Ce poate fi mai interesant de Ziua Educației decât să exprimi recunoștință față de profesorii care te-au format în viață? Deseori, acela care a avut un rol determinant în pregătirea școlară, Învățătorul, este trecut cu vederea sau chiar dat uitării, cu toate că el ți-a acordat îndrumare directă pe parcursul a patru ani din viață, perioadă adesea determinantă pentru descoperirea abilităților personale și a drumului în lume.
Dar cine, și cum mai aniversează azi Învățătorul? Întrebarea aceasta a apărut acum câtva timp când discutam cu câțiva prieteni, foști colegi, despre aniversările momentelor diverse de formare profesională, prin care marcăm trecerea noastră în diferitele etape ale vieții. De regulă aceste aniversări colegiale se referă la absolvirea unor momente importante ale școlii, în primul rând la terminarea liceului sau la absolvirea unei facultăți. A devenit aproape un șablon modul de organizare al acestor evenimente, adică se încearcă refacerea colectivului anului, se rescrie un catalog cât mai fidel celui folosit la curs, se merge în amfiteatrul facultății sau în sala de curs folosită în liceu și se salută cu multe admirație munca profesorilor care au reușit să transmită dragostea de carte și de studiu. Însă învățătorii care ne-au deprins tainele scrisului și ale socotitului, când primesc oare recunoștința efortului lor formativ educațional?
Se mai simt încă vibrațiile puternice ale unui eveniment unic în felul său care a avut loc la Berca județul Buzău acum câteva zile, la sfârșit de septembrie, sâmbătă 28. Într-o frumoasă și primitoare zi de toamnă, foști elevi ai Școlii Generale din Berca, s-au reunit la orele dimineții să aniverseze 50 de ani de la terminarea clasei întâi (1973 – 1974), considerând acel moment ca fiind unul decisiv pentru devenirea lor profesională și de viață de mai târziu. Generația născută în anii ’66 – `67, pășea pe treptele școlii în clasa întâi la vârsta de 6-7, ani cu sfială și cu multă curiozitate ca să afle tainele cititului, socotitului și ale scrisului. Cu un gest de recunoștință să ne amintim faptul că acum 50 de ani, la țară, greutatea învățării alfabetului se afla toată pe umerii învățătorului din sat.
Respectuoși, și cu admirație față de Învățătorul lor din clasa întâi, elevii promoției anilor 1973 – 1974 s-au gândit că este un bun prilej să sune din nou clopoțelul la început de an școlar, dar de această data pentru un motiv aniversar. Așa că după 50 de ani, risipiți prin lume, într-o acțiune inedită și plină de entuziasm, un grup de colegi au început să caute numere de telefon, conturi de socializare sau pur și simplu, din vorbă în vorbă, să afle cât mai multe despre colegii lor pe care nu i-au mai văzut de peste 42 de ani, cel puțin.
Da, 42 de ani, cel puțin, pentru că promoția creată cu clasa întâi a împărtășit bucuria colegialității până în clasa a VIII-a. Adică opt ani de școală generală în care cu toții au împărtășit bucurii și tristeți, așteptări și dezamăgiri, lacrimi și zâmbete. Ce a surprins foarte mult a fost răspunsul prompt de încurajare și participare la eveniment din partea Învățătorului și a profesorilor, dar evident și din partea colegilor. O situație tristă însă au trăit-o cu toții când Dirigintele lor, iubitul profesor de matematică, Vasile Berca, cel care a preluat și a îndrumat colectivul de elevi din clasa a V-a până în clasa a VIII-a A, a plecat în lumea veșnică la câteva zile după ce discutase cu organizatorii evenimentului. O stare de sănătate precară și vârsta înaintată nu i-au mai permis să răspundă prezent la evenimentul aniversar. Un moment special de reculegere în care Adelina Ene, colega noastră, a amintit numele celor patru colegi și a zece profesori plecați pentru totdeauna într-o altă lume, a umplut de emoție și lacrimi pe toți cei prezenți…….
Așadar, într-o zi însorită de toamnă curtea școlii din Berca era plină de bucuria aniversării a 50 de ani de la absolvirea clasei întâi. Se impune subliniat faptul că directorul actual al școlii din Berca, Doamna Profesoară Laura Dumitrache, a sprijinit și încurajat frumosul și ineditul moment aniversar. Organizatorii evenimentului își exprimă recunoștința pentru acest sprijin.
Luându-și în serios din nou rolul de îndrumător, Doamna Tatiana Rogoz, Învățătoarea promoției, a citit catalogul clasei cu aceeași exigență și seriozitate ca acum 50 de ani. Mișcată însă de profunzimea trăirilor a ținut să precizeze că : ”pentru mine astăzi e o zi foarte importantă, plină de emoție, de tot felul de sentimente, de tot ceea ce vreți voi, deoarece pentru mine este prima astfel de întâlnire; prima întâlnire legată de profesia mea de învățătoare pe care am practicat-o cu mult drag peste 40 de ani; voi copiii mei, elevii mei, cum îmi place să vă numesc, Vă mulțumesc că v-ați gândit la noi, cadrele didactice, cei care am făcut parte pentru o perioadă, din viața voastră”.
Un moment dificil al revederii a fost când unii colegi, care nu s-au mai recunoscut peste ani, se salutau cu colegii lor întrebându-i: tu in ce bacă stăteai, și cu cine? Cu toții am constatat că viața ne schimbă. Cu siguranță înfățișarea se modifică, dar sufletul de copil rămâne pur și frumos pentru totdeauna, doar că el nu se mai exprimă cu atâta curățenie sufletească decât în momente speciale. La Berca, cu multă emoție, a fost trăit un astfel de moment.
Dominată de frumusețea copilăriei regăsite Eugenia Grigore, colega noastră premiantă, împreună cu Laurențiu Mihai, au avut excelenta idee să purtăm cu toții un tricou alb, personalizat pentru jubileul de la Berca, și câte o medalie aniversară, care să ne readucă pe toți la atmosfera uniformelor de școală sau la ținuta de pionier, diminuându-se astfel, până la dispariție, eventualele diferențe de poziție socială dintre colegi. În discursul de prezentare a fiecărui coleg au fost rostite invariabil două expresii: mă bucur … și vă mulțumesc …. De altfel, aceste două expresii au definit în profunzime evenimentul de la Berca, un eveniment al bucuriei și al emoției în egală măsură, unde recunoștința a fost exprimată în mulțumiri profunde către profesorii si colegii participanți.
Gradul de participare a fost impresionant, peste 80%, atât din rândul colegilor cât și al profesorilor. Cei absenți realmente nu au putut participa din cauze explicit obiective.
Lăsând emoția profundă să se exprime în glas și pe chip, Doamna de franceză, Dorina Vlădoiu în vârstă de 80 de ani și cu elegantă poftă de viață, ne-a mărturisit că în ultimele două nopți a dormit foarte puțin, ”așteptând cu emoție un eveniment de excepție; aflată sub povara semnelor timpului neîndurător simt acum că mintea și sufletul meu sfidează granițele anilor iar tot ce contează acum, în momentul întâlnirii noastre este că putem zâmbi la aducerea aminte și putem considera această zi o mare sărbătoare a gândurilor și sufletelor noastre”. Și cu o dorință adâncă a implorat timpul să se oprească măcar pentru un moment, recitând un vers din poezia Lacul de A. Lamartine: ”o temps, suspends ton vol!”
Invitată să ne împărtășească gândurile sale, Profa de engleză, Doamna Mioara Sârbu, a subliniat încă o dată faptul că ”întâlnirea aceasta este bucurie și emoție, este despre voi, despre anii voștri de școală, despre ce si cine sunteți voi astăzi!”
Folosind calitățile sale artistice deosebite și pregătirea muzicală. Doamna Veronica Badea, Profesor de muzică, ne-a interpretat un scurt cântecel scris și compus special pentru acest eveniment aniversar.
Școala din Berca, la vremea anilor ’70 – ’80 avea una dintre cele mai performante echipe de handbal din țară, iar reușitele sportive s-au datorat atunci unui profesor de suflet, domnul George Popescu, cel care azi, la vârsta de 82 de ani transmitea o puternică forță și energie sportivă autentică.
Nici îndrumătorul orelor de activitate practică, Dumitru Zidărița, nu a lipsit de la aniversare, iar profesorul Ion Pascu, cel care însoțea adesea grupurile de elevi în tabere sau în alte activități civice sau școlare, a onorat cu prezența evenimentul aniversar. Subliniez cu gratitudine admirația colegilor și pentru profesorii Georgeta Dragomir, Maria Bărbulescu și Ene Florance, prezente la eveniment.
Tuturor Profesorilor și Doamnei învățătoare le-au fost pregătite Diplome de Recunoștință, în semn de apreciere și mulțumire pentru îndrumarea, răbdarea și îngăduința oferite în primii pași de școală, diplome oferite în aplauzele întregii clase, însoțite de superbe buchete de flori pregătite de colegele noastre Reli Meheș și Gabriela Rusen. Bucuria de la școală a continuat într-un restaurant apropiat cu o masă de prânz, unde colegul Cornel Budișteanu, împreună cu Profesorul Tomel Mihaila, au oferit clipe de ospitalitate, emoție și bucurie sufletească. Cu toții au fost de acord ca ultima sâmbătă din septembrie sa devina anual ziua de întâlnire a promoției pe viitor. Se pot aniversa, cu mare satisfacție, 50 de ani si de la finalizarea clasei a doua, a treia, a patra, … etc.
Sunt multe aspecte care ar fi trebuit amintite mai sus, dar zborul timpului nu poate fi oprit. În mod cert calitatea evenimentului de la Berca a pus în evidență calitatea vieții noastre de zi cu zi, care pentru refacerea forței de rezistență – la trecerea timpului, trebuie hrănită din când în când cu astfel de bucurii, unice în felul lor. Învățătorul și profesorii trebuie respectați, ca expresie a recunoștinței noastre față de umanitatea din noi.
A consemnat: Laurentiu Tănase,
– organizator si participant la eveniment –
