Felicitări pentru publicarea volumului! Vă rugăm să ne spuneți care au fost premizele publicării acestui volum? 

Vă mulțumesc! Volumul a luat ființă după un studiu aprofundat asupra calității vieții actorilor în cadrul Școlii de Studii Avansate a Academiei Române. Am plecat de la premiza faptului că nu există nicio diagnoză asupra calității vieții actorilor și de aici studiul s-a ramificat pe mai multe planuri ajungând să atingă puncte precum calitatea vieții actorilor, fericirea, etica profesională, protecția socială ș.a.m.d. Aceste teme au fost studiate și cercetate în timpul doctoratului în sociologie coordonat de Prof. Univ. Dr. Elena Zamfir, cartea reprezentând practic o mică parte dintr-un studiu realizat în câțiva ani buni.

De ce fericirea la actori?

În vremurile acestea de schimbări profunde la nivelul societății, actorul este primul care se întreabă și își pune probleme asupra felului în care acesta își integrează arta în societate. Calitatea actului artistic și felul în care este primit de către public influențează în mod direct felul în care actorul trebuie să își practice meseria. Dacă publicul nu este satisfăcut de arta actorului, atunci acesta începe să devină nefericit și în final să nu se mai poată susține din propria meserie. Mai mult decât atât, vorbim despre fericirea actorilor ce contribuie la creșterea calității vieții în general, iar aici nu trebuie să ne limităm doar la actori ci să ne extindem la toate categoriile de artiști. Muzica, teatrul, pictura, sculptura ș.a.m.d. cresc valoarea unei societăți, cresc buna dispoziție și starea de bine. Arta în general crește calitatea vieții umane și contribuie semnificativ la starea de fericire. În plus, este un domeniu în care eu m-am format și mă interesează dezvoltarea, evoluția, explorarea teatrului până la cea mai fină expresie a lui.

Ce ne puteți spune despre calitatea vieții actorilor?

Calitatea vieții actorilor este una neașteptată, variată, care ne bulversează și ne bucură în același timp. Spun că ne bulversează pentru că, în ciuda veniturilor mici și a realității precare, în ciuda neajunsurilor actorii sunt mult mai fericiți decât multe alte categorii socio-profesionale. Indicatorii calculați din datele culese sunt total diferiți față de români în general. Dacă, conform datelor culese de către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), românii pun pe primul plan satisfacția cu viața, actorii respondenți pun pe primul plan locuința, dacă românii pun pe locul șase câștigurile financiare, actorii pun pe ultimul plan veniturile. Un aspect foarte important este acela că actorii consideră familia fiind cea mai importantă. Sunt foarte diferite răspunsurile lor puse în comparație cu datele culese de OCDE. Însă ce pot să spun este că relația actor-spectator influențează direct calitatea vieții lui, iar irealizarea profesională îi creează șocuri mult mai puternice și mai profunde actorului față de alte categorii profesionale. 

Ce rol continuă să aibă teatrul în societatea contemporană?

Este un rol în continuă schimbare. Pentru că teatrul, vrem sau nu vrem, se schimbă odată cu societatea, cu valorile ei, cu necesitățile ei. În definitiv, teatrul ia naștere din sânul societății. Iar ce pot să spun, este că teatrul ajunge să fie din ce în ce mai necesar în dezvoltarea umană, în terapie, în recuperare și chiar integrare/reintegrare în societate. Terapia prin teatru este din ce în ce mai mult folosită atât în cazuri minore cât și în cazuri majore de reintegrare socială sau de recuperare. 

Dar cred că rolul cel mai înălțător al teatrului este că reunește toate artele împreună pentru a le armoniza și a crea pretextul întâlnirii actorului cu oamenii. Dacă acest pretext armonizează cu oamenii și se împletește într-un șir plăcut, atunci pretextul devine nu doar un simplu spectacol ci o artă desăvârșită.

Ce mesaj ați dori să adresați cititorilor interesați de această carte?

Să ia această carte nu ca pe un studiu rigid, nu mi-am dorit asta, ci ca pe o lectură ușoară, ca pe o poveste a unor oameni care se zbat să se perfecționeze pentru a se face plăcuți celorlalți oameni. Iar această satisfacție comună (actor-spectator) nu face altceva decât să ne înalțe spiritul și să ne ajute să progresăm împreună pentru a ne desăvârși. Așadar, îi îndemn să citească această carte adăugându-se la efortul nostru comun de a face mai bine lucrurile. Și asta înseamnă nu doar o mai bună prezență în sălile de teatru ci și o promovare a noastră a tuturor către o lume mai desăvârșită, mai artistică, mai sensibilă, mai educată și mai frumoasă.

Vă mulțumim pentru timpul acordat! 

Și eu vă mulțumesc, pentru că: datorită spectatorilor și pentru spectatori existăm. Fără ei, arta noastră ar răsuna doar în propriile noastre urechi, s-ar oglindi doar în propriul nostru suflet și s-ar simți abandonată în propriul nostru ego până la nebunie.Pentru cei interesați, cartea va fi disponibilă în curând pe site-ul Editurii Academiei Române www.ear.ro