Tema conferinței organizată la BNR este ”(Re)Deșteptarea României: un plan de țară acum!”,.

O inițiativă excelentă. Este absolut nevoie de ea.

Cristian Grosu face o introducere foarte precisă:

”NU e economia cu care putem intra în viitor: ea se bazează pe consumul de import finanțat prin credite guvernamentale…” ”O țară bogată care a pornit-o prost și șovăielnic la drum…” Și formulează cu claritate două idei cu care sunt complet de acord: Cum vom realiza această a doua tranziție? Și avem nevoie urgentă de un plan de țară.

Valentin Lazea, economist șef al BNR, punctează cu claritate cum plecăm la ”a doua tranziție”. Suntem pregătiți să înțelegem cauzele profunde ale crizei în care ne aflăm ? Și ce trebuie să facem să ieșim din actuala criză ?

Sunt înșiruite o mulțime de condiții a căror îndeplinire asigură, în fine, succesul. Multe condiții aș zice formale, dar corecte: să nu sacrificăm viitorul de dragul prezentului, ministerele să coopereze, electoratul să-l susțină… Lipsește însă ceva care cred că este cel mai important: să știm ce vrem, să fim siguri de calitatea proiectului și, cel mai important, dacă avem bani să-i utilizăm cu cap și dacă nu, de unde îi luăm. 

Punctul 1. Știm ce vrem ? Avem o mulțime de proiecte. Problema e că unele sunt bune, dar altele sunt proaste, ci e degeaba dacă pornim la cale doar cu ”punguța cu bani”. Doar cu punguța de bani e o problemă. Dacă alegem un drum greșit, doar cheltuim banii pe care vom trebui să-i dăm înapoi. Deci prima problemă nu e punguța de bani, ci ce vrem să facem cu ei. Și cine decide ce vrem ?

Domnul Laze ne asigură: ” Banii și aprobarea se dau de la Bruxelles. Ei sunt în măsură să decidă dacă se sacrifică anumite obiective.” E clar, nu trebuie să ne mai batem capul nici cu ce vrem.

Punctul 2. Care este punctul de la care plecăm. Iată care este ”punctul de plecare”:

”Cel mai bun program de țară pe care îl avem este PNRR-ul, că ne place, că nu ne place, că e făcut de români, parțial sau în mică parte, cu multă ecologie, cu mult IT și așa mai departe. Ăla este, pe ăla îl avem, e cu bani, e stabilit, e cea mai bună ocazie să îl implementăm și asta este, că ne place, că nu ne place…”

Înțelepciunea populară, cred că și economiștii o susțin, este că trebuie să avem grije cum plecăm la drum. Dacă e așa de prost acest ”punct de plecare” cred că trebuie să-l analizăm foarte serios și să-l înlocuim dacă e cazul cu unul mai bun.

Punctul 3. Iarăși fără societate. Eu sun convins că România are nevoie urgentă de o strategie/ program de dezvoltare social-economică a țării. Desigur și un program economic, dar nu o economie care ar fi singurul obiectiv al întregii țări. O economie integrată în viața socială a țării. Un program doar de dezvoltare economică, cu ignorarea socialului cu siguranță va eșua.

Acum îmi este clar de ce la foarte interesanta discuție de la BNR nu a invitat nici măcar un sociolog. Sunt conștienți că lucrurile nu sunt simple: cauzele sunt ”sociologice”, dar vrem să le examinăm fără sociologi ?

Discuția este de mare interes. Toți specialiștii, în specialitatea lor, vin cu idei foarte interesante. Dar cred că obiectivul discuției nu a fost suficient de clar.

Avem nevoie de o astfel de discuție, dar nu la BNR, ci la Academia Română, și centrată pe dezvoltarea social-economică a României.