La întemeierea sa, Uniunea Europeană a formulat ca obiectiv central crearea unei uniuni europene înalt omogenă, cu grade apropiate de dezvoltare social-economică a țărilor membre. S-a respins opțiunea de a realiza o Europă ”cu două sau trei viteze”.
În prezent, Uniunea Europeană prezintă în fapt importante diferențe/ inegalități.
Uniunea europeană a lansat un program de dezvoltare a unui sistem complex de indicatori demografici, economici, sociali ai țărilor membre UE. Obținem astfel o imagine a stării UE și a țărilor membre. Și putem înțelege mai bine situația României prin raportare la contextul UE.[1]
Alături de ”indicatorii instituționali”, considerați de regulă ca indicatori obiectivi, produși de instituțiile publice, apare și o nouă categorie de indicatori ca de exemplu indicatorii subiectivi, bazați pe estimările făcute de populație și obținuți prin chestionare/ interviuri. Cu acești indicatori obținem o imagine a stării de spirit a populației din țările membre ale UE.
Primul indicator subiectiv luat în considerație de statistica UE este ”satisfacția vieții”.
Satisfacția vieții este măsurată cu o întrebare: ”On the whole, are you very satisfied, fairly satisfied, not very satisfied or not at all satisfied with the life you lead?”.
Indicatorul are o pantă pozitivă, satisfacția cu viața în diferite grade, și o pantă negativă, nemulțumirea cu viața și ea în diferite grade. Se obține o imagine diferențiată a satisfacției cu viața pe întreaga populație europeană și pe fiecare țară.
Avem, de exemplu, că 59% dintre români sunt satisfăcuți cu viață și deci restul, 41%, nemulțumiți. Cum evaluăm starea românilor pe baza acestui indicator ? Cineva poate considera că e destul de bine: majoritatea românilor sunt mulțumiți cu viața lor. Altcineva însă poate face o evalua negativă: totuși prea mulți români au mari probleme cu viața lor.
Putem recurge la o evaluare relativă: cum sunt satisfăcuți cu viața lor ceilalți europeni? Putem vedea că românii sunt mai nemulțumiți decât ceilalți europeni sau sunt la fel sau, chiar mai mulțumiți. Compararea ne spune un lucru foarte important. Dar ea nu ne spune dacă, pe ansamblu, europenii sunt suficient de mulțumiți sau sunt destul de nemulțumiți. Avem nevoie și de o procedură absolută de evaluare.
SEDA[2] propune o procedură de evaluare absolută a indicatorilor subiectivi pe baza unei teorii generale standard a stării de spirit a sistemelor sociale: în orice sistem aflat într-o stare de echilibru, membrii săi vor prezenta următoarea distribuție a indicatorului de satisfacție cu viața: 17% în diferite grade pe panta negativă (nemulțumire, insatisfacție…) și 83% pe panta pozitivă în diferite grade. Această structură indică deci o stare socială de ”normalitate”. Astfel, deplasarea stării de spirit a populației într-o direcție negativă indică o stare de dezechilibru, cu riscul unei crize explozive.
Datele oferite de institutul european sunt importante pentru că oferă și un test al ipotezei SEDA.
Gradul de satisfacție/ insatisfacție cu viața lor a populației din țările UE, 2022:
Surprinzător, starea subiectivă de satisfacție cu viața a celor 27 țări europene au exact distribuția prevăzută de SEDA (83/ 17): o stare subiectivă de echilibru.
Grupul de țări europene capitaliste dezvoltate (UE 13) prezintă o deplasare a structurii satisfacției pe panta pozitivă (87/ 12). Cele mai scăzute nivele de satisfacție cu viață în acest grup sunt Italia (71%) și Portugalia (76%). Sunt țări în care membrii lor au nivele foarte ridicate de satisfacție cu viața, peste 90%: Danemarca, Irlanda, Suedia.
La finalizarea tranziției, țările fost comuniste (UE 9) au un nivel de satisfacție cu viața apropiat de celelalte țări europene (80/ 19), cu 80,0%, dar cu o diferențiere mai accentuată: Cehia și Slovenia cu 90%, dar și Slovacia (70%) și Letonia (72%). România și Bulgaria se plasează la un nivel substanțial mai scăzut decât celelalte țări: România (58/ 41), cu un nivel de satisfacție de 58%, dar și 41% nemulțumiți și Bulgaria cu 55% satisfăcuți și 45% nemulțumiți.
Evaluarea stării societății prezintă o imagine mai accentuat negativă decât evaluarea stării vieții personale.
Evaluarea stării sociale a țării în care trăiești
Datele generează o concluzie plină de consecințe: oamenii sunt mai satisfăcuți cu propria lor viață și mai nemulțumiți de mediul lor social. Dacă viața personală a europenilor este un sistem echilibrat, sistemele sociale naționale (țările), în toate grupurile europene, prezintă un grad de dezechilibru în diferite grade, cu diferențe substanțiale de echilibru (SEDA).
Toate grupurile sociale considerate aici au o evaluare a stării sociale a țărilor lor deplasată substanțial spre negativ față de standardele echilibrului. Doar țările europene dezvoltate (UE 13) prezintă un nivel de satisfacție cu societatea lor predominant pozitiv (58,8%), dar și cu 40% evaluări negative.
Este de notat că aici grupul ”dezvoltat” este înalt diferențiat: Danemarca are o evaluare pozitivă de 89% a stării societății lor și Finlanda cu 80%, dar Spania 22%, Franța 32%, Portugalia 34% și Italia 39%. Aceste ultime țări par a se confrunta cu o criză socială care poate oricând deveni explozivă.
Fostele țări comuniste, mai accentuat România și Bulgaria, au o evaluare predominant negativă a stării vieții sociale.
Grupul țărilor ieșite din tranziție (UE 9) stau, în medie, mai prost la evaluarea calității organizării lor sociale: 41,2% față de 59,5% EU 13, la o diferență de aproape 20 puncte procentuale. Două țări au evaluări pozitive, dar scăzute, a calității organizării lor sociale, Ceia și Estonia (58%) și Ungaria (53%), dar și evaluări foarte scăzute: Croația (21%), Slovacia (25%) și Latvia (28%).
Româniaprezintăo evaluare a stării societății care ar putea fi estimată drept catastrofală: 27% bună și foarte bună, dar 71% proastă sau foarte proastă. Societatea bulgară este într-o stare mult mai îngrijorătoare: doar 14% bulgari consideră că societatea lor este bine sau foarte bine organizată.
Datele subiective au multe probleme, dar au și două avantaje decisive. În primul rând ele pot fi evaluări sintetice (ale vieții personale, ale stării societății în care trăim…), în timp ce indicatorii obiectivi nu sunt sintetici, ci segmențiali (fiecare indicator descrie un aspect al vieții). În al doilea rând, ele sunt făcute de cei care le trăiesc și aceștia sunt actorii care pot acționa asupra condițiilor lor de viață: le pot schimba sau menține.
Aceste date duc la o concluzie șocantă:
Starea socială subiectivă a românilor și bulgarilor (satisfacția cu viața personală și satisfacția cu societatea în care ei trăiesc) este structural diferită de celelalte țări europene. Starea de satisfacție față de viața personală a românilor este cu 20 puncte procentuale mai mică decât a celorlalte țări foste în tranziție: 59% față de 80%. Satisfacția cu societatea în care trăiesc este și mai scăzută pentru români: 27,0% satisfăcuți cu societatea lor și 71% nemulțumiți și mai ales Bulgaria cu 14% pozitive și 83% negative.
În alt studiu, pe baza altor date ”obiective”, s-a ajuns la aceeași concluzie[5]. Deci atât utilizând indicatori obiectivi, cât și indicatori subiectivi, România și Bulgaria se poziționează diferit de celelalte țări europene, inclusiv față de celelalte țări foste comuniste.
Explicația posibilă a aceste situații poate fi găsită în alte studii publicate în România socială.
[1] Datele de aici sunt preluate din Standard Eurobarometer 96, Winter 2021-2022, Public opinion in the European Union, realizat la cererea Comisei Europene. Pentru prelucrarea acestora îmi asum responsabilitate,
[2] SEDA este o schema de evaluate absolute a indicatorilor subiectivi. Ea are o istorie. În 1973 am susținut o comunicare la Institutul Social din Michigan, Ann Arbor, cu ipoteza SEDA, intitulată provocator ”Cei 17% nemulțumiți”. Ideea nu i-a convins pe colegii americani. Datele UE culese în acest an, la care s-au adăugat multe baze de date de atunci, confirmă surprinzător ipoteza SEDA.
[3] Am ales țările cu tradiție europeană capitalistă, țări cu un grad ridicat de complexitate socio-economică (UE 13): Belgia, Danemarca, Germania, Irlanda, Spania, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda, Austria, Portugalia, Finlanda, Suedia.
[4] UE 9 conține țările europene foste comuniste, cu excepția României și Bulgariei: Republica Cehă, Estonia, Croația, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, Slovenia și Slovacia.
[5] Două strategii de a ieși din criza românească, Cătălin Zamfir 2 June 2022 ,
Se pare că România vrea să meargă în altă direcție decât Europa
Tranziția românească: strategia occidentală versus strategia neoliberală,
