Postfață: Mihai Dinu Gheorghiu
Ediția a doua, revăzută şi adăugită, Iaşi, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, 2017 (386 pag., preț de producție: 40 ron)
Nu încerc să adun pietricele şi fire de nisip pentru a-mi ridica un soclu. Am păcatele mele. Şi nu puţine. Îmi atribui, totuşi, calitatea de a nu fi trădat condiţia de profesor, chiar după ce vârsta m-a despărţit de catedra universitară.
Jonathan Haidt, profesor la New York University, argumentează că „Intuiţiile sunt primele, urmate de gândirea strategică” (J. Haidt, Mintea moralistă. De ce ne dezbină politica şi religia?, Bucureşti, Editura Humanitas, 2016, p. 77). În acest scop, psihosociologul American citat a creat metafora „călăreţul pe un elefant” pentru a explica enigmele vieţii de zi cu zi, necunoscutele comportamentului moral. „Călăreţul este judecata noastră conştientă – şirul de cuvinte şi de imagini de care suntem perfect conştienţi. Elefantul reprezintă cele 99 de procente ale proceselor mentale – cele care se produc fără să ne dăm seama, în subconştient, însă care ne guvernează în cea mai mare parte” (ibidem, p. 15). Relaţia dintre călăreţ şi elefant este destul de proastă: „Elefanţii conduc, deşi sunt uneori dispuşi să fie convinşi de călăreţi” (ibidem, p. 80). De regulă, călăreţul este servitorul elefantului, căutând justificarea raţională a direcţiei în care se îndreaptă elefantul.
Dacă „ipoteza fericirii”, bazată pe metafora „călăreţul pe un elefant”, lansată de Jonathan Haidt, va fi susţinută de datele cercetărilor empirice, atunci se pune întrebarea: în timp, şirul de cuvinte şi de imagini de care suntem conştienţi se schimbă? După ani şi ani de când elefantul s-a înclinat spre stânga sau spre dreapta, călăreţul fabric alte argumente sau justifică în acelaşi fel direcţia în care a luat-o elefantul? Privind retrospectiv, cred că „elefantul” meu a fost frica şi „călăreţul”, prudenţa. De fapt, prudenţa nu este nimic altceva decât frică distilată în laboratorul raţiunii.
Faţă de prima ediţie, care s-a epuizat rapid – aşa se întâmplă cu cărţile excelente (Ha, ha, ha!) când sunt scoase în tiraj confidenţial –, am făcut unele completări pentru a se înţelege mai clar contextul în care s-au petrecut cele relatate, am adăugat alte amintiri, cu intenţia de a creiona mai corect persoanele, personajele şi „personulităţile” pe care le-am întâlnit, ca şi contextul social concret în care am interacţionat cu ele. Am inclus câteva note despre cărţile pe care le-am scris din 1972 până în 2016. Nu am revenit asupra celor scrise în prima ediţie, cu toate că unii colegi şi prieteni mi-au sugerat că ar fi trebuit să scriu şi despre…, şi despre… Le-am mulţumit pentru sfaturi şi le-am făcut cadou câte un pix, spunându-le că au şi ei dreptul să aştearnă pe hârtie amintirile lor. Dar cine mai scrie de mână azi? Am greşit. Trebuia să le fac cadou un laptop.
Septimiu Chelcea
Cuprins
Cuvânt înainte la ediţia a II-a / 9
Introducere / 13
- Într-un cartier din Bucureşti, demolat / 15
Nenea Bunul, Nenea Răul / 15
Hai, hai, Chelcioiule, ogoeşte-te! / 58
La Liceul nr. 1 „Nicolae Bălcescu” din Bucureşti / 65
- Student tomnatic silitor / 71
Despre colegii de facultate şi despre profesorii de la Iaşi / 71
Despre colegii de facultate de la Bucureşti / 78
Profesorii care mi-au marcat drumul / 83
Dezgheţul ideologic în Facultatea de Filozofie: a fost şi nu prea / 98
Cât durează o prietenie din studenţie? / 102
- „Uită tot ce ai învăţat la facultate şi apucă-te să înveţi” / 109
Traian Herseni, un clasic al psihosociologiei româneşti / 113
1968 – momentul de glorie al lui Ceauşescu / 119
- Asistent universitar: nici student, nici professor / 129
Şedinţele de partid nu erau de partid, ci de partide / 144
Fiecare epocă îşi are revoluţionarii ei / 154
Sociologia patronată de Miron Constantinescu / 158
Vina de a fi fost cu bursă DAAD în R. F. Germania / 167
Cu studenţii în practica de cercetare sociologică / 182
Jurnal de practică 1970 / 192
- La Academia mult hulită / 205
Cum am ajuns acolo? / 206
O lume pestriţă / 219
Sociologia, Cenuşăreasa Academiei „Ştefan Gheorghiu” / 236
- Evenimentele din Decembrie ’89, aşa cum le-am trăit / 267
Semne prevestitoare / 268
Academia „Ştefan Gheorghiu” atacată de terorişti / 283
Angajat civil într-o unitate militară / 290
- „Tot ce a fost înainte de ’89 a fost rău” / 295
Un profesor universitar dizident / 297
Am ajuns şi eu profesor universitar / 302
- Rector la Institutul Naţional de Informaţii / 305
Am acceptat să fiu rector, dar nu am dorit grad military / 306
Am crezut în autonomia universitară / 309
Servitutea militară a unui rector „ofiţer-civil” / 313
O retrospectivă / 316
- Din nou la Universitate / 325
Învăţământul universitar sociologic, cu bune şi cu rele / 333
Despre unii dintre studenţii mei / 350
- La un pas de „Staţia Terminus” / 361
Postfaţă
Lecţiile profesorului Septimiu Chelcea (Mihai Dinu Gheorghiu) / 379
NOTĂ
Cartea poate fi cumpărată direct de la editură (e-mail: editura@uaic.ro)
