Romania Sociala logo
Menu

CHELCEA, SEPTIMIU – Aşa a fost? – Aşa îmi aduc aminte: 1945-2015

autor:   31 March 2017   

Avatar

Așa Copertă 3.02.2017. Ed. IIPostfață: Mihai Dinu Gheorghiu

Ediția a doua, revăzută şi adăugită, Iaşi, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, 2017 (386 pag., preț de producție: 40 ron)

Nu încerc să adun pietricele şi fire de nisip pentru a-mi ridica un soclu. Am păcatele mele. Şi nu puţine. Îmi atribui, totuşi, calitatea de a nu fi trădat condiţia de profesor, chiar după ce vârsta m-a despărţit de catedra universitară.

Jonathan Haidt, profesor la New York University, argumentează că „Intuiţiile sunt primele, urmate de gândirea strategică” (J. Haidt, Mintea moralistă. De ce ne dezbină politica şi religia?, Bucureşti, Editura Humanitas, 2016, p. 77). În acest scop, psihosociologul American citat a creat metafora „călăreţul pe un elefant” pentru a explica enigmele vieţii de zi cu zi, necunoscutele comportamentului moral. „Călăreţul este judecata noastră conştientă – şirul de cuvinte şi de imagini de care suntem perfect conştienţi. Elefantul reprezintă cele 99 de procente ale proceselor mentale – cele care se produc fără să ne dăm seama, în subconştient, însă care ne guvernează în cea mai mare parte” (ibidem, p. 15). Relaţia dintre călăreţ şi elefant este destul de proastă: „Elefanţii conduc, deşi sunt uneori dispuşi să fie convinşi de călăreţi” (ibidem, p. 80). De regulă, călăreţul este servitorul elefantului, căutând justificarea raţională a direcţiei în care se îndreaptă elefantul.

Dacă „ipoteza fericirii”, bazată pe metafora „călăreţul pe un elefant”, lansată de Jonathan Haidt, va fi susţinută de datele cercetărilor empirice, atunci se pune întrebarea: în timp, şirul de cuvinte şi de imagini de care suntem conştienţi se schimbă? După ani şi ani de când elefantul s-a înclinat spre stânga sau spre dreapta, călăreţul fabric alte argumente sau justifică în acelaşi fel direcţia în care a luat-o elefantul? Privind retrospectiv, cred că „elefantul” meu a fost frica şi „călăreţul”, prudenţa. De fapt, prudenţa nu este nimic altceva decât frică distilată în laboratorul raţiunii.

Faţă de prima ediţie, care s-a epuizat rapid – aşa se întâmplă cu cărţile excelente (Ha, ha, ha!) când sunt scoase în tiraj confidenţial –, am făcut unele completări pentru a se înţelege mai clar contextul în care s-au petrecut cele relatate, am adăugat alte amintiri, cu intenţia de a creiona mai corect persoanele, personajele şi „personulităţile” pe care le-am întâlnit, ca şi contextul social concret în care am interacţionat cu ele. Am inclus câteva note despre cărţile pe care le-am scris din 1972 până în 2016. Nu am revenit asupra celor scrise în prima ediţie, cu toate că unii colegi şi prieteni mi-au sugerat că ar fi trebuit să scriu şi despre…, şi despre… Le-am mulţumit pentru sfaturi şi le-am făcut cadou câte un pix, spunându-le că au şi ei dreptul să aştearnă pe hârtie amintirile lor. Dar cine mai scrie de mână azi? Am greşit. Trebuia să le fac cadou un laptop.

Septimiu Chelcea

Cuprins

Cuvânt înainte la ediţia a II-a   /    9

Introducere   /   13

  1. Într-un cartier din Bucureşti, demolat / 15

Nenea Bunul, Nenea Răul   /   15

Hai, hai, Chelcioiule, ogoeşte-te!   /   58

La Liceul nr. 1 „Nicolae Bălcescu” din Bucureşti   /    65

  1. Student tomnatic silitor / 71

Despre colegii de facultate şi despre profesorii de la Iaşi   /   71

Despre colegii de facultate de la Bucureşti   /   78

Profesorii care mi-au marcat drumul   /    83

Dezgheţul ideologic în Facultatea de Filozofie: a fost şi nu prea   /   98

Cât durează o prietenie din studenţie?   /   102

  1. „Uită tot ce ai învăţat la facultate şi apucă-te să înveţi” / 109

Traian Herseni, un clasic al psihosociologiei româneşti   /   113

1968 – momentul de glorie al lui Ceauşescu   /   119

  1. Asistent universitar: nici student, nici professor / 129

Şedinţele de partid nu erau de partid, ci de partide    /   144

Fiecare epocă îşi are revoluţionarii ei    /   154

Sociologia patronată de Miron Constantinescu    /   158

Vina de a fi fost cu bursă DAAD în R. F. Germania   /   167

Cu studenţii în practica de cercetare sociologică    /   182

Jurnal de practică 1970   /    192

  1. La Academia mult hulită / 205

Cum am ajuns acolo?    /   206

O lume pestriţă   /    219

Sociologia, Cenuşăreasa Academiei „Ştefan Gheorghiu”   /   236

  1. Evenimentele din Decembrie ’89, aşa cum le-am trăit / 267

Semne prevestitoare   /   268

Academia „Ştefan Gheorghiu” atacată de terorişti   /   283

Angajat civil într-o unitate militară   /    290

  1. „Tot ce a fost înainte de ’89 a fost rău” / 295

Un profesor universitar dizident   /   297

Am ajuns şi eu profesor universitar   /   302

  1. Rector la Institutul Naţional de Informaţii / 305

Am acceptat să fiu rector, dar nu am dorit grad military   /   306

Am crezut în autonomia universitară   /   309

Servitutea militară a unui rector „ofiţer-civil”   /   313

O retrospectivă    /   316

  1. Din nou la Universitate / 325

Învăţământul universitar sociologic, cu bune şi cu rele   /   333

Despre unii dintre studenţii mei    /   350

  1. La un pas de „Staţia Terminus” /  361

Postfaţă

Lecţiile profesorului Septimiu Chelcea (Mihai Dinu Gheorghiu)    /   379

NOTĂ

Cartea poate fi cumpărată direct de la editură (e-mail: editura@uaic.ro)



Facebook

Familia în destinul european. Un proiect creştin de redefinire a relaţiilor dintre familie şi stat

Papa Francisc a subliniat în enciclica sa „Laudato Si” că societatea actuală are o urgentă nevoie de „un umanism capabil să aducă împreună diferitele căi ale cunoaşterii, incluzând economia, în serviciul unei viziuni integrale” (LS 141). Altfel spus, acţiunea de a săvârşi binele presupune un efort comun şi nu dispersat, pentru că Domnul acţionează ...

Ce fel de democrație promovează Parlamentul european?

Am intrat în Uniunea Europeană. E cazul să ne asumăm responsabilitatea: ea va fi așa cum o vom construi noi cu toții Integrarea României în UE intră într-o nouă fază. Am fot cu toții entuziaști. Din întreaga Europă românii aveau cea mai ridicată încredere în noua alianță. Acum începem să vedem și problemele și ...

Indiferent ce se va întâmpla, să nu uităm că suntem profund datori Sorinei

În 24 iunie, în România socială, concludeam la o scurtă reflecţie asupra scandalului SORINA: ”Poate, în final, Sorina va fi ”luată”. Dar atunci noi românii ne-am simţi înfrânţi de o justiţie care nu mai este a noastră, ci capabilă de orice nedreptăţi în numele independenţei ei. Impactul moral va fi dezastros. Singura speranţă: nu ...

26 IUNIE- ZIUA DRAPELULUI NAȚIONAL.

26 IUNIE- ZIUA DRAPELULUI NAȚIONAL.La mulți ani ROMÂNIA! La mulți ani cetățeni ai României care respectați acest simbol sfânt, oriunde v-ați afla!

Mass-media şi construirea opiniei publice

În prezent, sunt revizuite nu numai teoriile clasice ale comunicării (spirala tăcerii, stabilirea ordinii de zi, paza la intrare, fluxul comunicării în două trepte ş.a) în acord cu tehnologia digitală, ci şi ipotezele despre relaţia dintre mass-media şi opinia publică. Este repusă în discuţie chiar problema de fond: influenţează mass-media construirea opiniei publice? Marco Dohle ...

O justiţie absolut incorectă dar definitivă este mai importantă decât soarta unui copil?

Sorina, o fetiță de 8 ani, este târâtă cu brutalitate în văzul multor martori, de o doamnă procuror și băgată cu forța într-o mașină neagră. Sorina țipă disperată: Mami, nu mă lăsa. Evenimentul este filmat și, la televizor, milioane de români sunt șocați și indignați. Asistăm la un eveniment care probabil ...

Gatekeeping: controlul informaţiilor mass-media

Teoria numită metaforic „Paza la intrare” (Gatekeeping) a fost prefigurată încă din primele decenii ale secolului trecut, a fost extinsă considerabil în numeroase cercetări de teren în a doua jumătate a secolului al XX-lea şi a fost revizuită recent, în acord cu noilemedia. Repere Pentru prima dată, termenul de „gate keeper” a fost folosit ...

De ce România nu are un Proiect de Ţară?

Am citi cu mult interes studiile lui Vladimir Pasti şi Iulian Stănescu[1]. Ei constată că, după întreaga perioadă postcomunistă, nu avem o Agendă socială de dezvoltare. Eu aş spune mai apăsat: România nu are un PROIECT DE ȚARĂ. Sunt şi eu nemulţumit că partidele politice în disputele electorale nu luptă cu programe de dezvoltare social-economică ...