Romania Sociala logo
Menu

Chiar vrem o societate a cunoașterii?

autor:   30 October 2020  

Am fost impresionat când, nu demult, Președintele țarii a declarat că România este o societate a cunoașterii. Foarte frumos. Ce spune cea mai importantă personalitate politică nu este o simplă „vorbă” care „zboară” fără niciun efect. ”Vorba” Președintelui României poate avea trei semnificații. 1. O estimare, în cunoștință de cauză, a situației prezente a României. 2. Poate exprima totodată un program de acțiune pe care societatea trebuie să-l pună în practică. Un impuls politic pentru cercetarea științifică românească. 3. O simplă „vorbă goală”, ce nu este chiar neuzual pentru un om politic, o pretenție că realitatea este foarte bună, dar în fapt, ea nu este așa. 

Pentru a înțelege cum e realitatea actuală a cercetării științifice românești voi invoca cinci categorii de fapte.

Voi ilustra această analiză cu domeniul științelor sociale, mai precis al sociologiei. Sociologia românească nu este doar o știință teoretică universală, ci, cum excelent spunea Gusti, o știință a națiunii, o știință a societății în care trăim. Misiunea sociologiei românești este să contribuie la cristalizarea conștiinței de sine a societății românești, la identificarea problemelor cu care ea se confruntă și a direcțiilor de acțiune.

Fapt 1. Finanțarea publică a cercetării științifice pare a fi chiar cea mai mică din Uniunea Europeană: ultra modestul 0,17% din PIB în 2019. Mai mult. Finanțarea publică actuală a cercetării este rezultatul unei scăderi spectaculoase în ultimii ani: era 0,28% în 2016; chiar în anul de criză, 2009, era totuși 0,23%. În ritmul acesta, nu vor trebui decât câțiva ani ca știința românească să devină mai mult un vis.

Un exemplu din experiența mea: Institutul de Cercetare a Calității Vieții.  Misiunea noastră a sociologilor este să dezvoltăm cercetări importante pentru societatea noastră, programe de interes național sau zonal. În anii 90 Institutul a realizat 10 cercetări empirice pe eșantioane naționale asupra situației calității vieții, una asupra stării de sărăcie, două cercetări naționale asupra situației social-economice a populației de romi. Toate aceste cercetări pe eșantioane cu peste 2000 de gospodării: mers pe teren și cules date. S-au produs imens de multe date despre starea societății românești, cu bani foarte puțini. Mai mult u entuziasm.

În ultimii 20 de ani, nicio cercetare empirică nu a mai fost posibilă. Ei, nici chiar așa. Am încercat să mai găsim posibilități, dar foarte modeste. Mici proiecte, slab finanțate, mai mult „pentru tineri”, pe teme segmențiale sau chiar marginale. Nicio finanțare pentru programe mari de interes național. Și atunci, cum mai facem cercetări sociologice ? „Stăm pe scaun și privim pe geam realitatea”. 

Fapt 2. Finanțarea privată: marile întreprinderi au devenit, pe lângă consumatori de cercetare, și finanțatori și chiar organizatori de știință. Dar numărul marilor întreprinderi s-a prăbușit. Cele mai multe întreprinderi mari existente sunt filiale ale celor occidentale. În ultimii ani s-a înregistrat o nouă tendință: preluarea activităților de cercetare din România de către centrele lor din Occident. 

Fapt 3. În domeniul social, ani de zile a fost o politică anti-cercetare: o parte importantă din resursele modeste financiare publice au fost orientate nu spre cercetarea specializată, ci spre o nouă invenție care în domeniul cercetării cutez să spun a produs mai mult confuzie, decât rezultate. ONGurile nu sunt prin vocația lor instituții de cercetare științifică, bazate pe  metodologia și exigențele științei.

Fapt 4. Preluarea proiectelor de interes național românești de instituții internaționale. Este de exemplu cazul Băncii Mondiale. Aceste instituții nu sunt prin funcția lor instituții de cercetare științifică, bazate pe valorile fundamentale ale științei: obiectivitatea și independența. Instituțiile internaționale sunt fără doar și poate foarte importante prin funcțiile lor. Dar cercetarea științifică realizată de ele sau la comanda lor este preorientată de viziunea elaborată la nivelul conducerii politice a instituțiilor. Fapt: „produsele” de cercetare realizate astfel nu există cu statut de produse științifice în câmpul științei românești, deschise examinării critice, ci sunt protejate de rațiuni politice. Cel mai adesea ele nu sunt disponibile pentru public. Nu pot fi găsite în librării, în biblioteci și adesea sunt șterse și de pe internet.

Fapt 5. Sufocarea creativității cu mijloacele birocrației. Cercetarea științifică, prin natura ei, înseamnă creativitate. Mecanismul actual de finanțare a cercetării sufocă însă creativitatea. Se presupune că, de la început, se poate face o programare în detaliu a activității, a cheltuielilor, fazelor etc. Creativitatea poate începe cu o programare, dar ea rămâne deschisă: se modifică pe parcurs în funcție de noile probleme și noile cunoștințe descoperite. Dar, la sfârșit ești judecat la sânge în raport cu respectarea programului formulat la început. Cu greu, creativitatea își mai face loc, dar adesea cu prețul ocolirii regulilor impuse birocratic. Rezultatul: mortificarea cercetării; riscul e că, la sfârșit, produsul să fie „o mortăciune științifică”. Paradoxal, birocratizarea are ca rezultat produse cu inovativitate scăzută, dar costuri mult mai ridicate.

O concluzie care vrea să fie un semnal. Politica cercetării științifice din ultimii ani are ca efect nu încurajare, ci sufocarea cercetării științifice românești, prin subfinanțarea în accentuare, dar și prin birocratizarea în creștere.



Facebook

Provincialismul. Cheie de lectură posibilă a tranziției

1. Punctul de plecare Lectura recentă a trei intervenții publicate în 2023 și 2024 mi-a apărut emblematică.  Este vorba de o serie de texte de analiză politică apărute sub titlul generic România ca proiect geopolitic și interesul național în contextul dezordinii mondiale, sub semnătura analistului politic Adrian Severin. Și de   cartea ...

Interviu cu Alexandru Petre – “Respectarea drepturilor omului în sistemul penitenciar românesc. Bune practici în sistemele penitenciare la nivel internațional”

Buna ziua și felicitări pentru publicarea lucrării. Vă rugăm să ne spuneți care a fost motivația alegerii temei? Motivația alegerii temei a venit din sfera preocupărilor profesionale. Îmi desfășor activitatea ca polițist de penitenciare și sunt preocupat nu doar de perspectiva asigurării pazei persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate ci ...

Vrem dictatura unei birocrații sau o democrație a comunității cercetătorilor ?

Ministerul cercetării lucrează cu propriul său personal, dar, ca orice ministru,  are nevoie și de consultanți. Prin definiție consultanții nu iau decizii, ci consultă Ministrul în procesul lui de decizie. Consultații vin cu propria competență, nu reprezintă pe nimeni, ci doar pe ei înșiși; ei nu iau decizii, ci fac ...

Evoluția demografică, una dintre marile capcane în care România se pregătește să cadă

O mulțime de cifre și informații ne stau la îndemână, dar sub presiunea permanentă a momentului – mereu fiind confruntați cu câte o criză mai mică sau mai mare – nu prea ne alocăm timp pentru a le privi și înțelege cu adevărat. Constatăm și cam atât. Nu ne facem niciun ...

O carte din anii `80 despre migrația internă: discuție între Sorin Mitulescu și Dumitru Sandu

Introducere: O generație de sociologi: texte din anii `80 O carte din anii `80 despre migrația internă:discuție între Sorin Mitulescu și Dumitru Sandu Când a apărut cartea despre care discutăm? Acum patruzeci de ani, în 1984,la Editura Academiei. La vremea respectivă, cu numele de  Editura Academiei RSR. O copie a volumului  Fluxurile de ...

Conflictul legii cu ea însăși. Scandalul metodologiilor de evaluare

Cercetarea este una dintre activitățile strategice în viața statelor. La rândul ei, competența este factorul cheie atât al dezvoltării unei societăți cât și al calității ordinii sociale. Dimitrie Gusti avertiza guvernarea că organizarea competențelor în stat este o variabilă cheie în orice reformă autentică. Fără de așa ceva reforma eșuează ...

O generație de sociologi: texte din anii `80

Dezbaterea pe care o aducem în fața publicului sub forma unui serial al absolvenților de sociologie prin publicațiile lor -  vizează o generație  care astăzi deja a ajuns  la vârsta a treia. Componenții ei au fost studenți în urmă cu peste 50 de ani în promoțiile învățământului superior  sociologic reluat ...

Este inteligența artificială o amenințare?

Nu demult era la modă un slogan: „munca l-a creat pe om”. În parte, era adevărat: munca l-a creat pe om ca unealtă. Și, timp de milenii s-a dovedit a fi cea mai productivă în folosul celor mai „isteți”, mai creativi. La un preț cât se putea mai mic. De ...