În ultimul interviu pe care l-a oferit înainte de moartea sa, Carl Sagan explica că știința nu reprezintă doar un corp de cunoștințe, ci un mod de a gândi.[1] Știința este o formă de cunoaștere, iar cunoașterea are ca finalitate adevărul. Acesta este de fapt, sensul cunoașterii[2]. Însă, când vorbim despre cunoașterea științifică și adevărul științific, vorbim despre obiectivitate. Obiectivitatea poate fi înțeleasă în două feluri: primul, se referă la opinii sau la procedurile formării acestora care evită prejudecăți, înclinații personale[3], iar al doilea, se referă la o corespondență între afirmațiile științifice și realitatea, o afirmație despre realitate, care este independentă de aprecierile noastre subiective și este verificabilă de către alții.[4] Articolul de față va discuta despre primul fel de obiectivitate, ca libertate față de biasurile personale[5].
Un astfel de subiect cred că ține printre altele, de etica profesională și pare, din punctul meu de vedere, neglijat și nu prea discutat ca fiind o problemă deontologică, cel puțin la fel de importantă ca și plagiatul, de exemplu. În cele ce urmează voi discuta despre trei probleme privind obiectivitatea, într-un mod sintetic, luând ca referință cercetarea sociologică.
În început, menționez că în sociologie avem două orientări metodologice predominante, aici vom discuta despre prima problemă:
- orientarea metodologică „obiectivă”, unde se pune accent pe explicație și predicție pe baza analizei factorilor determinativi sau a cauzelor [6]
- orientarea metodologică subiectivă, unde primează înțelegerea și interpretarea semnificațiilor subiective ale comportamentelor situaționale, luând în considerare motivația și scopurile acțiunii[7].
Orice cercetător va înclina spre una sau alta dintre cele două în abordarea realității sociale. „Obiectiviștii” vor avea o viziune mai „realistă” asupra socialului, în schimb ce interpretativiștii una constructivistă. Primii vor acorda o atenție mai mare structurii , iar ceilalți agentității.
Apare însă o problemă, atunci când un cercetător va lua în considerare doar una din cele două orientări. Fiecare orientare are anumite elemente eronate și tinde să o ignore pe cealaltă. Luând câteva exemple:
– avem aserțiunea unor obiectiviști pentru descoperirea legilor ce guvernează societatea, ei considerând că socialul este ca și natura(lucru fundamental eronat);
– mai avem problema structurii și agentității, unde este nevoie de Anthony Giddens pentru a explica dualitatea structurii, unde fiecare are o influență asupra celeilalte(vezi The Constitution of Society de Anthony Giddens);
– de altfel, la unii interpretativiști vom găsi explicații total subiectiviste, care alunecă spre solipsism, sau unde se ignoră complet influența geneticului asupra unor componente sociale.
Pentru a rezuma, cele două orientări, luate separat, sunt limitate și limitative A vedea realitatea socială doar prin intermediul unei singure orientări teoretice si metodologice, ignorând-o pe cealaltă, nu este obiectiv, ajungându-se fie la o viziune “mentalistă”, fie la una ”obiectivistă”[8].
O a doua problemă nu ține de practica metodologică, cât de credințele personale și valori. Putem include și biasurile cognitive, întrucât nu există ființă umană fără biasuri, acestea fiind produse ale evoluției noastre ca specie. Dar, deși idealul este ca valorile, credințele, biasurile să nu influențeze cercetarea științifică, ele sunt totuși prezente, într-o anumită măsură și o pot influența. Aici putem vorbi despre neutralitatea axiologică a lui Max Weber, unde cercetătorul, pătruns totuși de structurile sociale și culturale în care există și de poziția sa axiologică, trebuie să controleze intruziunea unor judecăți implicite, de la sine înțelese, care pot fi prezentate drept judecăți de fapt, descrieri ale realității. [9]
În acest caz, să luăm în considerare credințele politice ale cercetătorului. Câteva exemple stringente regăsim în S.U.A. Într-un articol intitulat „How Ideology Has Hindered Sociological Insight” Chris Martin explică și arată cum sociologia americană înclină spre Stânga politică. Sociologii sunt descurajați să vorbească despre subiecte tabu, neglijează datele care portretizează pozitiv conservatorii și negativ liberalii și cum înțelegerea empatică a ideologiilor non-liberale este inhibată.[10] De altfel, într-un studiu făcut de către Yoel Inbar și Joris Lammers pe 800 de psihologi, aflăm că doar 6% dintre aceștia se descriu ca fiind conservatori.[11] Diversitatea credințelor printre unii cercetători ale științelor sociale este aparent extrem de mică.
Polarizarea politică în Statele Unite este o problemă serioasă care, după cum ne arată și datele, afectează cercetătorii științifici, dar și universitățile. În consecință, anumiți cercetători, precum profesorul Jonathan Haidt, sunt mai vocali cu privire la această problemă. Acesta împreună cu alți cercetători, au înfiițat și un site numit Heterodox Academy, unde încearcă să restaureze diversitatea opiniilor în mediul academic. Într-o conferință pe care a susținut-o, profesorul Haidt arată cum două valori incompatibile ale universităților americane, a căuta adevărul sau a schimba lumea(justiție socială), creează conflicte. [12] Universitățile sunt libere să aleagă ori una dintre valori, ori alta.
O a treia problemă, care consider că ar merita atenție, ar fi legată de ceea ce ar trebui sau nu ar trebui să facă sociologii și sociologia în spațiul public. Nu afirm că sociologii nu ar trebui să fie prezenți în spațiul public sau să nu fie vocali pe anumite probleme sociale, doar că, fiind cercetători științifici, aceștia trebuie să fie foarte atenți. Au existat sociologi cu minți strălucite, precum Weber sau Wright Mills care au fost destul de activi public sau politic, dar au reușit să păstreze o anumită distanță când au făcut știință. Sunt însă de părere, inspirându-mă din Jonathan Haidt, că sociologii ar trebui să aleagă ori între a face sociologie, ori activism, nu amândouă!
De altfel, sociologia este o știință! Știința nu are interese politice, religioase sau de orice fel! Consider că este cât se poate de greșit să ne folosim de sociologie(cât și de alte științe) pentru a justifica sau promova schimbări sociale și trage concluzii etice. Apelez în acest caz și la un criteriu de clasificare al științelor, care le împarte în științe teoretice și științe normative. Primele au scopul de a construi un cadru teoretic și metodologic pentru a explica și înțelege realitatea studiată, iar cele din urmă, de a rezolva probleme practice: științe precum pedagogia, medicina etc.[13] Sociologia, spre exemplu, este o știință teoretică. Nu este rațional să așteptăm soluții practice din partea unor științe teoretice, deoarece acestea urmăresc cunoașterea „dezinteresată”, cunoaștere pentru cunoaștere.[14]
Pentru a încheia, deși articolul poate a tratat facil aceste probleme, sper că va atrage oricât de puțin atenția spre acestea. Ele există și nu sunt discutate foarte mult în literatura științifică, fiind totuși destul de relevante. Cred că cercetătorii, atunci când vorbesc despre deontologie academică, ar trebui să ia în considerare aceste chestiuni, în speranța de a aduce inovații întrucât tema poate fi abordată și prin prisma unor alte discipline, precum sociologia științei sau filosofia științei.
Bibliografie
- Godfrey-Smith, Peter, Filosofia științei O introducere critică în teoriile moderne, Editura Herald, București, 2012
- Haidt, Jonathan, How two incompatible sacred values are driving conflict and confusion in American universities, New York University, Stern school of Business Duke University, Oct.6, 2016, https://www.youtube.com/watch?v=Gatn5ameRr8
- Hirghiduș, Ion, Epistemologie, Editura Focus, Petroșani, 2001
- Martin, C.C. Am Soc (2016) 47: 115. https://doi.org/10.1007/s12108-015-9263-z
- Otto, Shawn, The War on Science, Milkweed Editions, Minnesota, 2016
- Raț, Cristina, Ma(r)x Weber. “Neutralitatea” analizei sociale, în CriticAtac, 2011, http://www.criticatac.ro/marx-weber-%E2%80%9Cneutralitatea%E2%80%9D-analizei-sociale/
- Reiss, Julian and Sprenger, Jan, “Scientific Objectivity”, The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Winter 2017 Edition), Edward N. Zalta (ed.), https://plato.stanford.edu/archives/win2017/entries/scientific-objectivity/.
- Rotariu, Traian, Fundamentele metodologice ale științelor sociale, Editura Polirom, Iași, 2016
- Sagan, Carl, Carl Sagan – Science is a way of thinking, 3:02, https://www.youtube.com/watch?v=9pysBRFlln0
- Vlăsceanu, Lazăr, Introducere în metodologia cercetării sociologice, Ediția a 2-a, Editura Polirom, Iași, 2013
- Yoel, Inbar, Joris, Lammers, Political Diversity in Social and Personality Psychology, Perspectives on Psychological Science, Vol 7, Issue 5, pp. 496 – 503, First Published September 5, 2012, https://doi.org/10.1177/174569161244879
[1] Sagan, Carl, Carl Sagan – Science is a way of thinking, 3:02, https://www.youtube.com/watch?v=9pysBRFlln0
[2] Hirghiduș, Ion, Epistemologie, Editura Focus, Petroșani, 2001, p 66
[3] Godfrey-Smith, Peter, Filosofia științei O introducere critică în teoriile moderne, Editura Herald, București, 2012, p 367
[4] Otto, Shawn, The War on Science, Milkweed Editions, Minnesota, 2016, p 119
[5] Reiss, Julian and Sprenger, Jan, “Scientific Objectivity”, The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Winter 2017 Edition), Edward N. Zalta (ed.), https://plato.stanford.edu/archives/win2017/entries/scientific-objectivity/.
[6] Vlăsceanu, Lazăr, Introducere în metodologia cercetării sociologice, Ediția a 2-a, Editura Polirom, Iași, 2013, p 25
[7] Ibidem
[8] Ibidem 103
[9] Raț, Cristina, Ma(r)x Weber. “Neutralitatea” analizei sociale, în CriticAtac, 2011, http://www.criticatac.ro/marx-weber-%E2%80%9Cneutralitatea%E2%80%9D-analizei-sociale/
[10] Martin, C.C. Am Soc (2016) 47: 115. https://doi.org/10.1007/s12108-015-9263-z
[11] Yoel, Inbar, Joris, Lammers, Political Diversity in Social and Personality Psychology, Perspectives on Psychological Science, Vol 7, Issue 5, pp. 496 – 503, First Published September 5, 2012, https://doi.org/10.1177/174569161244879
[12] Haidt, Jonathan, How two incompatible sacred values are driving conflict and confusion in American universities, New York University, Stern school of Business Duke University, Oct.6, 2016, https://www.youtube.com/watch?v=Gatn5ameRr8
[13] Rotariu, Traian, Fundamentele metodologice ale științelor sociale, Editura Polirom, Iași, 2016, p 39.
[14] Ibidem
