Romania Sociala logo
Menu

Cum ne imaginăm că va fi viitorul?

autor:   11 January 2019  

Este o întrebare pe care fiecare dintre noi ne-o punem. Cel mai simplu este să invoc propria mea experienţă.

În anii ’60 eram tânăr. Viitorul mi se părea confuz. Pe de o parte, politic ni se oferea un model de viitor: o societate socialistă, care va evolua spre comunism. Problema era a credibilităţii. Imensa majoritate a românilor îl percepeau ca un model impus de istorie, mai precis de Uniunea Sovietică. Cu forţa politică şi de către celebra „Securitate”. Acest viitor nu depindea de noi, ci de un context internaţional. Oricum, nu era atractiv.

Anii 1960: modernizarea şi un viitor atractiv

Dincolo de sistemul socialist, viitorul oferea şi o altă imagine: modernizarea. Era un program de creştere economică, planuri anuale şi cincinale: mai multe tractoare, mai multe locuinţe, mai mulţi pantofi; mai multe şcoli, universităţi, spitale, mai mulţi studenţi, mai multe cărţi publicate, mai multe spectacole. Modernizarea era concretizată de o nouă direcţie a dezvoltării, în care se angaja şi Estul şi Vestul: revoluţia tehnico-ştiinţifică.

Din acest punct de vedere, viitorul începea să devină atractiv. Intelectualii au început să-şi asume responsabilitatea de a contribui la limpezirea viitorului pe această direcţie. Începuse să se coaguleze şi o viziune-speranţă a viitorului sistemului socialist: reforma modelului sovietic, un socialism cu faţă umană promovată în Cehoslovacia.

Teoria convergenţei era o variantă atractivă: o lume viitoare în care fiecare sistem preia ce este bun de la celălalt, eliminând ceea ce era prost. Relaţiile dintre cele două lumi, comunismul şi capitalismul, s-au destins rapid, bazate pe principiul coexistenţei paşnice, care promitea o bază politică a convergenţelor viitoare. Viitorul începuse să ia o formă colorată.

Prognoza a devenit un domeniu ştiinţific foarte atractiv. În România anilor ’60 s-a înfiinţat un Centru de prognoză, cu foarte buni specialişti. S-a publicat o carte de metodologie a prognozei, prin asimilarea modelului american. Carte foarte bună şi influentă pe atunci. S-au făcut prognoze ale viitorului ţării, nu pe componenta organizării socialiste a societăţii, ci pe componenta modernizării. Programul construirii socialismului a trecut pe o poziţie secundară în atenţia colectivă în perspectiva revoluţiei tehnico-ştiinţifică. La începutul anilor ’70 s-a lansat în Occident seria volumelor ale Clubului de la Roma. Analize ale şanselor şi ale riscurilor evoluţiei viitoare a lumii. Viitorul a devenit de mare interes, deschis opţiunilor.

Un viitor cenuşiu

Dar chiar în anii ’60 au apărut şi semne îngrijorătoare. La conducere politică a Uniunii Sovietice a venit o echipă care a renunţat la programul unei reforme rapide a  sistemului: înlocuirea lui Hruşciov cu Brejnev (octombrie 1964). Invazia sovietică în Cehoslovacia în 1968 a sugrumat programul comunismului cu faţă umană. Comunismul a pierdut viziunea viitorului său. În România, preocupările pentru prognoză a fost împinsă la marginea preocupărilor.

Occidentul a profitat de criza sistemului comunist şi a adoptat o linie politică tot mai dură. Coexistenţa paşnică a fost înlocuită cu un nou război rece. Dar şi imaginea capitalismului s-a simplificat prin popularea viitorului cu o economie capitalistă neoliberală de succes şi marginalizarea orientării prosociale: creşterea economică va soluţiona ea însăşi problemele sociale. Societatea viitoare va fi aşa cum o va face economia, îndeosebi marile corporaţii multinaţionale.

Viitorul lumii şi-a pierdut culoarea, devenind cenuşiu. Preocuparea pentru prognoză, bazată pe principiul unui viitor deschis la alternative posibile, a fost marginalizată.

Revoluţia Română din Decembrie 1989 – ca de altfel toate revoluţiile anticomuniste din acel an din Europa centrală şi de est – a redeschis interesul pentru viitor. Viitorul de construit, plasat în centrul atenţiei oricărei revoluţii, a devenit însă şi el cam cenuşiu, redus la preluarea modelului capitalist. Prognoza a fost înlocuită de un program normativ, adoptarea reformelor oferite de Occident: privatizarea, introducerea regulilor economiei de piaţă, un sistem politic pluripartidist… Semnificativ, de abia după vreo 27 ani de la Revoluţie, Academia Română a lansa o prognoză normativă pentru următorii 20 de ani, 2018-2038, cu obiective de dezvoltare social-economică prin lichidarea decalajului României faţă de standardele europene.

Cum va arăta viitorul României?

Mă aşteptam ca această întrebare să fie de un mare interes public. Ne confruntăm cu multe şi grave probleme.

Viitorul imediat este însă îngrijorător, ca să o spun blând: conflictul politic interminabil generat de preşedinte, tentativa „statului paralel” de a da o lovitură de stat. Nu am nicio îndoială în această privinţă. Începem să fim destul de dezamăgiţi de cum funcţionează Uniunea Europeană, despre care ne-am făcut iluzii naive.

Dar „după”? Cum imaginăm acum viitorul? Media pare a fi preocupată de conflictele prezentului. Dar în ce priveşte viitorul? Sunt şocat. Noii specialişti ai viitorului, prezentaţi publicului de către televiziuni, par a fi astrologii. Ce spun astrele? Anul viitor va fi al câinelui sau al pisicii sau al…? Dacă ascultăm pe astrologi vom şti cu exactitate cum va fi mâine, la anul, pese 5 sau 10 ani. Dar unde sunt specialiştii în prognoză cu entuziasmul lor din anii ’60?



Facebook

Florin Georgescu, Capitalism și capitaliști fără capital în România

O carte nouă care se va dovedi a fi una fundamentală pentru gândirea românească. Paradigma tradițională a unei economii de piață liberă, deși cu imperfecțiunile ei, este înlocuită cu o nouă paradigmă a economiei societății românești actuale, ”capitalism fără capital”, cu implicațiile ei pentru înțelegerea întregii societăți. Dragi sociologi, nu este o carte ...

Cum ne vede Occidentul

Este surprinzător că nu putem găsi prea multe analize globale ale României în această perioadă de tranziție. Încă de la începutul anilor 90 am încercat să avertizez asupra riscurilor unei tranziții prost construite, dar adesea m-am simțit singur. Dar cum percep specialiștii occidentali tranziția în țările noastre ? Mărturisesc, am avut ...

Neoliberalism și șocul civilizațiilor

Fukuyama și Huntington Doi autori și două cărți majore au marcat percepția generației noastre despre noua ordine mondială. Este vorba de Francis Fukuyama : The End of History and the last Man (1992) și de Samuel Huntington : The Clash of Civilisations and the Remaking of World Order. 1996.  Fukuyama anunța universalizarea pieții libere ...

O evoluție sintetică a căutării ”ADEVĂRULUI” Ne-am eliberat de paradigma ”Agamiță Dandanache”?

Ieri am fost șocat, nu numai eu, de ceea ce mulți au etichetat ca ”bâlciul” de la Parlament.  În minte mi-a venit o istorie a eforturilor omenirii de a ajunge la adevăr. Prima fază. În antichitate, grecii au inventat logica, regulile gândirii corecte. Ei au crezut că logica este instrumentul de ...

Lansare de carte. Elena Olariu și o nouă înțelegere a spațiului privat în secolul al XIX-lea

Onorată comunitate academică, dragi colegi și dragi cititori,   vă anunțăm că au apărut două cărți semnate de istoricul de artă Elena Olariu, lucrări care sunt dedicate civilizației românești: ”Boieri și aristocrați români în secolul al XIX-lea” (studiu de mentalitate și moravuri în spațiu privat), respectiv ”Stil de viață aristocratic românesc ...

Migrație, integrare, dezintegrare

Cum sociologia este analiza stării nației dar și a timpului prezent, am dori să ne oprim puțin asupra problemelor legate de migrație. De ce migrația? Pentru că problema națională, ecologia și  migrația fac parte din cele trei mari evenimente care agită astăzi planeta. România se confruntă și ea cu aceste ...

În cercetarea sociologică, o fotografie valorează cât o mie de statistici

Imaginea foametei din Sudanul de Sud: vulturul pândind un copil care s-a prăbușit în drum spre Centrul de hrănire ONU (Fotografie realizată de jurnalistul sud-african Kevin Carter, publicată în The New York Times, pentru care a primit Premiul Pulizer în 1993) În urmă cu aproape 50 de ani, jurnalista și scriitoarea ...

Impactul creșterii prețului la energie electrică, gaze, apă asupra bugetului familiilor

Traiul decent poate fi descris ca situația în care o familie își poate permite o alimentație echilibrată și sănătoasă, îmbrăcăminte și încălțăminte noi din magazine de specialitate, de a dispune de o locuință care oferă adăpost și siguranță, locuința să fie mobilată și echipată cu aparate electrocasnice în stare bună ...