Ca simplu anonim trecut, de câtva timp, în gradena istoriei şi gratificat cu Înaltul titlu de… pensionar, am urmărit desfăşurarea celor două congrese ale asocierilor rivale politic, dar vizibil unite în aflarea în treabă, atunci când vine vorba de problemele reale ale ţării şi de agenda cetăţeanului tânăr dus cu… cornul şi laptele. În ceea ce mă priveşte, ca ins dus cu zăhărelul de… Cuba, am aşteptat (zadarnic) să aud ceva soluţii alternative şi la problemele pensionarilor. Am înţeles că aşa ceva nici ca problemă nu există! Când eram student, pe la „practicile agricole” auzeam că „bătrânii nu sunt nişte murături, ei sunt buni pentru cumpărături”… În prezent, dacă ai banii necesari, ţi se livrează cumpărăturile la domiciliu…
Datorită televiziunilor din România, m-am convins că s-au înregistrat şi alte performanţe istorice: europenizarea a produs o faună cu identitate incertă care poate vorbi (chiar ore în şir) pe lângă cuvinte arţăgoase, iar dacă au ambiţie, pe lângă multe vorbe goale mai strecoară câte o minciună glazurată cu globalism de second hand. Din aceeaşi sursă, am văzut cum un…HERR Ludovic Orban (oberFurer), şeful formaţiuni Parul SRL.SA, chiar a trecut la incitarea copartizanilor pentru a „da cu parul”(!), în numele noii doctrine liberale focalizate pe apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti! Aşa ceva, generaţia mea a mai trăit; dar atunci… când eram „mai tânăr şi la trup curat” (vorba poetului) o astfel de „platformă de democraţie populară” se numea luptă de clasă şi venea de acolo de unde după 1989 doar doamna Alina Gorghiu a învăţat… ceva… Poate doar din filmul cu Moscova nu crede în lacrimi… Sau a auzit pe acolo… adevăruri misterioase despre „revoluţia” română… Dincolo de controverse, am înţeles că a venit vremea democraţiei originale de tip paro-cratic! Parocraţia liberală ghidează tineretul pentru a intra în arena politicii parocratice şi euroatlantiste.
Acum, pentru generaţia mea, care a început să pipăie cu îngrijorare bordura… veşniciei, convingerea că bordura cu pricina nu este de marmură nu se mai discută pe motiv că o astfel de abordare ar fi foarte PeDeLături de istorie, (corectitudinea politică!), iar dacă vreun profesor se trezeşte vorbind că a început să-i PeSeDe locurile de muncă ale absolvenţilor în care a investit valori, competenţe şi aptitudini pe care doreşte să le „pună la treabă” aici, în România, este imediat trimis în … Portul Marsilia, fără paşaport, de mulţimea de mercenari profesionalizaţi pe vehicularea lozincilor care ne asigură mersul înainte către… sărăcia absolută. O sărăcie capitalistă, desigur, cu totul diferită de cea din timpul guvernării comuniste. La ieşirea (din minţi) a unor protestatari cu vechi state de servicii în huiduieli bine simţite şi specializaţi în înjurături partinice demne de antologia mizeriei absolute, mass-media ne-a prezentat scene care demonstrează că mitocănia agresivă nu cedează pretenţiei sale, longevive, de a „face istorie”! Psihanalitic vorbind, aceşti tineri care nu s-au remarcat în nici o profesie cu nimic, vor să se afirme şi ei cu ceva… vor şi ei să joace un rol pe scena confuziei generalizate pe care unii o numesc democraţie. În lipsa unor calificări certe, îşi trăiesc criza de personalitate în vedetismul de mahala al politichiei multilateral dezolante invocând „implicarea” în modernizarea României, ca şi cum ar fi vorba de un text oarecare, pe care ar putea să-l rescrie, sau altceva asemănător, dar fără să propună alternative la marile probleme reale ale prezentului imediat. Logocraţia lor obsedantă, îi plasează, înconştient, în aria euroscepticismului, deşi proferează adeziuni atlantiste şi europene!
Din ipostazele noului capitalist românesc postdecembrist, specifice funcţionării mecanismelor puterii din ţara noastră, procedurile sunt următoarele:
1) identificarea persoanelor care pun în discuţie puterea în exerciţiu , în numele apărării statului de drept;
2) stabilirea , ca priorităţi pentru un grup anume de procurori, a obiectivului de etichetare a adversarilor politici ca fiind penali;
3) mediatizarea constantă a adversarilor politici ca fiind singurele personaje care aduc grave prejudicii întregii ţări;
4) preluarea acestor etichete de unele grupuri foarte vocale în ceea ce cu un termen generic se numesc „grupuri ale străzii”;
5) amplificarea , la nivelul străzii, a unor presupoziţii din probatoriile procurorilor în scopul diabolizării adversarilor politici în speţă;
6) demonizarea continuă a persoanelor publice, deja marginalizate, în scopul eliminării din funcţii publice, până când demonizarea poate genera adversitate faţă de puterea în exerciţiu. Atunci, puterea instituţionalizată (kratos) trece de la stadiul de democraţie la cel de demonocraţie; aceasta este performanţa celor care, nefiind calificaţi în nici o meserie, îşi arată virtuozitatea de mitingişti cu ora, făcători de nouă istorie şi inventatori de lozinci cu ingrediente de antiromânism…
Am ţinut să scriu aceste câteva gânduri ca replică la un astfel de vorbete, care opina că din cauza pensionarilor nu se poate dezvolta ţara! Aşa a auzit el de la doamna Christine Lagarde: „bătrânii pun în discuţie dezvoltarea globalăl”! Alo! Cine v-a spus că dezvoltarea se face cu lozinci şi vorbe grele? Noi, pensionarii, am contribuit din veniturile noastre, pe toată perioada activă, pentru pensia pe care o primim, deci fondurile de pensii nu au legătură nici cu indicatorul demografic de azi, nici cu productivitatea muncii şi nici cu orientarea politică a formulelor guvernamentale care manipulează naţia cum ca guvernul ne dă, din generozitate (?!) o pensie oarecare… Sumele de pensii provin din banii pe care noi i-am muncit, iar dacă în noul capitalism românesc s-a trecut la o altă abordare este treaba politicienilor; dar este si dreptul nostru de a le cere să înceteze cu umilirea noastră deoarece, chiar dacă ar fi bineintenţionaţi, sunt profund lipsiţi de cultură…
Dar, apropo de parul liberal: parul din ce ar trebui să fie ?
O celebră cântăreaţă de muzică foarte populară, în urmă cu câteva decenii se ruga: „parul să fie de soc/ să nu mă omori de tot!”
Eu mă opresc aici, de teama (liberală, desigur!) de a nu fi păruit, deoarece nu sunt implicat în gâlceava „înţelepţilor” cu lumea… Pe aici mai este puţină zăpadă: aş prefera o bulgăreală de idei, dar nu una ideologică.
Atenţie: când se va topi zăpada (nu ştiu de dragul cui!), prin gropile străzilor vor lua naştere nişte bălţi mai mici, mai mari, sau pe alocuri chiar băltoace. Atunci se vor crea „oportunităţi” pentru darea „cu bâta în baltă”. Veţi mai pune de vreun congres ?
Un ins (încă) nepăruit,
Pentru conformitate, Ștefan Buzărnescu
