Romania Sociala logo
Menu

Cum ne imaginăm că va fi viitorul?

autor:   11 January 2019  

Cătălin Zamfir

Este o întrebare pe care fiecare dintre noi ne-o punem. Cel mai simplu este să invoc propria mea experienţă.

În anii ’60 eram tânăr. Viitorul mi se părea confuz. Pe de o parte, politic ni se oferea un model de viitor: o societate socialistă, care va evolua spre comunism. Problema era a credibilităţii. Imensa majoritate a românilor îl percepeau ca un model impus de istorie, mai precis de Uniunea Sovietică. Cu forţa politică şi de către celebra „Securitate”. Acest viitor nu depindea de noi, ci de un context internaţional. Oricum, nu era atractiv.

Anii 1960: modernizarea şi un viitor atractiv

Dincolo de sistemul socialist, viitorul oferea şi o altă imagine: modernizarea. Era un program de creştere economică, planuri anuale şi cincinale: mai multe tractoare, mai multe locuinţe, mai mulţi pantofi; mai multe şcoli, universităţi, spitale, mai mulţi studenţi, mai multe cărţi publicate, mai multe spectacole. Modernizarea era concretizată de o nouă direcţie a dezvoltării, în care se angaja şi Estul şi Vestul: revoluţia tehnico-ştiinţifică.

Din acest punct de vedere, viitorul începea să devină atractiv. Intelectualii au început să-şi asume responsabilitatea de a contribui la limpezirea viitorului pe această direcţie. Începuse să se coaguleze şi o viziune-speranţă a viitorului sistemului socialist: reforma modelului sovietic, un socialism cu faţă umană promovată în Cehoslovacia.

Teoria convergenţei era o variantă atractivă: o lume viitoare în care fiecare sistem preia ce este bun de la celălalt, eliminând ceea ce era prost. Relaţiile dintre cele două lumi, comunismul şi capitalismul, s-au destins rapid, bazate pe principiul coexistenţei paşnice, care promitea o bază politică a convergenţelor viitoare. Viitorul începuse să ia o formă colorată.

Prognoza a devenit un domeniu ştiinţific foarte atractiv. În România anilor ’60 s-a înfiinţat un Centru de prognoză, cu foarte buni specialişti. S-a publicat o carte de metodologie a prognozei, prin asimilarea modelului american. Carte foarte bună şi influentă pe atunci. S-au făcut prognoze ale viitorului ţării, nu pe componenta organizării socialiste a societăţii, ci pe componenta modernizării. Programul construirii socialismului a trecut pe o poziţie secundară în atenţia colectivă în perspectiva revoluţiei tehnico-ştiinţifică. La începutul anilor ’70 s-a lansat în Occident seria volumelor ale Clubului de la Roma. Analize ale şanselor şi ale riscurilor evoluţiei viitoare a lumii. Viitorul a devenit de mare interes, deschis opţiunilor.

Un viitor cenuşiu

Dar chiar în anii ’60 au apărut şi semne îngrijorătoare. La conducere politică a Uniunii Sovietice a venit o echipă care a renunţat la programul unei reforme rapide a  sistemului: înlocuirea lui Hruşciov cu Brejnev (octombrie 1964). Invazia sovietică în Cehoslovacia în 1968 a sugrumat programul comunismului cu faţă umană. Comunismul a pierdut viziunea viitorului său. În România, preocupările pentru prognoză a fost împinsă la marginea preocupărilor.

Occidentul a profitat de criza sistemului comunist şi a adoptat o linie politică tot mai dură. Coexistenţa paşnică a fost înlocuită cu un nou război rece. Dar şi imaginea capitalismului s-a simplificat prin popularea viitorului cu o economie capitalistă neoliberală de succes şi marginalizarea orientării prosociale: creşterea economică va soluţiona ea însăşi problemele sociale. Societatea viitoare va fi aşa cum o va face economia, îndeosebi marile corporaţii multinaţionale.

Viitorul lumii şi-a pierdut culoarea, devenind cenuşiu. Preocuparea pentru prognoză, bazată pe principiul unui viitor deschis la alternative posibile, a fost marginalizată.

Revoluţia Română din Decembrie 1989 – ca de altfel toate revoluţiile anticomuniste din acel an din Europa centrală şi de est – a redeschis interesul pentru viitor. Viitorul de construit, plasat în centrul atenţiei oricărei revoluţii, a devenit însă şi el cam cenuşiu, redus la preluarea modelului capitalist. Prognoza a fost înlocuită de un program normativ, adoptarea reformelor oferite de Occident: privatizarea, introducerea regulilor economiei de piaţă, un sistem politic pluripartidist… Semnificativ, de abia după vreo 27 ani de la Revoluţie, Academia Română a lansa o prognoză normativă pentru următorii 20 de ani, 2018-2038, cu obiective de dezvoltare social-economică prin lichidarea decalajului României faţă de standardele europene.

Cum va arăta viitorul României?

Mă aşteptam ca această întrebare să fie de un mare interes public. Ne confruntăm cu multe şi grave probleme.

Viitorul imediat este însă îngrijorător, ca să o spun blând: conflictul politic interminabil generat de preşedinte, tentativa „statului paralel” de a da o lovitură de stat. Nu am nicio îndoială în această privinţă. Începem să fim destul de dezamăgiţi de cum funcţionează Uniunea Europeană, despre care ne-am făcut iluzii naive.

Dar „după”? Cum imaginăm acum viitorul? Media pare a fi preocupată de conflictele prezentului. Dar în ce priveşte viitorul? Sunt şocat. Noii specialişti ai viitorului, prezentaţi publicului de către televiziuni, par a fi astrologii. Ce spun astrele? Anul viitor va fi al câinelui sau al pisicii sau al…? Dacă ascultăm pe astrologi vom şti cu exactitate cum va fi mâine, la anul, pese 5 sau 10 ani. Dar unde sunt specialiştii în prognoză cu entuziasmul lor din anii ’60?



Facebook

Semestrul European: analiza raportului de tara pentru România – 1

Document de lucru sau document oficial al Comisiei? În mod surprinzător, cel mai recent Raport privind prevenirea şi corectarea dezechilibrelor economice (PCDE) al Comisiei Europene referitor la România nu este un document asumat de executivul de la Bruxelles, ci un „document de lucru al serviciilor Comisiei Europene”. Într-adevăr, cei care vor ...

România deleuziană. Fragmentul XXIX despre copilărie. Amintiri din secolul XX (II)

Proiectele de sociologie vizuală ale studenților Facultății de Sociologie și Comunicare, Universitatea „Transilvania” din Brașov” au demarat în 2006. Din 2008, ele s-au focalizat pe vârstnicii din lumea satului, pe considerentul că există  șanse mai mari ca adevărul să precumpănească în raport cu imaginea de sine. Lucrurile chiar așa stau și ele confirmă  indirect,  o ...

Academia Română – Câteva precizări privind Conținutul Rezoluției de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia și chestiunea autonomiei

Academia Română face aceste precizări ca urmare a apariției în presă a unor declarații aparținând domnului Kelemen Hunor, președintele UDMR. Termenul de autonomie, în înțelesul invocat de unii lideri politici actuali, nu este folosit decât o singură dată în textul Rezoluției de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, anume la articolul ...

Prioritate absolută în sociologia românească

În sincronie cu toate instituțiile purtătoare de ethos românesc, ICCV a luat inițiativa de a redacta istoria socială a dinamicii spațiului social românesc în secolul care a marcat Marea Unire a tuturor românilor, opus finalizat recent și lansat în circuitul științific de profil. Cu un nivel de expertiză de tip academic, textul prezintă efortul de ...

Centenar Tiberiu Bogdan

La 21 martie se împlinesc 100 de ani de la nașterea celui care a fost Profesorul Tiberiu Bogdan (m. 1995). A fost nu numai un excelent profesor pentru studenți, ci și un model de profesor pentru profesori. Om de o amplă cultură și de desăvârșită probitate științifică, Tiberiu Bogdan a ținut primele cursuri de ...

Fake news-urile: cocktailuri cu minciuni

După evenimentele din Decembrie ’89, limba română s-a îmbogățit cu multe neologisme. Între acestea, expresia „fake news” a prins teren nu numai în limbajul specialiștilor în comunicare, ci și în vorbirea de zi cu zi. În limba engleză, sintagma „fake news” a apărut în urmă cu 130 de ani, în ...

Economia României după Marea Unire, volumul II

În luna decembrie 2018 a apărut lucrarea Economia României după Marea Unire, vol. II Economia sectorială, coordonator principal academician Aurel Iancu. Apărut în condiţii grafice deosebite la prestigioasa Editură a Academiei Române, Volumul continuă seria Civilizaţia românească, coordonator Victor Spinei, din care fac parte, între altele, Istoria socială a României, autor Cătălin Zamfir şi Demografia ...

Am văzut și eu în-juriștii la… grevă!

Curiozitatea, această singură boală feminină de care suferă toți bărbații, mi-a pricinuit recent un îngrijorător simptom de cronicizare... Ca simplu cetățean cu varii probleme prin capitală n-am putut părăsi urb-ea, etalon al țării fără a trece și prin fața unei clădiri (pe treptele căreia își făcea o poznă de grup justiția  ...