Romania Sociala logo
Menu

Casa regală ca instituție în democrația română?

autor:   22 November 2017  

Cătălin Zamfir

Am aflat că există un proiect de lege pentru a introduce în sistemul nostru democratic instituția ”casei regale”.

De ce nu? Este o parte a istoriei noastre. Regele Mihai este o personalitate istorică în viață, cu un prestigiu istoric necontestat.

Dar o nouă instituție? Încă un cost? Probabil, nu foarte mare, dar pentru totdeauna. Oricum, facem foarte multe cheltuieli a căror rațiuni pot fi discutate.

Nu se poate spune că vreun membru al acestei ”case” ar fi avut vreo contribuție sociale cu totul remarcabilă. Ei, ca persoane, au poziții doar prin naștere, nu dobândite prin activitatea lor.

Eu cred însă că este o problemă de principiu. Este instituția casei regale compatibilă cu sistemul instituțional al democrației? Dacă analizăm mai atent, răspunsul este negativ.

Toate instituțiile democratice nu au membrii cu poziții asigurate prin naștere. În nicio democrație nu există poziții privilegiate și nici poziții de prestigiu social cu care te naști. Toate sunt obținute prin merite/efort sau prin alegeri. În țările real democratice, toate pozițiile electorale sunt obținute prin alegeri, datorită programelor lor și pe termene limitate: doi ani, patru cel mult cinci ani, un singur sau două mandate. Trei? Poate, dar nu îmi amintesc.

Familia regală este, oricum, o instituție cu o logică inexistentă în democrație. Ea a fost desființată prin revoluțiile burgheze.

Dar sunt țări în care o asemenea instituție există. Acolo unde există, ea este o continuare a unei tradiții, nu o instituție nou înființată fără trecut. Și acolo unde există, ea are noi funcții în sistemul democratic, cu autoritare sever limitată. Noi însă înființăm, după aproape 70 de ani o instituție fără nicio funcție reală. Am auzit că i se inventează și o funcție: de reprezentare. În democrație, reprezentarea uni țări este făcută de persoane alese, cu termeni limitați, datorită meritelor lor personale obținute prin activitate, nu prin naștere. Dar o autoritate pe vecie, obținută prin naștere și menținută pe viață, indiferent ce face în timpul vieții ? Nu înțeleg deloc logica. O mătușă a exclamat: ”de ce maică să ne legăm la cap?” Remarca este extrem de profundă. Dacă vreodată am vrea să o desființăm, va fi extrem de greu din o mulțime de motive. La un muzeu, da, înțeleg. O putem vedea și să ne reamintim de un trecut care ne poate emoționa. Dar toate exponatele de la muzee sunt foarte importante pentru că aparțin definitiv trecutului. Ele nu pot să mai influențeze în bine sau rău prezentul.

Un caz special. Avem multe statui a unor personalități de prestigiu. Dar e o convenție tacită. Nu se fac statui personalităților încă în viață. De ce? În timpul vieții au făcut lucruri excelente. Dar chiar în ultimul moment face un act care schimbă valoarea.

Se deschide o întreagă discuție. Mihai Viteazu a fost o mare personalitate. I-am făcut statui. Dar de nu și o casă regală/domnească? Un istoric caută și găsește urmași. Va propune o casă domnească a lui Mihai Viteazu? De ce nu a lui Ștefan cel Mare?

Dacă nu tratăm cum trebuie trecutul, deschidem o cutie a Pandorei.



Facebook

O poveste de succes sau un pod prea îndepărtat?

Fără îndoială, decizia  de majorare a deficitului public cu 15,5 miliarde lei (1,5% din PIB) în perioada care a mai rămas până la sfârșitul acestui an reprezintă cea mai mediatizată decizie a noului executiv. Evident, majorarea deficitului bugetului public de la 28,8 miliarde lei (2,8% din PIB), acest nivel fiind atins la sfârșitul lunii ...

Un test pentru viziunea politică a celor doi candidaţi pentru preşedinţie

Peste 10 zile vor fi alegerile prezidenţiale. Alegătorii se aşteaptă ca cei doi candidaţi din turul doi să-şi clarifice viziunile politice pe care vor să le promoveze. Constituţia cere ca preşedintele să nu aibă angajare politică, dar e normal să aibă o viziune politică. Noi, alegătorii, suntem îndreptăţiţi să ştim ce viziuni politice au ...

România deleuziană. Fragmentul XXXIV, despre „Despre democrație în America” ( Tocqueville) într-o citire postmodernă. Lecturi posibile (V)

Tocqueville, autorul: Miza demersului nostru constă în intenția de a-l redescoperi pe Tocqueville, prin „redescoperire” înțelegând ceea ce Foucault enunță ca fiind efortul de a scoate la lumină „efectele analogiei sau de izomorfism care, pornind de la formele actuale ale cunoaşterii,  fac perceptibilă o figură care a devenit neclară sau ...

Publicistică sociologică la Târgul de Carte Gaudeamus

Târgul de Carte Gaudeamus Ediția a XXVI-a se va desfășura în Pavilionul B2 Romexpo, București, în perioada 20-24 noiembrie 2019. Organizatori sunt Radio România și Reading Program. Dl. Oltea Şerban-Pârâu se ocupă de Management Consultant din partea Radio Romania Media Cultural Centre, iar dl. Vladimir Epstein este Honorary Director. Printre evenimentele ...

Transhumanța, altfel….

Un om, căruia îi cam  plăcea să umble în lung și în lat pentru a se convinge dacă astronomii și fizicienii au avut/sau nu, dreptate atunci când au lansat , în circuitul științific, ideea că pământul ar fi rotund (!?), pre numele său Nea Alecu, a poposit  de vreo cinci ani  în zona Cotroceniului, ...

Conferința națională cu participare internațională „Devianță și criminalitate. Evoluție, tendinţe și perspective” „DECRET” – ediția 5/2019

În perioada 14-15 noiembrie 2019 a fost organizată de către Facultatea de Științe Economce, Juridice și Administrative, Universitatea „George Bacovia” din Bacău a cincea ediție a conferinței naționale cu participare internațională „DECRET – Devianță și criminalitate. Evoluție, tendințe și perspective”. Conferința s-a bucurat de o amplă susținere din partea instituțiilor ...

O falsă avertizare și minunații ei propagandiști

După cum este cunoscut, România a înregistrat în perioada 2010 – 2018 o creștere economică în termeni reali de 35,1%. Nota bene, aceast nivel al creșterii produsului intern brut (PIB) a fost depășit în UE 28 doar de Irlanda (68%) și de Malta (58%). (1) În acest context, în presa din România și din străinătate ...

Gina Stoiciu, Exilul : Viața în fragmente, Polirom , 2014.

De ce scriu exilul? Poate pentru că vreau să îl ințeleg. Poate pentru că vreau să las o dovadă a existenței exilului și a existenței mele . Sunt cuvintele testament ale autoarei, Gina Stoiciu, care pune exilul canadian în cuvinte, 30 de ani mai târziu. Exilul ca și emigrația se povestesc ...