Romania Sociala logo
Menu

Ce e cu conflictul între oameni?

autor:   1 November 2022  

Într-o împrejurare, am constatat că în jurul nostru sunt mult mai multe conflicte între persoane decât ne așteptăm. Constat că sociologia a acordat puțină atenție acestei probleme. Și am pus pe hârtie câteva gânduri. 

Relația interumană s-a diversificat enorm: de la dragoste și prietenie, la încredere și cooperare, diferențe de opinii care evoluează spre luptă și chiar cu ură. 

În domeniul animal, lupta între indivizii aceleiași specii este, se pare, foarte limitată. Sunt specii animale în care lupta ”internă” este inexistentă. Este cred cazul pinguinilor. Leii se luptă între ei, dar doar în unele situații: lupta pentru ”teritoriu” sau pentru o pradă sau pentru femele. Dar la lei lupta dintre ei duce doar în situații de excepție la moarte. Încercau să se muște, să se zgârie, iar cei învinși fugeau scălălăind. În specia umană lupta poate forme dure, ducând până la moarte.

Formele de luptă umană s-a diversificat rapid. Nu e suficient să mârâi și să lovești cu mâinile și picioarele. Este nevoie de ”instrumente” mai puternice. Nu știu care a fost prima funcție a limbajului. Dar cu siguranță limbajul a fost printre primele instrumente de luptă. Înspăimântarea/ discreditarea adversarului  a fost cu siguranță o funcție foarte importantă.

Comunicarea a devenit un instrument de relaționare. La început ”limbajul” nu era compus din cuvinte, ci din țipete. Mult mai târziu, odată cu limbajul propriu-zis, adică cuvintele, au apărut înjurăturile ca instrument de luptă. Altă armă, nu zbieretele, ci limbajul injurios care s-a sofisticat tot mai mult. Nu cred că a existat vreo comunitate umană care să nu fi dezvoltat seturi complexe de înjurături.

Limitele limbajului și ale mâinilor ca armă de luptă l-a îndemnat pe om să pună mâna și pe ciomag. Ciomagul și înjurătura au fost primele mijloace de luptă ale omului cu celălalt om. E prea mult să spui că ciomagul și înjurătura au fost una dintre invențiile care l-au transformat pe maimuță în om ?

Poate doar în mod excepțional animalele se omoară în interiorul speciei lor. Ciomagul însă l-a făcut pe om un criminal. Cu mâinile și picioarele puteai doar să-l alungi pe adversar. Dar cu înjurătura și ciomagul îl puteai omorî. E neplăcut să acceptăm că omul a evoluat și ca criminal. Animalele erau între ele foarte pașnici. La om, uciderea a devenit un instrument de obținere a unui set tot mai larg de bunuri. Au apărut oameni care ucid nu pentru că le e foame, ci pentru că începe să le placă. E un mijloc de a-și manifesta puterea. Patologia criminalității este specific umană.

Odată cu creșterea complexității vieții umane, formele de criminalitate s-au diversificat enorm. Următorul obiectiv al luptei a fost extinderea victoriei supra celui învins în diferite forme de dependență continuă. Cel învins e făcut sclav: să servească pe vecie pe învingător.

Și ciomagul și înjurătura au fost treptat extinse la noi forme de putere. Societatea este, printre altele, un sistem de putere al unui om asupra altui om. Nu pui mâna pe ciomag, ci te declari șef și-l faci subaltern pe cel învins. Relația șef/ subaltern este cea mai importantă relație socială de putere. Dacă obții puterea socială, nu e nevoie să-l înjuri și să-l bați pe celălalt, ¸dar poți să-l duci la disperare. Dar poți să-l înjuri și în spațiul public. A devenit dreptul la opinie.

Omul a început însă să înlocuiască lupta cu efectele ei negative cu o activitate de care este mândru:  competiția constructivă. Ea nu distruge, ci stimulează dezvoltarea umană. Sportul este o asemenea competiție non-distructivă. Vârful competiție este ”competiția” pentru descoperirea adevărului.  Adevărul se stabilește prin competiție între ipoteze diferite, prin depășirea necunoscutului prin cunoaștere mai bună. Cunoașterea ascute nu ciomagul, ci mintea. Au apărut, exact ca în sport, reguli ale competiției pentru obținerea adevărului.

Grecia Antică a rămas ca un exemplu și pentru lumea actuală: dialogurile lui Socrate/ Platon. Acum, peste două mii de ani, în agora, oamenii nu se băteau și nu se înjurau, ci discutau,  se confruntau cu argumente. Socrate a crezut că prin dialog se depășesc diferențele de opinii inițiale și se ajunge la adevăr. Citind cu entuziasm dialogurile socratice, am crezut că se atinsese atunci un vârf al cunoaștrii. Iată, se ajunge la consens nu cu ciomagul, ci cu mintea. Un lucru nu putea explica Platon: condamnarea lui Socrate. Aici e ceva care nu se potrivește. Socrate este o personalitate absolut superioară moral și intelectual. Dar a fost condamnat de greci la moarte! Singura explicație posibilă e că grecii s-au ”săturat” de pretenția lui Socrate că el deține adevărul absolut.  În cunoașterea reală fiecare este un Socrate care încearcă să-i convingă pe ceilalți și de mult ori nu reușește.

Credeam că știința este un spațiu al non-violenței. Disputele științifice nu duc la lupte, ci se rezolvă prin cooperare colegială și prietenoasă pentru a ajunge la adevăr. În fapt, uneori diversitatea opiniilor supără și generează conflicte. Insultele sunt surprinzător de prezente. Când nu poți aduce argumente inteligente, e ușor să recurgi la ”înjurături științifice”.  Mai mult. Disputele în știință ascund uneori conflicte între persoane. Cred că suntem încă destul de departe să iubim pe ”adversarul” nostru intelectual care s-a dovedit că are dreptate.

Sper că suntem într-o fază de creștere. Cred că ar trebui cu toți să facem efortul de a instaura o stare de spirit pozitivă, în care diferențele de puncte de vedere sunt promovate cu curaj, dar civilizat, cu respectarea reciprocă. Poate greșesc, dar explozia în spațiul public a injuriilor de care nu ne asumăm responsabilitatea ne degradează climatul.



Facebook

In memoriam Constantin (Telu) Stoiciu

Constantin (Telu) Stoiciu este un mare prieten al nostru. Realizăm acum la despărțire că termenul de prieten este insuficient pentru a exprima consistența sentimentelor. El este, timp de 60 de ani, chiar dacă uneori a stat mai aproape sau mai departe, o parte importantă a vieții noastre. Este și va rămâne un mare ...

Speranța de viață după Pandemie. Spectaculoasa recuperare

Introducere În luna septembrie a anului trecut am publicat la Contributors un articol dedicat speranței de viață în țara noastră [1]. Se dorea a fi un răspuns la o întrebare firească asupra modului în care speranța de viață urma să se redreseze după declinul apreciabil din anii 2020 și 2021 provocat de imprevizibila Pandemie ...

Un interviu care rămâne actual peste vreme: prof. univ. Elisabeta Bostan în dialog cu Revista Teatru despre spectacol și universul copilăriei (1974)

Prof. Univ. Dr., Cercetător Principal ICCV, Elena Zamfir  Doresc să aduc în fața cititorilor noștri un interviu al doamnei profesor univ. Elisabeta Bostan de acum 50 de ani acordat Revistei Teatru. Cuvintele sunt de prisos în a introduce o valoare inestimabilă a culturii și a cinematografiei românești când vorbim de doamna profesor ...

Concursul Euroviziune 2024. Nemo și Codul

Nemo este cântărețul câștigător din mai 2024 la Euroviziune. Acum o saptămînă. Iar Cod este titlul cântecului câștigător. Nu știu ce va spune critica muzicală din Romania despre performanța artistică și muzicală a cântărețului Nemo. În ce ne privește am avea câteva întrebări sociologice, la cald. Cuvântul Nemo. Iată un cuvânt ...

Impactul social al tehnologiilor imersive

Sursa: https://www.ici.ro Institutul de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI București[1] a organizat recent un webinar pe tema „Viitorul tehnologiilor imersive în România” cu scopul de a reuni reprezentanți ai mediului academic, antreprenori din sectorul tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, reprezentanți ai autorităților publice cu rol de reglementare și de a aduce în ...

Sociologie și policalificare în industrie. Pe marginea unui articol publicat în 1984. Discuție între Sorin Mitulescu și Ion Tița Călin

Introducere: O generație de sociologi: texte din anii `80 Cine ești dumneata, domnule Ion Tița-Călin? În anul 1975, am absolvit Facultatea de Filosofie, secția Sociologie, cu media generală 9,50. Primisem recomandarea să lucrez într-un institut de cercetare științifică, dar la repartizarea în producție, am optat pentru postul de sociolog din Șantierul Naval Constanța ...

Începuturi ale sociologiei medicale în anii `80.  O discuție cu sociolog Florica Bătrîn

Dragă Flori, ce făceai în anii `70 – `80  ca sociolog ? Din câte-mi amintesc, în anii respectivi, sociologia de la noi era preocupată de probleme precum integrarea, eficiența, mobilitatea socială. Ca absolvent al promoției’75, specizalizat în sociologia educatiei și culturii, am avut șansa de a găsi în oferta săracă de ...

Septimiu Chelcea, Flash-uri psihosociologice, București, Editura Pro Universitaria, 2024

Nu am inventat roata, dar m-am străduit să nivelez drumul. Am adunat în acest volum gândurile răzlețite de-a lungul timpului în revistele la care am colaborat și în unele din cărțile pe care le-am publicat. Sunt gânduri, flash-uri, izvorâte din observațiile cotidiene, filtrate de lecturile mele. Unele dintre ele poartă amprenta timpului, ...