Romania Sociala logo
Menu

Chiar vrem o societate a cunoașterii?

autor:   30 October 2020  

Am fost impresionat când, nu demult, Președintele țarii a declarat că România este o societate a cunoașterii. Foarte frumos. Ce spune cea mai importantă personalitate politică nu este o simplă „vorbă” care „zboară” fără niciun efect. ”Vorba” Președintelui României poate avea trei semnificații. 1. O estimare, în cunoștință de cauză, a situației prezente a României. 2. Poate exprima totodată un program de acțiune pe care societatea trebuie să-l pună în practică. Un impuls politic pentru cercetarea științifică românească. 3. O simplă „vorbă goală”, ce nu este chiar neuzual pentru un om politic, o pretenție că realitatea este foarte bună, dar în fapt, ea nu este așa. 

Pentru a înțelege cum e realitatea actuală a cercetării științifice românești voi invoca cinci categorii de fapte.

Voi ilustra această analiză cu domeniul științelor sociale, mai precis al sociologiei. Sociologia românească nu este doar o știință teoretică universală, ci, cum excelent spunea Gusti, o știință a națiunii, o știință a societății în care trăim. Misiunea sociologiei românești este să contribuie la cristalizarea conștiinței de sine a societății românești, la identificarea problemelor cu care ea se confruntă și a direcțiilor de acțiune.

Fapt 1. Finanțarea publică a cercetării științifice pare a fi chiar cea mai mică din Uniunea Europeană: ultra modestul 0,17% din PIB în 2019. Mai mult. Finanțarea publică actuală a cercetării este rezultatul unei scăderi spectaculoase în ultimii ani: era 0,28% în 2016; chiar în anul de criză, 2009, era totuși 0,23%. În ritmul acesta, nu vor trebui decât câțiva ani ca știința românească să devină mai mult un vis.

Un exemplu din experiența mea: Institutul de Cercetare a Calității Vieții.  Misiunea noastră a sociologilor este să dezvoltăm cercetări importante pentru societatea noastră, programe de interes național sau zonal. În anii 90 Institutul a realizat 10 cercetări empirice pe eșantioane naționale asupra situației calității vieții, una asupra stării de sărăcie, două cercetări naționale asupra situației social-economice a populației de romi. Toate aceste cercetări pe eșantioane cu peste 2000 de gospodării: mers pe teren și cules date. S-au produs imens de multe date despre starea societății românești, cu bani foarte puțini. Mai mult u entuziasm.

În ultimii 20 de ani, nicio cercetare empirică nu a mai fost posibilă. Ei, nici chiar așa. Am încercat să mai găsim posibilități, dar foarte modeste. Mici proiecte, slab finanțate, mai mult „pentru tineri”, pe teme segmențiale sau chiar marginale. Nicio finanțare pentru programe mari de interes național. Și atunci, cum mai facem cercetări sociologice ? „Stăm pe scaun și privim pe geam realitatea”. 

Fapt 2. Finanțarea privată: marile întreprinderi au devenit, pe lângă consumatori de cercetare, și finanțatori și chiar organizatori de știință. Dar numărul marilor întreprinderi s-a prăbușit. Cele mai multe întreprinderi mari existente sunt filiale ale celor occidentale. În ultimii ani s-a înregistrat o nouă tendință: preluarea activităților de cercetare din România de către centrele lor din Occident. 

Fapt 3. În domeniul social, ani de zile a fost o politică anti-cercetare: o parte importantă din resursele modeste financiare publice au fost orientate nu spre cercetarea specializată, ci spre o nouă invenție care în domeniul cercetării cutez să spun a produs mai mult confuzie, decât rezultate. ONGurile nu sunt prin vocația lor instituții de cercetare științifică, bazate pe  metodologia și exigențele științei.

Fapt 4. Preluarea proiectelor de interes național românești de instituții internaționale. Este de exemplu cazul Băncii Mondiale. Aceste instituții nu sunt prin funcția lor instituții de cercetare științifică, bazate pe valorile fundamentale ale științei: obiectivitatea și independența. Instituțiile internaționale sunt fără doar și poate foarte importante prin funcțiile lor. Dar cercetarea științifică realizată de ele sau la comanda lor este preorientată de viziunea elaborată la nivelul conducerii politice a instituțiilor. Fapt: „produsele” de cercetare realizate astfel nu există cu statut de produse științifice în câmpul științei românești, deschise examinării critice, ci sunt protejate de rațiuni politice. Cel mai adesea ele nu sunt disponibile pentru public. Nu pot fi găsite în librării, în biblioteci și adesea sunt șterse și de pe internet.

Fapt 5. Sufocarea creativității cu mijloacele birocrației. Cercetarea științifică, prin natura ei, înseamnă creativitate. Mecanismul actual de finanțare a cercetării sufocă însă creativitatea. Se presupune că, de la început, se poate face o programare în detaliu a activității, a cheltuielilor, fazelor etc. Creativitatea poate începe cu o programare, dar ea rămâne deschisă: se modifică pe parcurs în funcție de noile probleme și noile cunoștințe descoperite. Dar, la sfârșit ești judecat la sânge în raport cu respectarea programului formulat la început. Cu greu, creativitatea își mai face loc, dar adesea cu prețul ocolirii regulilor impuse birocratic. Rezultatul: mortificarea cercetării; riscul e că, la sfârșit, produsul să fie „o mortăciune științifică”. Paradoxal, birocratizarea are ca rezultat produse cu inovativitate scăzută, dar costuri mult mai ridicate.

O concluzie care vrea să fie un semnal. Politica cercetării științifice din ultimii ani are ca efect nu încurajare, ci sufocarea cercetării științifice românești, prin subfinanțarea în accentuare, dar și prin birocratizarea în creștere.



Facebook

Florin Georgescu, Capitalism și capitaliști fără capital în România

O carte nouă care se va dovedi a fi una fundamentală pentru gândirea românească. Paradigma tradițională a unei economii de piață liberă, deși cu imperfecțiunile ei, este înlocuită cu o nouă paradigmă a economiei societății românești actuale, ”capitalism fără capital”, cu implicațiile ei pentru înțelegerea întregii societăți. Dragi sociologi, nu este o carte ...

Cum ne vede Occidentul

Este surprinzător că nu putem găsi prea multe analize globale ale României în această perioadă de tranziție. Încă de la începutul anilor 90 am încercat să avertizez asupra riscurilor unei tranziții prost construite, dar adesea m-am simțit singur. Dar cum percep specialiștii occidentali tranziția în țările noastre ? Mărturisesc, am avut ...

Neoliberalism și șocul civilizațiilor

Fukuyama și Huntington Doi autori și două cărți majore au marcat percepția generației noastre despre noua ordine mondială. Este vorba de Francis Fukuyama : The End of History and the last Man (1992) și de Samuel Huntington : The Clash of Civilisations and the Remaking of World Order. 1996.  Fukuyama anunța universalizarea pieții libere ...

O evoluție sintetică a căutării ”ADEVĂRULUI” Ne-am eliberat de paradigma ”Agamiță Dandanache”?

Ieri am fost șocat, nu numai eu, de ceea ce mulți au etichetat ca ”bâlciul” de la Parlament.  În minte mi-a venit o istorie a eforturilor omenirii de a ajunge la adevăr. Prima fază. În antichitate, grecii au inventat logica, regulile gândirii corecte. Ei au crezut că logica este instrumentul de ...

Lansare de carte. Elena Olariu și o nouă înțelegere a spațiului privat în secolul al XIX-lea

Onorată comunitate academică, dragi colegi și dragi cititori,   vă anunțăm că au apărut două cărți semnate de istoricul de artă Elena Olariu, lucrări care sunt dedicate civilizației românești: ”Boieri și aristocrați români în secolul al XIX-lea” (studiu de mentalitate și moravuri în spațiu privat), respectiv ”Stil de viață aristocratic românesc ...

Migrație, integrare, dezintegrare

Cum sociologia este analiza stării nației dar și a timpului prezent, am dori să ne oprim puțin asupra problemelor legate de migrație. De ce migrația? Pentru că problema națională, ecologia și  migrația fac parte din cele trei mari evenimente care agită astăzi planeta. România se confruntă și ea cu aceste ...

În cercetarea sociologică, o fotografie valorează cât o mie de statistici

Imaginea foametei din Sudanul de Sud: vulturul pândind un copil care s-a prăbușit în drum spre Centrul de hrănire ONU (Fotografie realizată de jurnalistul sud-african Kevin Carter, publicată în The New York Times, pentru care a primit Premiul Pulizer în 1993) În urmă cu aproape 50 de ani, jurnalista și scriitoarea ...

Impactul creșterii prețului la energie electrică, gaze, apă asupra bugetului familiilor

Traiul decent poate fi descris ca situația în care o familie își poate permite o alimentație echilibrată și sănătoasă, îmbrăcăminte și încălțăminte noi din magazine de specialitate, de a dispune de o locuință care oferă adăpost și siguranță, locuința să fie mobilată și echipată cu aparate electrocasnice în stare bună ...