Romania Sociala logo
Menu

De ce nu ne slăvim intemeietorii?

autor:   16 February 2020  

Gina Stoiciu

Am citit cronica lui Cătalin Zamfir la cartea lui Bogdan Bucur, Sociologia proastei guvernări în România interbelică,  pe care o recomandă pe bună dreptate istoricilor și sociologilor.

De ce am simțit nevoia să fac o intervenție? 

Găsesc salutară și constructivă intervenția luiCătalin Zamfir legată de două acuzații (reperate de autorul cărții ) aduse lui Dimitrie Gusti de Lucian Boia:  una referitoare la atitudinea lui Gusti față de putere, taxată de oportunism și mergând până la lichelism; a doua, referitoare la utopismul lui Gusti.

Și mă întreb :

1. Oare ce ar trebui să reținem în istoria sociologiei la capitolul Dimitrie Gusti : „oportunismul lui Dimitrie Gusti”, „oricând gata să se vândă pentru un blid de linte”, cum este evocat de  Lucian Boia? A utiliza  oportunități sau a le provoca într-un scop măreț (e măreț să creezi o școală sociologică națională și instituții de cercetare sociologică) se cheamă oportunism ? Crearea unor oportunități benefice pentru o colectivitate științifică nu se cheamă mai de grabă binele comun?     

2. Ce ar trebui reținut din contribuția sociologică a lui Gusti? Că „Gusti a încercat tot timpul, indiferent de regimul politic, să se mențină la suprafață”? Că „marea și utopica sa ambiție” a fost „ca prin sociologie să capete acces la putere”?  

Nu e oare o răsturnare de paradigmă?  Ținta lui Gusti a fost să capete putere prin sociologie sau, mai de grabă, să impună cercetarea sociologică puterii? Nu a legitimat Gusti reformele sociale plecînd de la cercetarea sociologică? Marea ambiție a lui Gusti a fost o școală sociologică românească,  pe care chiar a întemeiat-o,  cu intenția reformării societății românești din vremea sa.  

3. În fața unui întemeietor suntem îndreptățiți să venim cu judecăți de natură caracterială sau să apreciem o contribuție benefică pentru științele sociale?

Concluzia lui Cătălin Zamfir este  singura posibilă, pentru că nu demolează, ci consolidează contribuția unui întemeietor : Gusti a construit durabil, enorm. Dar pentru aceasta trebuia să fie un visător. Visătorul nu este un utopic. El a identificat, imaginativ și curajos, unele oportunități reale ale lumii la începutul procesului istoric. Ca să inovezi, trebuie să încerci, asumând multe eșecuri, altfel, nu poți realiza ceva. Gusti a fost un promotor strălucit al sociologiei românești și al reformei societății românești, nu un meschin centrat pe interesul personal, așa cum murdar s-a sugerat, ci un patriot motivat de interese superioare. Nu a fost el de vină că istoria a gândit altfel!

4. Am o slăbiciune pentru epistemologie. În cazul de față mă interpelează folosirea unei curent epistemologic (constructivismul ) în demolarea unor veritabili stîlpi din cultura româneasca, prin scoaterea din context. Aici e vorba de Dimitrie Gusti. Dar în alte cazuri, a fost vorba de Mihai Eminescu sau de Tudor Arghezi, „deconstruiți”, ca să zic așa. 

Cunosc constructivismul în general și cel din construcția națională în particular. Benedict Anderson, al cărui nume este legat de imaginarul național, are grijă să aducă aminte că orice construcție simbolică are loc într-un context istoric determinat.

Imaginarul național se construiește/deconstruiește/reconstruiește în rezonanță cu puterea care este  „la putere”. Și vedem acest proces constructivist (nu totdeauna constructiv) în manuale și presă. Ce ar spune Benedict Anderson despre manualele de istorie alternative de azi? Ar spune că epistemologia constructivistă nu e responsabilă de demolarea înaintașilor. Stalpii din  cultura națională au fost bătuți în anumite contexte și sensul contribuției lor trebuie înțeles în contextul istoric respectiv.



Facebook

„Femei în noapte”. Lumea în care am intrat

Ieri am văzut un film serial, Women in Night. De regulă filmele mă relaxează și aproape le uit. Acesta a fost o excepție. M-a tulburat cum rar mi se întâmplă. La terminarea filmului m-am simțit bolnav. Fragmente ale filmului m-au obsedat toată noaptea.  O agenție olandeză: se aranja participarea unui grup ...

Avem o problemă: ce facem cu creșterea perioadei de viață?

Crizele creează probleme noi, dar și pune în centrul atenției problemele latente.   Eram puști și mă pasionau cărțile științifico-fantastice. Am citit o carte despre conflictul mașinilor cu oamenii. Stăteam sub un pom și în minte îmi compuneam și eu o poveste pe această temă. „Povestea” mea mi-o aduc aminte. O hală imensă ...

Sensibilitatea sociologică. În timp ce…

În stare de urgență sanitară (pandemia cu coronavirus obligă), focul actualității pune la încercare sensibilitatea sociologică. Sociologul încearcă să practice gîndirea vie și să descifreze jocul de umbră și lumină a «anormalității». Sau  poate a unei «noi normalități », care ar putea fi prelungită.  Ce se simte, ce se vede ...

COVID 19 și ce va fi după: Digitalizarea

Auzim tot mai des vehiculată sintagma „după COVID 19 lumea nu va mai arăta la fel ca înainte”. Este un adevăr incontestabil, care implică schimbări în bine, dar nu numai. Crizele provocă pagube umane sau/și materiale și aduc multă suferință pe diverse paliere ale vieții. Efortul de a găsi soluții ...

Să reînvățăm alfabetul empatiei

În plină euforie a globalizării cotată, deja, ca ”mișcare istorică ireversibilă” coronavirus a trimis la coșul de gunoi al prognozelor toate așteptările globaliștilor: o anonimă epidemie a evoluat, fulgerător, către stadiul de pandemie, sfidând vremelnicele alcătuiri ale limitelor de decizie ale tuturor autorităților de pe toate continentele! După cum se știe, Globalizarea, ca proiect, și-a propus ...

Drepturi și responsabilități în contextul pandemiei COVID-19

La data de 11 martie 2020, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a semnalat faptul că infecția cu virusul COVID-19, identificat pentru prima dată în decembrie 2019 la Wuhan - China, a atins nivelul unei pandemii. În ultimul deceniu, OMS a declarat stare de pandemie în alte cinci situații de urgență pentru sănătatea publică: „gripa porcină” ...

Recenzie: Vlad Ovidiu Cioacă, Viața cotidiană în România comunistă, Ed. Beladi & Sitech, Craiova, 2019

Prof.univ.dr. Stefan Buzărnescu; Asist.univ.dr. Liliana Gabriela Ilie Schimbarea de paradigmă ideologică din Decembrie 1989, dincolo de controversele inevitabile, a generat scrieri de factură impresionistă și continuă să genereze și astăzi, după trei decenii, scrieri de profiluri foarte deosebite: de la mărturii ale participanților nemijlociți la Eveniment, la pretinse analize ”obiective” ale ...

Profesiune de credință. Să stai acasă nu e chiar așa de rău!

Restez chez vous! Stay at home! State a casa! Quedata en casa!  Trăim timpuri excepționale. Neliniște, uimire, siderație. În situația asta de criză sanitară mondială,  produsă de pandemia cu coronavirus, ni se spune în toate limbile: Stați acasă. Asta pentru că  virusul se mișcă odată cu noi, și riscăm să-l infectăm ...