânlirea de la Munchen, în care referea la starea democrației în Europa, incluzând ce s-a întâmplat în România :

Nici o democrație, fie ea germană, americană, europeană, nu va supraviețui dacă spui la milioane de alegători că gândurile, aspirațiile lor nu merită să fie luate în considerație. Democrația se fondează pe principiul sacru că vocea poporului conteeză. Nu e loc pentru cordoane sanitare. Fie respectați principiul, fie nu o faceți. Și dacă o faceți,  atunci puteți afrunta viitorul cu certitudine și încredere, știind că națiunea vă susține.    

Alegeri prezidențiale, mai 2025  

Rezultate la primul tur ?  Prezenți la vot 9,5 milioane. Pe primul loc cu 40,9 %,  AUR. Un joc de anticipări și de schimbare de scoruri,  pentru locul doi și trei. Pe locul doi se va plasa independentul (fost USR) cu un scor de 20,9, iar pe locul trei, candidatul COALIȚIEI, cu un scor de 20,07. Comentariile analistului Dan Dungaciu ? S-a votat cu furie și disperare, ceea ce exprima în fapt formula utilizată , în alte ocazii,  de Havel : S-a exprimat puterea celor fără purere ! Am spune cu alte cuvinte că sindromul de nemulțumire populară nu a fost captat de partidele la putere.   

Ce am văzut și auzit la dezbaterile dintre cei 11 candidați ? Am văzut o punere în scena mediatică care nu semăna cu un exercițiu al « plebiscitului » . Era mai degrabă un spectacol, o teatralitate  în termeni de ritual, decor, confruntare și luptă corp la corp între candidați. S-a vorbit puțin de schimbare, cuvântul cheie ce definea așteptările electoratului. Candidații prezenți în studio se adresau unul altuia. Am asistat la confruntări și atacuri violente între candidați. De aceea folosim expresia lupta corp la corp. Cu intimidare psihologică a adversarului. Cu hărțuire morală. Cu invinuiri și dezvăluiri.  Cu trădări.

Să încercăm să observăm , sistematic, cele trei dimensiuni fundamentale într-o dezbatere electorală. Actorii, personajele politice care candidează. Partidul pe care ei îl reprezintă. Și programul, proiectul de schimbare pentru țară.   

Deja că partidele nu mai erau vizibile. Era vizibilă Coaliția între vechile partide: PSD, PNL și UDMR. Candidatul AUR nu a participat la dezbaterea organizată, pentru a marca caracterul neligitim al anulării alegerilor din noiembrie 2024. Dar , în opinia analiștilor politici,  partidul AUR a demonstrat o mare capacitate de mobilizare populară și este bine plasat în politica europeană, în grupul european care include pe Georgia Meloni în Italia și PiSa în Polonia. Și apoi erau independenții, personaje politice cunoscute în sistem, dar ieșite din afilierea lor politica anterioară.

Personajele politice. Se presupune că personajul politic ar trebui să aibă ceva din aparențele unui  lider carismatic. Candidatul unic al Coaliției a dat dovadă de valențe carismatice (poate de aceea a și fost împins în față). Dar cum putea un candidat unic al Coaliției să redea virginitate și legitimitate partidelor compromise la putere, compromise în ultimii 30 de ani ? Cum să treacă de zidul de neîncredere al votanților ? Candidatul Coaliției a fost sacrificat, sau poate s-a sacrificat. Se mai presupune că personajele politice în confruntare ar trebui să livreze contribuția lor la binele  nației, prin proiectul de țară și programul de schimbare. Ori, punerea în scena teatrală, a scos în evidență potențialul de lupta de corp la corp a candidaților. S-au folosit dezvăluiri, învinuiri, acuzații și insulte. Și exemple cu potențial emoțional. Cu ce susținere ați cumpărat dumneavoastră, candidatul x, un apartament personal ? De ce dumneavoastră, candidatul y, nu ați semnat aprobarea pentru un spital privat de oncologie la București, timp de 2 ani și aici și acum, ați semnat ?     

Ce aștepta electoratul ? Aștepta programe de consolidare economică a țării. Aștepta politici despre demografia țării; 18 milioane de români în țara și aproape 6 milioane înafara țării. Așteptau o viziune a construirii diasporei ca parte a corpului nației. Votul diasporei a indicat o orientare masivă în favoarea schimbării clasei politice. Aștepta deasemeni un program național de selectare și integrarea în fața imigrației care ne vine din Asia. 

Și analiza schimbării ?

Alegerile erau despre schimbare. Avem o întrebare naivă. De ce nu se ia în seamă contribuția unor istorici, analiști politici sau sociologi, care au livrat deja analize aprofundate despre schimbare ? 

Idealul național

Să începem cu idealul național În mod paradoxal, Occidentul a contribuit la triumful planetar al idealului național. Occidentul a construit instrumente teoretice necesare pentru libera determinare națională; este vorba, între altele, de conceptele suveranitate națională și drepturi civile. Europa de după al doilea război mondial a avut proiectul unei uniuni pașnice între națiuni. Și iată că Europa este într-un proiect de federalizare, și un proiect favorabil continuării războiului Rusia/Ukraina. Istoricul Ioan Aurel Pop a explicat trecerea de la Europa națiunilor la Europa federală, care a impus un guvern federal și o agendă federală. Ori națiunile există; ele sunt entități reale și entități simbolice. Riscul este ca Europa federalizată să fie percepută de cele 28 de state membre ca o idee de imperiu ce tinde la dizolvarea națiunilor ca entități organice, teritoriale, economice, politice și culturale. Analistul politic Dan Dungaciu observa pe bună dreptate că  problema României nu este să fie pro-europeana.România este în Europa. Moldova poate să fie pro-europeană, pentru că nu este în Europa. Problema este ca Romania membru în UE , să se manifeste nu ca un chelnăr care se pune la dispoziția celui servit, ci să-și spună cuvântul ca membră a UE și ca voință a nației. 

România în criză

În lumea academică s-a vorbit despre tranziție și despre România în criză (2023). Sociologul Cătălin Zamfir a analizat criza și a argumentat nevoia unui program de schimbare proiectată. Modelul de tranziție adoptat pâna acum nu a ținut cont de prioritățile naționale, ci a privilegiat integrarea. Integrarea în normele Uniunii europeene, integrarea în sistemul regional Nord-Atlantic, integrarea în sistemul global neoliberal. O integrare printr-o poziție periferică. Nu s-a adoptat strategia europeană a țărilor occidentale, de consolidare națională (cea propusă de profesorul Postolache în 1990), care privilegia centrarea pe sistemele naționale, economice, sociale și culturale, generând necesitatea unui «Stat mare», care să se ocupe de nație, și un «Stat protector» în relațiile cu alte state.  S-a adoptat , argumentează Cătălin Zamfir, strategia care privilegia mondializarea, generând astfel diminuarea rolului statului, reducerea lui la un «Stat mic».  Un stat mic, dar destul de mare pentru a întreține o birocrație care consumă bani. Deci un«Stat gras», în sensul în care el are mai mulți angajați decât ar fi nevoie. Uneori s-au creat instituții pentru oameni și nu s-au ales oameni pentru instituții. În unele instituții de stat, unii sunt anagajați pentru competență, alții pe motive de fidelitate, de rețele, nepotism și rudenie. Această analiza sublinia necesitatea unei perspective de schimbare proiectată, la nivelul cel mai înalt. Programele electorale nu ar trebui să avanseze proiecte de schimbare ? 

Orientările de politica externă

În România ca proiect geopolitic și interesul național în contextul dezordinii mondiale, analistul politic Adrian Severin, explică  o serie de etape în politica externă românească, din care reies o serie de orientări strategice.

Între 1992-1996 a fost resimțită o politică de tatonare între «vechii prieteni» (din Pactul de la Varșovia și CAER) și «noii prieteni» (occidentali).  În perioada 1996-1998, , profitând de un statut real de independență și suveranitate, pe când dominația sovietică murise, iar cea americană nu se născuse încă, România a încercat să se afirme ca lider în regiune și să își mențină autonomia strategică. Este perioada în care România și-a câștigat recunoașterea eligibilității pentru statutul de membru cu drepturi depline al NATO și UE, fără a fi obligată să renunțe la interesele sale naționale. 1997 a marcat începutul alunecării pe panta subordonării la «ordinea mondială și europeeană».  România putea cocheta cu toți, se putea logodi cu unul, dar nu ar fi trebuit să se căsătorească niciodată. Ușa către vasalitate se întredeschide, când și politica economică română începe să se conformeze cu accelerată supușenie, comenzilor UE, FMI și BM.  

În perioada 1998-2000 începe procesul marital, respectiv drumul de la statutul de independență la cel de dominion, de la care nu a mai fost decât un pas la cel de colonie. Între 1999-2007, este o politică de  «fugă către Vestul colectiv», iar apoi în etapa 2007- 2023 va fi o politică de abandon a suveranității, cu efectul auto-privării de orice politică externă. Așa a apărut sentimentul că suntem o colonie. Coloniile și protectoratele, sunt entități statale care nu au politică externă. Este fuga către Vestul colectiv și doctrina «Marelui licurici».  

Această analiză  geo-strategică ne permite să vedem cum s-a produs schimbarea de aliniere politică. Dacă ea a debutat printr-o dorită strategie națională (cum s-a întâmplat și pe plan economic și social cu strategia Postolache), ea s-a dus apoi spre Vest. Aceste etape de configurare și reconfigurare, apar ca manifestări ale unei dinamici de aliniere geopolitică care se joacă în marile cancelarii ale lumii, în funcție de schimbarea de context. Mai mult decât atât, avem o idee despre rolul micilor națiunii , care pot rămâne în poziția de figuranții în anticamertă și a aștepta decizia marilor jucători, sau intra în jocul diplomației.  

Scuza pentru eșecuri

Sociologul Florin Poenaru evocă în interviu ( Le monde diplomatique mai 2025) faptul că timp de 30 de ani, elitele românești au imputat comunismului, eșecurile tranziției, chiar și când, în mod evident, era vorba de consecințe ale modelului neo-liberal. Acum pericolul rusesc a devenit scuza sistemului pentru eșecuri. Sistemul ? Pentru populație, sistemul referă la partidele PSD și PNL, care au zăvorât eșichierul politic. Nu e de mirare că unii candidați de azi (care au fost aliniați la vechi partide)  se declară acum candidați independenți.      

Ce urmează ? Urmează marea confruntarea din turul doi, din 18 mai 2025

Ea debutează într-un climat de isterie, antagonizare și apel la frica în fața schimbării. Nu putem să nu ne gândim la clasicul Caragiale și la O scrisoare pierdută…

Din două una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc ! Dar să nu se schimbe nimic. Ori  să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici, pe colo și anume în părțile esențiale!