Romania Sociala logo
Menu

DESPRE DIVORȚIALITATE ÎN ROMÂNIA DUPĂ 1990

autor:   22 October 2024  

Divorțul este un eveniment care intervine în ciclul de viață familial pe care îl întrerupe definitiv în urma unei proceduri juridice prevăzută de legea civilă. Lucrarea de față constă într-o analiză exhaustivă a divorțurilor și divorțialității în România postcomunistă (1990-2022) pe baza datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, datele de la recensămintele populației și locuințelor (rundele 1992, 2002, 2011 și 2021). Datele nu au fost utilizate într-o formă primară, ci s-a preferat o serie de transformări statistice cu scopul de evidenția cât mai bine particularitățile divorțialității în profil teritorial și pentru a reduce o serie de limitări de natură statistică. 

Statisticile privind evenimentele demografice referitoare la natalitate, mortalitate, nupţialitate şi divorţialitate sunt obţinute prin cercetări statistice bazate exclusiv pe date administrative (oficiile de stare civilă) sau date de la recensămintele populației și locuințelor. Oficiile de stare civilă din cadrul primăriilor municipale, orăşeneşti şi comunale completează datele din documentele administrative în buletine statistice demografice care sunt apoi transmise direcțiilor județene de statistică. Acestea, la rândul lor, procesează și transmit datele la Institutul Național de Statistică în vederea elaborării indicatorilor statistici care descriu dinamica fenomenelor demografice. Datele statistice privind divorţurile sunt colectate prin buletinele statistice de divorţ și de la judecătorii, notarii publici şi de la primăriile municipale, orăşeneşti şi comunale. 

Prin Legea nr. 202 din 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, cunoscută şi sub denumirea de „Legea micii reforme în Justiţie”, au fost modificate unele dispoziţii legale din Codul Familiei referitoare la divorţ, fiind reglementat pentru prima dată divorţul pe cale administrativă. Această modificare legislativă permite constatarea desfacerii căsătoriei de către ofiţerul de stare civilă sau de un notar public. În momentul de față, în România, divorţul reprezintă desfacerea unei căsătorii încheiate legal, printr-o hotărâre definitivă a instanţei judecătoreşti, a ofiţerului de stare civilă sau a unui notar public. 

Divorțialitatea poate fi analizată din punctul de vedere al populației căsătorite sau din cel al promoțiilor de căsătorii. În studiul divorțialității avem la dispoziție doi indicatori de frecvență sau de intensitate: frecvența divorțurilor în rândul populației căsătorite pe vârste și frecvența divorțurilor în funcție de durata căsătoriei. Pentru măsurarea intensității sau frecvenței divorțurilor (divorțialitatea) se pot calcula doi indici: rata brută de divorțialitate și rata generală de divorțialitate. Rata brută de divorțialitată se calculează ca raport dintre numărul total al divorțurilor și populația la mijlocul anului RDB=(D/P)*1000. Acest indice este utilizat în comparațiile internaționale privind dinamica divorțialității. Rata generală de divorțialitate se calculează ca raport între populația divorțată și populația de vârstă nupțiabilă RGD=(D/P18)*1000.  

Cu toate că rata divorțialității la 1000 de locuitori este cel mai utilizat indicator în studierea problematicii divorțialității, în această lucrare indicatorul ocupă o poziție secundară, deoarece ține mai mult de dinamica fenomenului într-un anumit interval temporal și nu reprezintă îndeajuns și grupul social al persoanelor divorțate. Prin reprezentarea ponderii populației divorțate în totalul populației rezidente a României în anul 2021 se poate surprinde o sinteză a comportamentului social al indivizilor dintr-un anumit spațiu geografic.

Evoluția demografică în România postcomunistă reflectă schimbări semnificative în structura stării civile a populației. La primul recensământ organizat după căderea regimului comunist, în anul 1992, populația rezidentă a României era structurată astfel după starea civilă: 51% căsătorită, 39,5% necăsătorită, 7,2% văduvă și 2,3% divorțată. Din analiza datelor recensămintelor (1992, 2002, 2011, 2021), se evidențiază o creștere a proporției populației divorțate de-a lungul anilor: populația divorțată reprezenta 2,3% din populația rezidentă la recensământul din 1992; ponderea populației divorțate era de 3,7% la recensământul din 2002; această cifră a crescut la 4,2% la recensământul din 2011; la recensământul din 2021, ponderea populației divorțate a fost de 7,2% în totalul populației rezidente. 

Datele analizate de la recensămintele populației și locuințelor aduc în atenție o altă tendință relevantă legată de populația aflată într-o uniune consensuală. În anul 2002, 3,82% din populația rezidentă a României trăia într-o uniune consensuală, iar această proporție a rămas relativ constantă pe parcursul următoarelor recensăminte, cu o ușoară scădere la 3,76% în 2021, ceea ce reprezenta un număr absolut de 717192 de indivizi.

Populația României după statutul marital

Sursa: prelucrare pe baza datelor de la RPL runda 2021

 (www.recensamantromania.ro)

Între anii 1990 și 2021 s-au înregistrat 1 milion de divorțuri pe teritoriul României, cel mai mare număr fiind înregistrat în anul 1998, cu o cifră de 39885 de divorțuri, ceea ce reprezintă 3,8% din numărul de divorțuri din intervalul celor 32 de ani analizați. Cel mai mic număr de divorțuri s-a înregistrat în anul 2020, 22785 de divorțuri, situație generată de restricțile sanitare din timpul pandemiei de COVID-19, care au afectat soluționarea divorțurilor pe cale administrativă. Distanțarea fizică și socială a condus la amânarea procedurilor de desfacere a căsătoriilor. 

Se observă o variație a ratei divorțialității de-a lungul anilor. Ratele divorțialității în România au variat între 1,0 și 1,75 divorțuri la 1000 de locuitori în perioada analizată (1990-2021). Există fluctuații ușoare în ratele anuale. Însă, în general, tendința este de a rămâne la un nivel relativ constant. În anii 1990, după schimbările sociopolitice majore din România, rata divorțialității a înregistrat o creștere ușoară. În anii următori, rata divorțialității a avut o tendință descendent, apoi de relativă stabilitate. 

Evoluția numărului de divorțuri și a ratei de divorțialitate

 în România (1990-2022)

Sursa: prelucrare pe baza datelor de la Institutul Național de Statistică (www.insse.ro)

Datele arată că ratele divorțialității în mediul urban sunt în general mai mari comparativ cu cele înregistrate în mediul rural. Această diferență este explicată de faptul că mediul urban oferă mai multe oportunități de independență financiară și socială pentru indivizi. Femeile independente financiar inițiază mai ușor procedurile de desfacere a căsătoriei. Diferența dintre mediul urban și rural este explicată și de contextul sociocultural specific fiecărei zone.

Dinamica nupțialității versus divorțialității în România (1990-2022)

Sursa: prelucrare pe baza datelor de la Institutul Național de Statistică (www.insse.ro

Referitor la datele demografice privind populația divorțată, s-au realizat următoarele constatări în urma Recensământului Populației și Locuințelor din 2021. În anul 2021, România avea o populație rezidentă de 19,05 milioane de locuitori. Din analiza statistică descriptivă s-a observat că 45,09% din populație era căsătorită, 38,22% era necăsătorită, 9,46% era văduvă, iar 7,23% dintre locuitori erau divorțați.

Cu privire la numărul absolut al persoanelor divorțate, acesta era de 1,37 milioane de persoane. Dintre acestea, 1,01 milioane de persoane divorțate se aflau în mediul urban (73,98%), iar 358.267 de persoane (26,02%) în mediul rural.

În ceea ce privește distribuția persoanelor divorțate pe grupe de vârstă, se poate observa că tendința generală este ca numărul de persoane divorțate să crească odată cu înaintarea în vârstă, atingând un vârf în grupa de vârstă 50-54 de ani, unde se regăsește cea mai mare pondere a persoanelor divorțate (16,09%). Acest lucru poate reflecta diferite etape și schimbări în viața cuplurilor pe măsură ce îmbătrânesc. Grupele de vârstă 40-44 ani și 45-49 ani ocupă locuri importante în privința numărului de persoane divorțate (13,15% și respectiv 13,73%). Aceste grupe de vârstă reprezintă, de asemenea, o perioadă critică în viața unei persoane, caracterizată adesea de provocări și schimbări semnificative în plan familial și personal. 

Per ansamblu, analiza datelor relevă faptul că cele trei categorii de vârstă, respectiv 40-44 de ani, 45-49 de ani și 50-54 de ani, reprezintă însumat 42,97% din populația divorțată a României. Chiar și atunci când ajustăm datele în funcție de dimensiunea populației generale pentru fiecare grupă de vârstă analizată, poziția primelor două categorii de vârstă cele mai afectate de divorțialitate rămâne neschimbată. Totuși, se observă o creștere a ratei persoanelor divorțate la 1000 de locuitori în categoria de vârstă 60-64 de ani, până la valoarea de 126,4 de persoane divorțate la 1000 de locuitori. Această tendință poate fi atribuită perioadei în care majoritatea oamenilor se apropie de vârsta pensionării și se confruntă cu schimbări semnificative în viața lor.

În timp ce tinerii adulți cu vârste cuprinse între 20 și 39 de ani au o pondere mai mică în totalul persoanelor divorțate, cifrele absolute arată că există încă un număr semnificativ de persoane din aceste grupe de vârstă care se confruntă cu divorțul. De exemplu, grupa de vârstă 30-34 ani are 74 837 de persoane divorțate (5,44% din total). Odată cu înaintarea în vârstă, ponderea persoanelor divorțate începe să scadă, ceea ce poate indica o stabilitate mai mare în relațiile de cuplu după o anumită etapă a vieții. Grupa de vârstă 75-79 ani are o pondere mai mică în totalul persoanelor divorțate (2,99%), sugerând o rată mai scăzută a divorțului în rândul persoanelor în vârstă.

Populația divorțată pe grupe de vârstă

Sursa: prelucrare pe baza datelor de la RPL runda 2021

În contextul analizei statistice la nivelul județelor României, se observă că Municipiul București înregistrează cel mai mare număr absolut de persoane divorțate, cu un total de 237491 de persoane divorțate, reprezentând 17,25% din populația divorțată a României și o rată de 138,3 persoane divorțate la 1000 de locuitori. Acest lucru indică o concentrare relativ mare a divorțurilor în această unitate administrativă, raportat atât la dimensiunea sa demografică, cât și la distribuția divorțurilor în întreaga țară. Pe poziția a doua în clasamentul județean se situează județul Timiș, cu un număr de 62142 persoane divorțate, ceea ce reprezintă 4,51% din populația divorțată a țării și o rată de 95,52 persoane divorțate la 1000 de locuitori. Pe cea de a treia poziție s-a clasat județul Cluj cu un număr de 60 591 de persoane divorțate, ce reprezintă 4,40% din populația divorțată a României și o rată de 89,21 persoane divorțate la 1000 de locuitori. 

În contrast, județele cu cel mai mic număr absolut de persoane divorțate sunt Sălaj (10350 persoane divorțate), Covasna (10828), Tulcea (10988) și Giurgiu (11619). În vederea unei analize complete și pentru a evita influența mărimii demografice, este necesară o relativizare a datelor prin analizarea ratei persoanelor divorțate la 1000 de locuitori. În acest context, județele cu cele mai mici rate ale divorțului raportate la populație sunt: Giurgiu cu 44,33 persoane divorțate la 1000 de locuitori, Călărași (44,53), Bistrița-Năsăud (45,50) și Ialomița (47,42).

Analizând ponderea populației divorțate din totalul populației rezidente la nivel județean la Recensământul Populației și Locuințelor din 2021, se observă că cele mai mari valori sunt înregistrate în Municipiul București (13,83%) și județul Timiș (9,55%), în timp ce cele mai mici valori sunt înregistrate în județele Covasna (5,41%), Vaslui (4,74%) și Giurgiu (4,43%). Aceste diferențe evidențiază variații semnificative în distribuția divorțialității la nivel județean, reflectând comportamente matrimoniale și factori sociodemografici specifici fiecărui județ.

Distribuția populației județelor în funcție de starea civilă

Sursa: prelucrare pe baza datelor de la RPL runda 2021

Evoluția demografică a României postcomuniste este influențată de schimbările legislative intervenite, care au dus la relaxarea condițiilor în care se poate desface o căsătorie. Intensitatea divorțialității după 1990 înregistrează o ușoară creștere, urmată de o stabilizare a fenomenului, cu varianții de intensitate nesemnificative din punct de vedere statistic. Această situație se poate interpreta în sensul persistenței unei aprecieri a instituției sociale a familiei în contextul manifestării unei atitudini tolerante (relaxante) a românilor față de divorț. 

Chiar dacă analiza datelor de la INS provenite din surse administrative (statistica stării civile) nu arată o variație semnificativă a divorțialității, datele de la recensămintele populației și locuințelor (rundele 1992, 2002, 2011 și 2021), calculate ca pondere a populației divorțate în totalul populației rezidente (distribuția populației rezidente după starea civilă) arată, totuși o tendință de creștere a numărul de persoane divorțate în timp. Totodată, analiza datelor de la recensăminte mai arată o altă tendință, aceea de manifestare a preferinței populației pentru uniunile consensuale, care reprezintă o caracteristică a celei de „a doua faze a tranziției demografice”: reducerea nupțialității, amânarea căsătoriei și nașterii de copii, creșterea numărului de uniuni consensuale, scăderea natalității și fertilității, îmbătrânirea populației.  

Județele cu cele mai mari ponderi ale populației divorțate sunt Municipiul București, Timiș și Cluj, care sunt caracterizate printr-un nivel ridicat de dezvoltare socioeconomică. Județele în care sunt cele mai mici ponderi ale populației divorțate sunt Covasna, Vaslui și Giurgiu, care sunt cunoscute ca având un nivel de dezvoltare mai mic.

Notă: lucrarea de față a fost prezentată la Conferința Internațională ESPERA 2024 – Transformational drivers of national economies. Developing policy options and tools tailored to targeted reforms, organizată de Institutul Național de Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu” al Academiei Române, în perioada 17-18 octombrie 2024. Prezentarea are la bază studiul extins realizat în co-autorat de Andreea-Rodica Birta, Ciprian Iftimoaei, Vicențiu-Robert Gabor, Divorce and Divorciality in Romania. A Socio-Demographic Analysis, Romanian Statistical Review no. 2/ 2024, https://www.revistadestatistica.ro/2024/06/divorce-and-divorciality-in-romania-a-socio-demographic-analysis



Facebook

Sociologia literaturii în anii `80. O discuție cu Mihai Dinu Gheorghiu.

1. În prefața la Economia bunurilor simbolice a lui Bourdieu pe care ați tradus-o și publicat-o în 1986 (la editura Meridiane)  erați deja preocupat de receptarea discursului sociologic în sfera culturii „artistice”. Era o atitudine generată de situația din cultura românească a epocii sau un ecou al scrierilor lui Bourdieu ...

Alegeri haotice : noiembrie 2024. Nevroze și anomalii colective

Între normalitate și patologie  Și dacă am încerca să brodăm o serie de lecturi posibile despre turul întâi din campania electorală/noiembrie 2024 ? Ne-am gândit la o lectură comunicațională, în care să interpelăm interacțiuni și iritante în comunicare, în contextul de campanie electorală.  Și începem cu contextul. El a fost taxat de analiști ...

O discuție cu profesor Zoltan Rostas: incursiune „optzecistă” în lumea sociologilor interbelici

1. Domnule profesor, astăzi sunteți recunoscut ca autor de succes a numeroase cărți de istorie orală. Cum a ajuns să vă preocupe, în anii ’80, acest domeniu? Am invocat deseori momentul Congresul Internațional de Științe Istorice din 1980, dar rădăcinile le găsesc în apariția neîncrederii în sociologia cantitativistă, care a ajuns ...

Discuție cu un sociolog al științei din România anilor ` 80, profesorul american  Vasile Pirău[1]

1.       Dragă Vasile Pirău, ce făceai în 1987 ? Cum evolua pe atunci cariera ta ? Era apropierea unui filosof (prin formație) de sociologie, una de conjunctură sau avea radăcini intelectuale mai adânci ?  Când mă gândesc la anii dinainte de 1990 (anul când am plecat la studii in SUA), mi ...

DEZBATERE DE CARTE – Cătălin ZAMFIR, România în criză, Editura Academiei Române, București, 2023.

DEZBATERE DE CARTE Cătălin ZAMFIR, România în criză, Editura Academiei Române, București, 2023. Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice Departamentul de Sociologie, Asistență Socială și Resurse Umane 31 octombrie 2024 Dezbatere România în crizăDownload

Detectarea egoismului propriu și a egoismului altora

Este posibil ca, în anumite situații, comportamentul egoisit să fie bun și în alte situații să fie rău. Abraham Maslow Ne-am obișnuit să catalogăm egoismul ca fiind o caracteristică de personalitate negativă iar opusul său, altruismul, ca o virtute. În realitate, lucrurile nu stau chiar așa. În acord cu rezultatele cercetărilor moderne din ...

Nostalgia, o emoție dulce-amăruie

Nostalgia consolidează relațiile sociale. Tim Wildschut Ne este dor de cineva drag ce nu mai este printre noi, ne este dor de părinții care s-au stins, de prietenii care nu mai sunt, de iubita sau iubitul care ne-a părăsit, sau de anii tinereții, de un eveniment fericit din trecut. Psihologii numesc o ...

Interviu cu Tudorel-Constantin Rusu, autorul volumului „Ethos, Pathos și Logos. Resurse ale oratoriei clasice în discursul pastoral”

Centrul de Orientare, Asociere și Consiliere în Cariera de Cercetător (COACH-USV) din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava este unul din cele opt centre de orientare în cariera de cercetător înființate la nivelul celor opt Regiuni de Dezvoltare ale României și susținute prin programul PNRR. Acesta deservește Regiunea de ...