Ceea ce numim cunoaștere sociologică implică adesea premize teoretice, care se vor validate. Sau teme de cercetare impuse pe hârtie. Și dacă am inversa demersul? Este fascinant să pleci într-o plimbare pe stradă și să descoperi o tematică sociologică la care nici nu te-ai gândit. În fața căreia nu ai încă o armă teoretică. Teoria vine, dacă vine, ca o interpretare posbilă. 

Taxiurile galbene

Taxiurile galbene fac parte din peisajul urban și asta de multă vreme. Cum am mers des cu taxiul în București în ultima vreme, am descoperit cu uimire și plăcere, că taximetriștii români sunt sociologi instinctivi, maiștri ai zeitgeist-ului, specialiști ai spiritului epocii. În câteva minute ei te pun la curent cu starea de spirit a orașului, a țării.  Taximetriștii români au darul comunicării ; din mers ei dezvoltă un discurs despre actualitate, mult mai aproape de adevăr ca discursul politicienilor.

Îmi amintesc de o zi călduroasă de vară. Am luat un taxi. După un buna ziua de politețe și schimbul obișnuit de unde mergeți, taximetristul m-a întrebat cum stau cu căldura. Nu știu de ce am răspuns :  E bine, dar cam mult praf în oraș! De parcă am apăsat pe un buton invizibil, a urmat un lung discurs despre mult praf în oraș. Mult praf ne dau ăștia în ochi ! Străzi desfundate, gunoaie, pandemia care a închis lumea în casă. Și nu vedeți multinaționale peste tot ? Mai vedeți vreo firmă românească ? Nu mai ai unde să-ți repari un pantof, un fermoar . Au dispărut fabricilșe și uzinele. Dar au dispărut și meseriașii ? Unde sunt ei acum ? Au plecat din țară!c 

Urmăream cu atenție trecerea rapidă în revistă despre Astea din actualitate. Nu a lipsit și o lunga explicație despre Âștia, despre guvern, noii bogați, noile taxe, noile legi, noile constrângeri și noii politicieni. Toți niște șmecheri corupți ! Pe alocuri retorica devenea mai confidențială, mai ales când era vorba de bani puțini și prețuri mari. Și despre Noi dle nu vom mai avea nici pensii ! Nu a lipsit o sinteză concisă : Era mai bine pe vremea lui Ceaușescu ! Din păcate, nu am mai aflat de ce era mai bine pe vremea lui Ceaușescu pentru că trebuia să cobor.

*

Românii au geniul statului de vorba. Mă gândesc și la vorbitul la gard din mediul rural, sau vorbitul din fața blocului. Cert este că s-ar putea face o cercetare cu ajutorul taximetriștii români pentru a lista tematicile sociale care preocupă pe oamenii de rând. Și o cercetare despre taximetriști. Cum și de ce au ajuns la meseria asta ? Unii arată ca niște profesori care au devenit taximetriști. Alții practică și exercițiul antropologic. El îți va spune de exemplu că românul nu se ține dom’le de cuvînt ! Nu e dom’le ca neamțu’ ! Pentru că el știe cum e neamțu ! Cei mai mulți fac slalom printre mașini de parcă ar fi singurii șoferi care știu să conducă. Mulți spun că au fost în străinatate și ei știu cum e acolo și cum e aici. Taximetristul român are știința sociologiei cotidiene. El este arhetipul gândirii cotidiene. El are convingeri despre «adevăratul mers al lucrurilor ».

Cănd mă gândesc la retorica taximetriștilor români o asociez cu gândirea rapidă și intuitivă. Taximetriștii jongleaza cu senzații, impresii, certitudini confirmate și autoconfirmate în timp ce vorbesc. Ei sesisează rapid lanțuri cauzale. Ei stăpînesc și concluziile. Cum să nu-ți placă să mergi cu taxiul la Bucuresti, când platești pentru o cursă și primești în cadou o analiză a vremurilor?  

Uber și uberizare

De o vreme am început să chem și Uber. Prietenii m-au îndemnat să folosec Uber că e mai ieftin, mai rapid, mai securitar. Am luat și Uberul. Dar Uberul nu e taxi. E altceva. E un algoritm.

Uberistul nu comunică impresii de viață. Nici nu are voie. El stă cu ochii pe smartfonul lui. El execută o prestație de transport. E conectat la platforma numerică de unde își ia comenzile. Tu ca utilizator, ai plătit deja cursa cu cartea de credit cu care te-ai înscris pe platformă ; nu mai numeri banii pentru cursă și nici nu calculezi un bacșis. El nu te întreabă unde mergi pentru că știe de pe aplicație. Datele sunt geolocalizate. Aplicația și algoritmii sunt intermediarii între tine utilizator și cel ce prestează un serviciu. Comunicarea își pierde și obiectul și interesul.Fiecare cu singurătatea lui. 

Am fost curioasă să aflu câte ceva despre Uber. Dar de unde vine practica Uber ? Travis K și Garret C, doi americani  aflați la Paris în iarna 2011 căutau un taxi ; era seară, era noapte, era frig și nu venea nici un taxi. Și așa le-a venit ideea. Întorși la San Francisco, ei au creat prima aplicație Uber transport. În 2012, va apărea și aplicația Uber Eat, pentru livrarea de mâncare.  În 2017, cuvântul uberizare v-a fi înscris în dicționare, ca un nou model economic. O nouă piață a transporturilor s-a deschis. Astăzi Uber încearcă să devină Amazonul transporturilor. Uberizarea s-a extins și Deliveroo, Booking și Airbnb. Și iată cum, în mediul urban a apărut un nou proletariat : livrorii, cursierii. Este lumpen proletariatul modern. 

Și cum este organizată munca uberizată ?

Șoferii sunt auto-antreprenori. Ei nu au salariu fix. Ei se înscriu pe platforma numerica Uber. Câștigul lor este în funcție de orele de muncă. Este avansată cifra de 3 milioane de șoferi Uber, dar cifră se schimba mereu. Aplicația se pare că este disponibilă  în 65 de țări. Și aici avem o cifră care se mișcă. Ceea ce se impune este fenomenul de uberizare ca o nouă practică socială. 

Car sunt avantajele ? Inovația tehnologică permite a conturna sectorul clasic de transport bazat pe taximetre. Este vorba de o nouă piață care funcționează pe logica cerere și ofertă. Noul sector de transport propune prețuri mai mici. Deocamdat, pentru că piața se mișcă. Rezervarea se face în funcție de algoritmi care iau în calcul proximitatea geografică. Aplicația pune în relație directă utilizatori și prestatari. Ideea publicitară ar fi că oricine poate devine auto-entreprenor. Deci fără patron. Dar nu este chiar așa, pentru că uberistul este evaluat pe aplicație de utilizator și geolocalizat și controlabil  pe aplicație. 

Și inconvenientele ? Înainte de toate, ar trebui să evocăm concurența deloială fața de industria de taximetre. Un permis de taximetrist costă mult. În mod semnificativ se șterge și frontiera între șoferii profesioniști și noii întreprinzători. Este suficient să ai o mașină și un carnet de conducere și devii muncitor autonom. Nu se mai vorbește de salariat și patron, ci de auto-întreprinzători. Dar munca independentă, autonomă nu este ea supusă precarității ? Chiar dacă se vorbește de tranzacții, uberistul este un salariat deghizat. Platforma numerică percepe de la auto-antreprenor o taxă pe fiecare tranzacție. Uberizare rimează cu platformizare.

Notăm și insecuritatea locului de muncă. Izolarea prestatorului de servicii. Absența solidarității la această categorie socială. Absența de asigurări sociale precum salariu plătit, ajutor de șomaj sau asigurarea medicală. De fapt este vorba de un dispozitiv care tinde să facă invizibil șomajul, precaritatea și existența claselor populare.

*

Am putea acum asocia observația cu o serie de teorii sociologice. De exemplu : responsabilizarea individului și demisia Statului în fața șomajului. Transferarea crizei sociale în curtea individului.  Dușmanul de clasă nu mai este în exterior ci în propria ta curte.