Romania Sociala logo
Menu

Ce nu sunt sondajele de opinie

autor:   3 June 2019   

Interzise în perioada guvernării comuniste din rațiuni care depășesc obiectivele  eseului nostru, și  ridicate la nivelul unui fel de mitologie a prognozelor și previziunilor după schimbarea de paradigmă ideologică din Decembrie 1989, sondajele de opinie continuă, mai ales în  vremea campaniilor electorale, să fie prilej de controverse, cu prioritate în segmentele de opinie lipsite de minimă cultură sociologică. Astfel, ființe aparent bine intenționate și vorbitori de o romgleză satisfăcătoare, se pronunță doct, cu aroganță de apărători ai unor cauze cu acoperire comunitară, asupra scorurilor rezultate în urma unor  sondaje de opinie, pentru a propune corijarea cifrelor și a tempera încrederea publicului prin trimitere în derizoriu a rezultatelor, sau, după caz, pentru a amplifica tendințele fenomenului social care a făcut obiectul sondajului în chestiune… În ambele cazuri, „sondorii” sunt expuși decredibilizării cu suspiciuni de   tipul „cine i-a plătit de data asta ?”, sau, și mai categoric ”dacă scorurile electorale publicate săptămâna asta nu coincid cu cele de săptămâna trecută, este evident că e vorba de manipulare!”….

Fără să formulez, la rândul meu dubitații, fie ele doar carteziene, voi încerca, pe scurt și fără jargon de specialitate, să încerc clarificarea problemei pentru a fi înțeleasă și de fauna  „vorbeților” de televiziune, care diseminează confuzii certe, cu aerul de deținători ai adevărului irefutabil nu doar asupra subiectului cercetării în cauză, ci și asupra locului și rolului sondajului de opinie în cercetarea socială, punctând cu zglobie superioritate: „știm noi cum se fac astea”, deși opinentul este inginer, fizician etc., sau orice alt fel de ins mai mult sau mai puțin școlarizat, dar fără expertiză sociologică.

Pentru a simplifica puțin lucrurile și a crește procentul de persuasiune, voi lua ca punct de plecare statutul epistemologic al sociologiei, căreia îi aparține sondajul de opinie.

Sociologia este, pentru sistemul social, cam ceea ce este medicina pentru sistemul fiziologic al omului. Pentru a ne verifica starea sistemului nostru fiziologic, cel puțin la șase luni de zile, mergem la medic pentru analize în scopul de a controla dacă au intervenit anumite disfuncții în sistemul nostru fiziologic și pentru a urma, profilactic, un  stil de viață centrat pe evitarea unor situații existențiale nedorite.

Similar,  sondajele de opinie realizate de profesioniști (sociologii, nu jurnaliștii!) și cu o metodologie acreditată, pot releva tendințele de evoluție ale unui fenomen social aflat în desfășurare, și propun un diagnostic calificat asupra stării fenomenului, de la un moment dat, al respectivei evoluții. 

De exemplu, dacă am simțit o tahicardie oarecare, iar cei apropiați au intrat în panică asupra posibilei hipertensiuni arteriale, nu părerile acestora contează, ci diagnosticul medicului care evaluează starea noastră de sănătate și ne comunică scorurile tensiunii arteriale, recomandându-ne un regim de viață conform cu situația în speță, precizând că valorile respective se pot schimba, dacă și noi schimbăm condițiile de viață, în sensul general al cuvântului. Precizarea merită a fi reținută : valorile presiunii arteriale  sunt valabile numai pe perioada în care noi menținem condițiile noastre existențiale identice, sau sensibil similare; dacă vom schimba situațiile existențiale, se vor modifica și valorile presiunii arteriale.

Raportându-ne la această analogie, sondajele de opinie, evalueaza o anumită valoare a unor tendințe generate de evoluția spațiului social/comunitar; ele nu sunt decât valori relative ale mișcării istorice a spațiului social; cine se lamentează că în momente diferite, scorurile sondejelor diferă, relevă fie un deficit de cultură sociologică, fie o rea  intenție, fie și una și alta… Ca radiografie a unui context comunitar, la un moment dat, sondajul de opinie oferă o imagine a unei secvențe de evoluție a fenomenului studiat, și nimic mai mult! Valorile sale rămân incontestabile ca validitate pentru momentul respectiv și nu se pot extrapola pentru viitor când, inevitabil, alte contexte comunitare vor conferi profil identitar comunității locale, zonale sau naționale în speță.

Iată din ce cauză, manipulare voluntară sau involuntară, fac  persoanele care compară sondaje diferite, pentru a formula pretinse concluzii și a formula/prevedea evoluții, de multe ori glazurate partinic. Din punct de vedere logic, asemenea comportamente de comunicare, sunt paralogisme: se compară lucruri care nu sunt comparabile. Este tot așa cum ai compara mere cu pere, pe motiv că tot fructe sunt!

Frecvente sunt, în mass-media prezentarea, de către unii jurnaliști, a câtorva opinii, luate la întâmplare, ca sondeje de opinie! Aici este o altă greșeală gravă: sondajul de opinie se bazează pe un  eșantion reprezentativ; în lipsa eșantionului și a reprezentativității acestuia nu se poate vorbi de sondaj de opinie, deși jurnaliștii fără pregătire (și) sociologică prezintă publicului acest kitsch comunicațional ca sondaj! Aprecierile de factură impresionistă, luate la întâmplare, nu aparțin sondajului de opinie, indiferent de ce instituție mass-media  ar fi vorba; acestea nu pot fi altceva decât simple culegeri de date, nevalorificabile sociologic, deoarece nu se raportează la nici un eșantion.

Unii amatori de senzațional, țin să impresioneze cu numărul mare de subiecți participanți la pretinsa lor cercetare. Pentru aceștia, ar fi necesar un curs de metodologia cercetării sociologice, dar din lipsa de timp, precizăm că eșantionul, sociologic calculat, are un prag de reprezentativitate în funcție de care se calculează și dimensiunea eșantionului, în funcție de toți ceilalți parametri  aferenți. Când se depășește numărul de subiecți, nu se crește reprezentativitatea și nici credibilitatea rezultatelor, singura consecință este creșterea, inutilă, a costurilor  cercetării.

Cât privește invocarea, ostentativă, a costurilor (necesare pentru operatorii de interviu, pentru cei care concep și proiectează demersul empiric,  precum si pentru licența softului de procesare statistică a datelor, etc) făcută de un neprofesionist, scopul nu poate fi altul decât manipularea grosieră, sau partizanatul; sau amândouă! Dacă acceptăm truismul că orice activitate se cuvine a fi onorată prin achitarea costurilor aferente, atunci și activitatea de cercetare sociologică trebuie plătită. Dar, să  ne înțelegem: se plătește activitatea, în sine, nu se achită comanda ca rezultatele cercetării să fie favorabile celui care plătește! Dacă, la policlinica cu plată, de exemplu, cetățeanul plătește o radiografie, să zicem, medicul îi eliberează rezultatele reale, fără nici o legătură cu simpatiile sau antipatiile dintre medic și pacientul care a achitat costul consultației; nimic mai mult!

Sociologia pune un diagnostic calificat, nu are ca scop să influențeze în vreun fel situația. Dacă (și) vreun absolvent de sociologie cade pradă ispitei de a proceda de altă manieră atunci el poate fi un mercenar, un activist, suporter, etc, etc, sau orice altceva, dar sociolog nu!

În recenta campanie electorală pentru europarlamentare, liderul foarte vocal al unui partid politic, se lăuda în fața camerelor de luat vederi, că a plătit un sondaj efectuat asupra a 37.ooo de respondenți sugerând că are controlul cert asupra  corectitudinii și impactului rezultatelor. Acest procedeu este un exemplu despre cum nu trebuie să se facă sondaje de opinie, deoarece lipsește eșantionul și reprezentativitatea acestuia. Desigur, cei fără cultură sociologică, pot fi impresionați de rezultate, dar acestea nu au altă valoare, decât aceea de manipulare. Cât privește costurile cercetării, acestea nu au nicio legătură cu adevărata stare de lucruri.

Prin urmare: sondajele de opinie, nu sunt un instrument de manipulare, ci o formă de cunoaștere calificată a evoluției spațiului social și a curentelor de opinie care-și relevă potențialul de competiție la un moment dat. Deoarece ele configurează o radiografie a unui spațiu social aflat în mișcare,  rezultatele lor nu pot fi absolutizate nici ca scoruri, nici ca durată; au valoare hic et nunc.

O sursă de superficialitate și de confuzii o reprezintă întrebările, prin care operatorii de interviu colectează informația, în timpul cercetării empirice, de teren.

Un sociolog a învățat cum se formulează o întrebare, și va evita să formuleze întrebări care pot sugera răspunsul, știe ce sunt întrebările filtru, știe ce rol au întrebările închise, cele deschise, ce sunt interviurile structurate, cele semistructurate s.a.m.d. prin urmare va folosi un instrument de cercetare conform cu metodologia de profil.

În replică, un neprofesionist, care crede că un chestionar, sau un ghid de interviu este o simplă adunătură de întrebări, va colecta o bază de răspunsuri aleatorii care nu reprezintă informație socială pentru a fi prelucrată statistic. Acest, (în cel mai bun caz) amator, sau veleitar, diseminând prin mass-media „rezultatele” la care a ajuns, chiar dacă le va boteza sondaj de opinie, ele vor rămâne distanțate de sociologie, tot așa cum rămân diferite activitățile medicului de cele a vraciului, deși ambele se revendică de la nobilul scop al  îngrijirii sănătății.  Nu există sociologi autodidacți, deoarece metodologia cercetării , în toate domeniile, deci și în sociologie, nu se deprinde prin bunul simț. Exemplu: când jurnaliștii culeg, la întâmplare, câteva păreri ale unor cetățeni, pentru a-și argumenta ipotezele emisiunii sau ale articolului lor, nu pot pretinde că au făcut un sondaj de opinie; acestea sunt aprecieri de factură impersionistă fără valoare științifică, adică nu pot constitui o bază de date cu valoare documentară.

In concluzie, sondajul de opinie poate contribui, semnificativ, la un diagnostic social calificat, dar cu condiția să fie făcut  de sociologi!



Facebook

Pandemia COVID-19 şi vaccinarea: reprezentări sociale

Semnalăm apariţia unui nou raport social elaborat de un grup de sociologi de la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) al Academiei Române. Raportul prezintă rezultatele unui sondaj de opinie la nivel naţional privind felul în care populaţia României vede pandemia COVID-19 (percepţii, evaluări, atitudini), consecinţele acesteia asupra vieţii ...

Viruși ideologici și revoluția diversitară

Ortodoxia diversității Multiculturalismul  a venit pe lume în campusurile universitare americane prin anii 1960. În anii 1970, Canada adopta un model de gestiune numit multiculturalism, o politică instituită de Primul ministru Pierre-Eliot Trudeau. Modelul presupunea recunoașterea diversității din Canada, unde trăiesc peste 100 de comunități etnice și culturale diferite. S-a promovat ...

Fericire și calitatea vieții: o istorie sintetică I

Calitatea vieții este o temă nouă, promovată de filozofie, de sociologie și preluată în programele politice. Evenimentul s-a întâmplat în anii 60-70. Dar starea umană sintetică a calității vieții, fericirea, a fost prezentă în gândirea colectivă din cele mai vechi timpuri. Grecia antică: strategia plenitudinii umane Mitul a fost prima formă de cristalizare ...

Apariția volumului 19, nr. 1/2021 al revistei Sociologie Românească

Semnalăm apariția volumului 19, nr. 1/2021 al revistei Sociologie Românească, editată de Asociația Română de Sociologie și Expert Projects, Iași. Revista a fost înființată în 1936 de reputatul sociolog român Dimitrie Gusti, membru al Academiei Române din anul 1919 și președinte al Academiei Române (1944-1946). Revista a fost desființată în ...

«Practici și produse academice» Cum sunt ele evaluate?

Am fost invitată să evoc pe scurt experiența mea canadiană pe această temă. Intervin așadar în calitate de profesor (Departamentul de comunicare socială și publică/UQAM. De cercetător în diferite grupuri de cercetare. De evaluator de texte academice (masterat, doctorat), articole la diferite reviste, sau membru al unor colegii de redacție. ...

AȘA A FOST? AȘA ÎMI ADUC AMINTE (VI)

Învățământul sociologic din perioada comunistă avea hibele lui, dar pratica de cercetare sociologică a studenților era un lucru foarte bun. Era trecută în programa analitică, din anul I până în anul al III-lea. Imediat după sesiunea de examene, în iulie, plecam cu grupuri de studenţi în diferite zone din ţară ...

Faptele sociale nu vorbesc singure. Noi le facem să vorbească într-un fel sau altul.

Sociologii fac eforturi imense să obțină date despre realitate. Le au. Dar ce spun ele ? Dincolo de cifre, imaginea este confuză. Depinde ce le întrebăm noi și cu ce cadru al minții noastre mergem la ele. ICCV a dezvoltat un program, eu cred unic în lume, de estimare a calității ...

O nenorocire nu vine niciodată singură

Fără îndoială, actuala pandemie reprezintă o teribilă nenorocire care a picat ca din senin. Iar asemenea nenorociri sunt amplificate, în multe cazuri, de graveerori cognitive sau decizionale, mai ales ale decidenților politici. De aceea, aforismul conform căruia o nenorocire nu vine niciodată singură nu ar trebui considerat o superstiție. Studiul ...