Romania Sociala logo
Menu

Cum ne imaginăm că va fi viitorul?

autor:   11 January 2019  

Este o întrebare pe care fiecare dintre noi ne-o punem. Cel mai simplu este să invoc propria mea experienţă.

În anii ’60 eram tânăr. Viitorul mi se părea confuz. Pe de o parte, politic ni se oferea un model de viitor: o societate socialistă, care va evolua spre comunism. Problema era a credibilităţii. Imensa majoritate a românilor îl percepeau ca un model impus de istorie, mai precis de Uniunea Sovietică. Cu forţa politică şi de către celebra „Securitate”. Acest viitor nu depindea de noi, ci de un context internaţional. Oricum, nu era atractiv.

Anii 1960: modernizarea şi un viitor atractiv

Dincolo de sistemul socialist, viitorul oferea şi o altă imagine: modernizarea. Era un program de creştere economică, planuri anuale şi cincinale: mai multe tractoare, mai multe locuinţe, mai mulţi pantofi; mai multe şcoli, universităţi, spitale, mai mulţi studenţi, mai multe cărţi publicate, mai multe spectacole. Modernizarea era concretizată de o nouă direcţie a dezvoltării, în care se angaja şi Estul şi Vestul: revoluţia tehnico-ştiinţifică.

Din acest punct de vedere, viitorul începea să devină atractiv. Intelectualii au început să-şi asume responsabilitatea de a contribui la limpezirea viitorului pe această direcţie. Începuse să se coaguleze şi o viziune-speranţă a viitorului sistemului socialist: reforma modelului sovietic, un socialism cu faţă umană promovată în Cehoslovacia.

Teoria convergenţei era o variantă atractivă: o lume viitoare în care fiecare sistem preia ce este bun de la celălalt, eliminând ceea ce era prost. Relaţiile dintre cele două lumi, comunismul şi capitalismul, s-au destins rapid, bazate pe principiul coexistenţei paşnice, care promitea o bază politică a convergenţelor viitoare. Viitorul începuse să ia o formă colorată.

Prognoza a devenit un domeniu ştiinţific foarte atractiv. În România anilor ’60 s-a înfiinţat un Centru de prognoză, cu foarte buni specialişti. S-a publicat o carte de metodologie a prognozei, prin asimilarea modelului american. Carte foarte bună şi influentă pe atunci. S-au făcut prognoze ale viitorului ţării, nu pe componenta organizării socialiste a societăţii, ci pe componenta modernizării. Programul construirii socialismului a trecut pe o poziţie secundară în atenţia colectivă în perspectiva revoluţiei tehnico-ştiinţifică. La începutul anilor ’70 s-a lansat în Occident seria volumelor ale Clubului de la Roma. Analize ale şanselor şi ale riscurilor evoluţiei viitoare a lumii. Viitorul a devenit de mare interes, deschis opţiunilor.

Un viitor cenuşiu

Dar chiar în anii ’60 au apărut şi semne îngrijorătoare. La conducere politică a Uniunii Sovietice a venit o echipă care a renunţat la programul unei reforme rapide a  sistemului: înlocuirea lui Hruşciov cu Brejnev (octombrie 1964). Invazia sovietică în Cehoslovacia în 1968 a sugrumat programul comunismului cu faţă umană. Comunismul a pierdut viziunea viitorului său. În România, preocupările pentru prognoză a fost împinsă la marginea preocupărilor.

Occidentul a profitat de criza sistemului comunist şi a adoptat o linie politică tot mai dură. Coexistenţa paşnică a fost înlocuită cu un nou război rece. Dar şi imaginea capitalismului s-a simplificat prin popularea viitorului cu o economie capitalistă neoliberală de succes şi marginalizarea orientării prosociale: creşterea economică va soluţiona ea însăşi problemele sociale. Societatea viitoare va fi aşa cum o va face economia, îndeosebi marile corporaţii multinaţionale.

Viitorul lumii şi-a pierdut culoarea, devenind cenuşiu. Preocuparea pentru prognoză, bazată pe principiul unui viitor deschis la alternative posibile, a fost marginalizată.

Revoluţia Română din Decembrie 1989 – ca de altfel toate revoluţiile anticomuniste din acel an din Europa centrală şi de est – a redeschis interesul pentru viitor. Viitorul de construit, plasat în centrul atenţiei oricărei revoluţii, a devenit însă şi el cam cenuşiu, redus la preluarea modelului capitalist. Prognoza a fost înlocuită de un program normativ, adoptarea reformelor oferite de Occident: privatizarea, introducerea regulilor economiei de piaţă, un sistem politic pluripartidist… Semnificativ, de abia după vreo 27 ani de la Revoluţie, Academia Română a lansa o prognoză normativă pentru următorii 20 de ani, 2018-2038, cu obiective de dezvoltare social-economică prin lichidarea decalajului României faţă de standardele europene.

Cum va arăta viitorul României?

Mă aşteptam ca această întrebare să fie de un mare interes public. Ne confruntăm cu multe şi grave probleme.

Viitorul imediat este însă îngrijorător, ca să o spun blând: conflictul politic interminabil generat de preşedinte, tentativa „statului paralel” de a da o lovitură de stat. Nu am nicio îndoială în această privinţă. Începem să fim destul de dezamăgiţi de cum funcţionează Uniunea Europeană, despre care ne-am făcut iluzii naive.

Dar „după”? Cum imaginăm acum viitorul? Media pare a fi preocupată de conflictele prezentului. Dar în ce priveşte viitorul? Sunt şocat. Noii specialişti ai viitorului, prezentaţi publicului de către televiziuni, par a fi astrologii. Ce spun astrele? Anul viitor va fi al câinelui sau al pisicii sau al…? Dacă ascultăm pe astrologi vom şti cu exactitate cum va fi mâine, la anul, pese 5 sau 10 ani. Dar unde sunt specialiştii în prognoză cu entuziasmul lor din anii ’60?



Facebook

Interviu cu Anemari-Helen Nițu, autoarea volumului „Jurnalul unei mame. Secvențe urbane cu copii, trafic, părinți, teme si altele”

Stimată doamnă Anemari-Helen Nițu, felicitări pentru volumul „Jurnalul unei mame. Secvențe urbane cu copii, trafic, părinți, teme si altele”, Editura CARTEX, 2020, p. 336. Vă rugăm să ne spuneți cum a luat naștere ideea unui asemenea volum? Scrisul este terapeutic pentru mine. Ca și vorbitul. Dar, atunci când vorbim despre lucrurile cu ...

„Căderea unui dictator. Război hibrid și dezinformare în Dosarul Revoluției din 1989″

Semnalăm că astăzi, în data de 26 septembrie 2022, la ora 10.00, în cadrul Amfiteatrului „Ion Heliade Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române, a avut loc lansarea volumului „Căderea unui dictator. Război hibrid și dezinformare în Dosarul Revoluției din 1989 ”. Acest volum a fost elaborat sub coordonarea lui Andrei Ursu și ...

„Criminalitatea violenta: semnificatii si implicatii sociale”

Vă semnalăm disponbilitatea online a volumui Simona Mihaiu (2021) „Criminalitatea violenta: semnificatii si implicatii sociale”, Editura ProUniversitaria in cadrul Bibliotecii Virtuale de Sociologie Mihaiu, Simona. (2021). Criminalitatea violentă: semnificații și implicații sociale. București: Pro Universitaria. - Biblioteca Virtuală de Sociologie Recenzia cartii semmnata de Prof. Univ. Dr. Dan Banciu este disponibila in revista ...

Despre salariul minim în România

O poveste și-o povață Am alimentat recent la o benzinărie, la oră târzie, tocmai când casele erau blocate pentru raportul contabil. Lamentările mele, că în felul acesta, compania își reduce încasările și pierde clienți, au primit un răspuns pe măsură de la angajatul benzinăriei: Pierdem... ce să pierdem!? Că pe noi tot ...

Interviu cu Sorin Mitulescu, coordonatorul volumului „Sociologi în comunism. Inceputurile unei profesii fără statut”

Stimate domnule Sorin Mitulescu, felicitări pentru volumul coordonat de dumneavoastră „Sociologi în comunism. Inceputurile unei profesii fără statut”, Editura Tritonic, 2021. Vă rugăm să ne spuneți cum a luat naștere ideea unui asemenea volum? Cartea se datorează într-o primă instanță pandemiei. În 2020 ar fi trebuit să organizăm o întâlnire a promoției ...

Uneori e bine să te ferești de ideile frumoase

Animalele sunt orientate de necesități. Când le satisfac sunt satisfăcute. Nu știu dacă ele au și starea de fericire.  Omul a creat o lume a idealului.  Ideile frumoase nu se referă la realitate, ci la ceva care nu există, dar ar fi bine dacă ar fi. Ideile frumoase pot deveni idealuri ...

Cum distorsionăm orientarea cercetătorilor

Evaluarea rezultatelor cercetării noastre este vitală pentru noi. Desigur, facem eforturi de a ”descoperi adevărul”. Da, dar cine-l știe? Noi avem o procedură mai practică. Care este impactul ideilor noastre: le receptează ceilalți colegi? le utilizează în activitatea lor?  ei le apreciază? Prestigiul științific este rezultatul produselor noastre. Voi lua cazul ...

Trans-identitarii

O identitate fluidă : Disforie de gen și euforie transgen În pragul începerii unui nou an școlar, am dori să evocăm aici  ideologia trans-identitară și trans-sexuală, o nouă dimensiune a «revoluției neoprogresiste». Ideologia neoprogresistă intervine în favoarea identității de gen. Identitatea de gen presupune că o persoană poate trece de la o ...