În întreaga istorie a tranziției românești, ni se părea evident în ce direcție mergem.  Acum, la finalizarea tranziției, realizăm că ceea ce credeam că este clar și plin de speranțe, a devenit confuz.

Strategia de schimbare profundă a societății românești s-a axat pe câteva direcții prioritare: restructurarea economiei prin privatizare și promovarea economiei de piață, reforma instituțională a statului și a fundamentului său, sistemul juridic. S-a considerat că rezultatul oarecum automat, neproiectat este o nouă societate românească care va fi, normal, mult mai bună.

Începem să realizăm că societatea rezultată al procesului schimbărilor sociale din ultimii 26 ani nu este ceea ce ne așteptam: un nivel scăzut al bunăstării colective, dublat de o sărăcie care amenință să cuprindă aproape jumătate din populație, o economie subdezvoltată  care oferă mult prea puține locuri de muncă, o valoare scăzută a munci, inegalitate socială excesivă, o birocrație în creștere amenințând alunecarea spre un nou tip de dictatură, corupția care a scăpat oricărui control, delincvență în creștere, un sistem educațional reformat de fiecare nou guvern, dar în stare de confuzie și, mai grav, în degradare,  o colectivitate demoralizată împinsă până la disperare.

Sunt multe probleme în legătură cu modul în care am conceput schimbarea României. Dar cel mai șocant este ignorarea a însăși societatea românească cu nevoile sale. A dominat o mondializare goală în care România cu interesele sale nu a contat. Constatăm că logica globală a societății românești și nici interesele colectivități nu au fost prezente în proiectarea schimbărilor economice și instituționale, și nici în evaluarea rezultatelor.

Unul dintre efectele vizibile: marginalizarea științelor sociale românești, orientate spre probleme minore, cu priorități fixate exterior, nu de nevoile reale ale societății românești.

Este momentul de a repune socialul în centrul preocupărilor politicii. Oamenii politici încep să fie preocupați de formularea unui proiect de țară. Dar în centru acestui proiect de țară nu mai poate fi reforme sectoriale și nici integrarea euro-atlantică cum s-a exprimat un politician, ci construirea unei societăți pe care o dorim. Pentru aceasta e  nevoie de o nouă concepție strategică globală, evident care să conțină relansarea economiei, reformele instituționale publice, dar cu socialul ca viziune integratoare.

Oricum, strategiile de schimbare socială care au dominat tranziția și-au epuizat resursele. Este momentul să medităm asupra a ce s-a întâmplat și mai ales ce viitor am vrea să-l construim. Avem nevoie de o nouă strategie care să răspundă la noile probleme acumulate și la noile oportunități. Un nou proiect de țară.

Deci, încotro România ?

Platforma România socială este concepută ca un spațiu de colaborare a tuturor specialiștilor pentru a cristaliza împreună o viziune a României viitoare.