Romania Sociala logo
Menu

De ce se simte vinovat apărătorul lui Ceaușescu?

autor:   9 December 2019  

Cătălin Zamfir

Acum câteva zile am văzut la televizor o emisiune interesantă. Două ore s-a discutat o problemă de etică. Mi-am amintit cu nostalgie de primii mei doi ani după terminarea facultății: eram preparator la Universitatea București la etică. Am schimbat domeniul cu sociologia, dar interesul pentru etică mi-a rămas. Am fost surprins. De foarte mult timp nu am mai văzut emisiuni centrate pe teme de etică.  

Invitat a fost apărătorul celor doi soți Ceaușescu la celebrul proces care i-a condamnat la moarte pe data de 25 decembrie 1989.

Discuția s-a purtat nu despre ce au făcut cei doi soți Ceaușescu și nici dacă condamnarea a fost sau nu corectă, ci despre problemele morale ale avocatului lor. După 30 de ani, acesta se confruntă cu un adevărat proces de conștiință. Și-a asumat vinovăția morală pentru atitudinea pe care a avut-o atunci.

Avocatul a declarat că nu avea nicio îndoială asupra vinovăției grave a celor doi, dar evident nu era misiunea lui de a argumenta vinovăția, ci a procurorului. Apărătorul trebuia să susțină pe acuzați, desigur în limitele legii, să ajute judecătorii să înțeleagă faptele și să ia în considerare și punctele de vedere ale celor acuzați. Dar atunci de ce apărătorul a avut mustrări de conștiință?

M-am lămurit revăzând un fragment din proces: apărătorul a declarat apăsat de la început  că cei doi soți Ceaușescu, fără îndoială, au săvârșit grave crime. Și asta a fost totul. Nu a spus nimic care ar fi putut contribui la o mai bună clarificare a procesului. Evident, nu și-a făcut atunci datoria de avocat. A încălcat etica profesională.

Problema procesului nu a fost certitudinea vinovăției celor doi, ci condamnarea lor grăbită la moarte și, mult mai grav, modul cum s-a desfășurat procesul care a fost și după părerea mea o rușine națională. Vinovat din acest proces nu a fost doar avocatul, ci toți participanții la proces. Avocatul este vinovat că a devenit acuzator, că nu a făcut niciun gest, nu neapărat în favoarea acuzaților, ci de a contribui la desfășurarea corectă a procesului.

Dar aici apare un lucru curios. După 30 de ani, avocatul soților Ceaușescu are mustrări de conștiință. E de apreciat. Ce m-a pus pe gânduri este însă modul în care avocatul a încercat să facă față la asumarea vinovăției sale. El a invocat două instanțe: conștiința sa și Dumnezeu. Cu propria conștiință pare că se descurcă. O cam trage pe sfoară. Scuze, evident, presiunea contextului, starea de spirit generală; el a vrut să spună ceva în sprijinul acuzaților, dar a fost întrerupt și nu a mai putut să continue. Ei, ca avocat, avea tot dreptul să-și ducă până la cap discursul său. Și, apoi, nu era de acceptat ca el să se asocieze cu procurorul acuzând vehement pe acuzați. În această situație, apărătorul avea datoria să expliciteze pentru judecători care sunt argumentele acuzaților pentru care ei se consideră nevinovați. De fapt, avocatul nici nu i-a consultat pe învinuiți și să vadă care este punctul lor de vedere.

Profesional, avocatul este grav vinovat. Cu propria lui conștiință nu pare avea însă probleme. Are multe scuze. Problema cu Dumnezeu era mai complicată. Pe el nu poți să-l tragi pe sfoară. Nu poți invoca scuze. Dar a găsit o soluție și cu Dumnezeu. Acesta este atoateiertător. Deci și în privința Judecății de Apoi e liniștit. Dumnezeu e Bun. Atunci care este problema avocatului? A recunoscut vina, o condiție a clemenței divine, și poate fi liniștit. Mi s-a părut chiar că, în final, e fericit.

În fine, un alt aspect al problemei morale. Pentru mine este și problema timpului: când îți asumi vinovăția. Una este să o faci imediat, după faptă și să suporți sancțiunea. Și alta este ca, după 30 de ani, înainte de înfățișarea pentru judecata divină, să mărturisești. Timp de 30 de ani te-ai comportat ca și cum ai fost corect și te-ai bucurat de recompensa socială a imoralității tale nerecunoscută. Și, după ce ieși la pensie, când nu mai poți suporta sancțiunile, mărturisești. E de apreciat că îți examinezi actele din punct de vedere moral. Dar clar e ceva important cu timpul, poate mai puțin din punctul de vedere al lui Dumnezeu, ci mai mult al oamenilor.



Facebook

Gusti: O persoană „înclinată spre compromis pentru un profit meschin” și un „utopic naiv”? Sau o personalitate „reformatoare” de talie unică în istorie?

Pe 13 februarie se împlinesc 140 de ani de la nașterea profesorului Dimitrie Gusti. Am în față cartea lui Bogdan Bucur, Sociologia proastei guvernări în România interbelică. Enorm de multe informații, doar cum poate realiza un istoric serios. O carte foarte bună care trebuie să fie citită nu numai de istorici, ...

Institutul de Cercetare a Calității Vieții (ICCV): la 30 de ani. Un institut unic în lume?

Împlinirea unei vârste este un moment emoționant. Oamenii și instituțiile construite de ei sunt sisteme vii. Se marchează momentul „nașterii” și o trecere în revistă a ce au făcut în viața lor ființele vii. Nașterea lor este un moment important, dar doar ca o virtualitate. Viața cuiva este umplută cu ce a făcut, faptele ...

Pensiile speciale

În ultima perioadă pensiile speciale au devenit obiect de preocupare în societate. Principala problemă este modul de calcul şi de aici niveluri exagerat de mari are prestaţiilor, depăşindu-se în unele cazuri chiar nivelul salariului.  Fără a intra în detalii privind categoriile de beneficiari şi calculul actual al pensiilor speciale (aceste informaţii ...

Eminescu, oglinda unei stagnări sociale istorice?

Miercuri 15 ianuarie 2020 se  împlinesc 170 de ani de la nașterea poetului național, Mihai Eminescu. O curgere temporală semnificativă, în a cărei vâltoare genialitatea eminesciană nu și-a erodat influența, ba dimpotrivă și-a amplificat profunzimea, și-a redesenat corespondența în viitorul atâtor generații, devenind șocant de actuală astăzi, mai ales în exprimarea sa ideologică, pornind de la ...

ICCV aniversează 30 de ani de la înfiinţare

Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) al Academiei Române vă invită să participați miercuri, 29 ianuarie, orele 10.00, la evenimentul dedicat împlinirii a 30 de ani de la înfiinţarea instituției, în 2 ianuarie 1990.  La evenimentul aniversar ICCV-30 de ani, care se va desfășura în Aula Academiei Române (Calea Victoriei ...

De ce se spune despre canadieni că ar fi fericiți?

Întrebarea și tematica sunt legitime, în măsura în care Canada se plasează constant pe primele locuri din lume la indicele de fericire și la indicele de calitate a vieții. Cum trăiesc de aproape 40 de ani în Canada, mă întreb cum aș putea povesti „fericirea din Canada”? Desigur nu voi putea evita unghiul privilegiat ...

Imaginarul național Realism magic

La Montreal auzi încă povești despre celebra Nadia Comăneci. Cum Nadia a luat nota 10 la Olimpicile de la Montreal, în 1976. Cum Nadia și-a executat perfect programul, dovedindu-se o gimnastă perfectă. Cum la numai 14 ani, 1,50 metru înălțime și 39 de kg  Nadia a fost perfect stăpîna pe ea. Pînă și tabloul de ...

România deleuziană. Fragmentul XXXVI despre milă (II)

Motto „ Milă voiesc iar nu jertfă” ( Matei, 9/13) Mila față în față cu Legea: Să ne ducem la textul evanghelic pentru a înțelege problema în cauză. „Şi au adus la El fariseii şi cărturarii pe o femeie, prinsă în adulter şi, aşezând-o în mijloc, Au zis Lui: Învăţătorule, ...