Romania Sociala logo
Menu

CHELCEA, SEPTIMIU – Aşa a fost? – Aşa îmi aduc aminte: 1945-2015

autor:   31 March 2017   

Așa Copertă 3.02.2017. Ed. IIPostfață: Mihai Dinu Gheorghiu

Ediția a doua, revăzută şi adăugită, Iaşi, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, 2017 (386 pag., preț de producție: 40 ron)

Nu încerc să adun pietricele şi fire de nisip pentru a-mi ridica un soclu. Am păcatele mele. Şi nu puţine. Îmi atribui, totuşi, calitatea de a nu fi trădat condiţia de profesor, chiar după ce vârsta m-a despărţit de catedra universitară.

Jonathan Haidt, profesor la New York University, argumentează că „Intuiţiile sunt primele, urmate de gândirea strategică” (J. Haidt, Mintea moralistă. De ce ne dezbină politica şi religia?, Bucureşti, Editura Humanitas, 2016, p. 77). În acest scop, psihosociologul American citat a creat metafora „călăreţul pe un elefant” pentru a explica enigmele vieţii de zi cu zi, necunoscutele comportamentului moral. „Călăreţul este judecata noastră conştientă – şirul de cuvinte şi de imagini de care suntem perfect conştienţi. Elefantul reprezintă cele 99 de procente ale proceselor mentale – cele care se produc fără să ne dăm seama, în subconştient, însă care ne guvernează în cea mai mare parte” (ibidem, p. 15). Relaţia dintre călăreţ şi elefant este destul de proastă: „Elefanţii conduc, deşi sunt uneori dispuşi să fie convinşi de călăreţi” (ibidem, p. 80). De regulă, călăreţul este servitorul elefantului, căutând justificarea raţională a direcţiei în care se îndreaptă elefantul.

Dacă „ipoteza fericirii”, bazată pe metafora „călăreţul pe un elefant”, lansată de Jonathan Haidt, va fi susţinută de datele cercetărilor empirice, atunci se pune întrebarea: în timp, şirul de cuvinte şi de imagini de care suntem conştienţi se schimbă? După ani şi ani de când elefantul s-a înclinat spre stânga sau spre dreapta, călăreţul fabric alte argumente sau justifică în acelaşi fel direcţia în care a luat-o elefantul? Privind retrospectiv, cred că „elefantul” meu a fost frica şi „călăreţul”, prudenţa. De fapt, prudenţa nu este nimic altceva decât frică distilată în laboratorul raţiunii.

Faţă de prima ediţie, care s-a epuizat rapid – aşa se întâmplă cu cărţile excelente (Ha, ha, ha!) când sunt scoase în tiraj confidenţial –, am făcut unele completări pentru a se înţelege mai clar contextul în care s-au petrecut cele relatate, am adăugat alte amintiri, cu intenţia de a creiona mai corect persoanele, personajele şi „personulităţile” pe care le-am întâlnit, ca şi contextul social concret în care am interacţionat cu ele. Am inclus câteva note despre cărţile pe care le-am scris din 1972 până în 2016. Nu am revenit asupra celor scrise în prima ediţie, cu toate că unii colegi şi prieteni mi-au sugerat că ar fi trebuit să scriu şi despre…, şi despre… Le-am mulţumit pentru sfaturi şi le-am făcut cadou câte un pix, spunându-le că au şi ei dreptul să aştearnă pe hârtie amintirile lor. Dar cine mai scrie de mână azi? Am greşit. Trebuia să le fac cadou un laptop.

Septimiu Chelcea

Cuprins

Cuvânt înainte la ediţia a II-a   /    9

Introducere   /   13

  1. Într-un cartier din Bucureşti, demolat / 15

Nenea Bunul, Nenea Răul   /   15

Hai, hai, Chelcioiule, ogoeşte-te!   /   58

La Liceul nr. 1 „Nicolae Bălcescu” din Bucureşti   /    65

  1. Student tomnatic silitor / 71

Despre colegii de facultate şi despre profesorii de la Iaşi   /   71

Despre colegii de facultate de la Bucureşti   /   78

Profesorii care mi-au marcat drumul   /    83

Dezgheţul ideologic în Facultatea de Filozofie: a fost şi nu prea   /   98

Cât durează o prietenie din studenţie?   /   102

  1. „Uită tot ce ai învăţat la facultate şi apucă-te să înveţi” / 109

Traian Herseni, un clasic al psihosociologiei româneşti   /   113

1968 – momentul de glorie al lui Ceauşescu   /   119

  1. Asistent universitar: nici student, nici professor / 129

Şedinţele de partid nu erau de partid, ci de partide    /   144

Fiecare epocă îşi are revoluţionarii ei    /   154

Sociologia patronată de Miron Constantinescu    /   158

Vina de a fi fost cu bursă DAAD în R. F. Germania   /   167

Cu studenţii în practica de cercetare sociologică    /   182

Jurnal de practică 1970   /    192

  1. La Academia mult hulită / 205

Cum am ajuns acolo?    /   206

O lume pestriţă   /    219

Sociologia, Cenuşăreasa Academiei „Ştefan Gheorghiu”   /   236

  1. Evenimentele din Decembrie ’89, aşa cum le-am trăit / 267

Semne prevestitoare   /   268

Academia „Ştefan Gheorghiu” atacată de terorişti   /   283

Angajat civil într-o unitate militară   /    290

  1. „Tot ce a fost înainte de ’89 a fost rău” / 295

Un profesor universitar dizident   /   297

Am ajuns şi eu profesor universitar   /   302

  1. Rector la Institutul Naţional de Informaţii / 305

Am acceptat să fiu rector, dar nu am dorit grad military   /   306

Am crezut în autonomia universitară   /   309

Servitutea militară a unui rector „ofiţer-civil”   /   313

O retrospectivă    /   316

  1. Din nou la Universitate / 325

Învăţământul universitar sociologic, cu bune şi cu rele   /   333

Despre unii dintre studenţii mei    /   350

  1. La un pas de „Staţia Terminus” /  361

Postfaţă

Lecţiile profesorului Septimiu Chelcea (Mihai Dinu Gheorghiu)    /   379

NOTĂ

Cartea poate fi cumpărată direct de la editură (e-mail: editura@uaic.ro)



Facebook

Politica financiară a guvernării PSD-ALDE – pro şi contra: 5. Problemele bugetelor locale

Succesul pe termen lung al actualei politici financiare presupune continuitate, răbdare şi consecvenţă în ceea ce priveşte soluţionarea problemelor reziduale. O asemenea problemă o constituie gradul extrem de redus al autonomiei financiare de care beneficiază autorităţile publice locale. Spre exemplu, veniturile autorităţilor publice locale au totalizat anul trecut 77,854 miliarde lei ...

România deleuziană: fragmentul XXVII, despre Brașov (I)

Eseurile despre Brașov sunt dedicate celor care îndrăgesc acest oraș. În spiritul lui Heidegger, a iubi sau a îndrăgi înseamnă a purta de grijă unui lucru sau unei persoane. Ca atare, cele scrise se cuvine a fi citite ca un apel la grijă. O formă de îndrăgire este să-ți pese ...

Politica financiară a guvernării PSD-ALDE – pro şi contra: 4. Companiile nefinanciare cu capital străin, mai competitive decât cele autohtone

Boomul economic din România ultimilor ani nu reprezintă doar o consecinţă a mixului de politici  fiscal-monetare pus în practică de guvernul român şi de BNR. În opinia mea, pe lângă relaxarea fiscală şi creşterea semnificativă a pensiilor şi a salariilor din sectorul public, performanţele remarcabile ale companiilor nefinanciare cu capital ...

O zi specială

1 Decembrie 1918 pune pentru mine problema identităţii într-o altă perspectivă.  În fiecare zi îmi pun întrebarea ce sunt eu? Simplu: sunt Cătălin, sunt soţ, părinte, bunic; sunt prieten; sunt sociolog; sunt cetăţean al României, adică sunt român. Azi însă am un sentiment cu totul deosebit: e mult mai mult decât ...

Politica financiară a guvernării PSD-ALDE – pro şi contra: 3. Datoria publică şi privată

Aşa cum am arătat anterior, reducerea fiscalităţii, respectiv majorarea pensiilor și a salariilor din sectorul public  implică o creştere a cererii solvabile şi a ofertei agregate, respectiv a produsului intern brut. Dacă acest balon de oxigen sau „magnetou”, aşa cum spunea Keynes, nu generează o creştere a deficitelor fiscale, sustenabilitatea ...

Politica financiară a guvernării PSD-ALDE – pro şi contra: 1. Cea mai stimulativă politică fiscală din UE

După cum este cunoscut, locuitorii ţării noastre şi investitorii străini au beneficiat în ultimii cinci ani de o diminuare semnificativă a fiscalităţii. Pe de altă parte, această relaxare fiscală a fost contrabalansată de o politică bugetară extrem de restrictivă în ceea ce priveşte nivelul cheltuielilor guvernamentale. În acest context, ponderea ...

Politica financiară a guvernării PSD-ALDE – pro şi contra: 2. Inflaţia şi investiţiile

Politica financiară practicată de guvernele susţinute de coaliţia PSD-ALDE este extrem de criticată şi contestată de anumiţi  lideri de opinie din ţară şi din străinătate. În ce mă priveşte, nu intenţionez să devin „avocatul diavolului” şi să polemizez cu adversarii ideologici sau neideologici ai coaliţiei PSD-ALDE. Nu acesta este rolul ...

O urare pentru noul ministru al cercetării

A fost un timp când era vehiculată formularea România – societate a cunoașterii. S-a dovedit însă că această formulare nu exprimă nici realitatea românească și nici programele politice. Semnificativ, ea a fost abandonată de mulți ani. Guvernările române constant au ignorat cercetarea românească[1]. Alocările bugetare pentru cercetare au variat în jur ...