Pe 27 octombrie 2026, Amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române a găzduit evenimentul dedicat Zilei Naționale a Sustenabilității, cu titlul „România la orizontul anului 2030”, organizat de Institutul de Cercetare a Calității Vieții (ICCV) și Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer” ale Academiei Române, împreună cu Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă și Consiliul Consultativ pentru Dezvoltare Durabilă (CCDD). Ziua a fost instituită prin Legea nr. 157/2023, iar data amintește de inaugurarea, în 1938, a Coloanei fără sfârșit de la Târgu Jiu.

Deschiderea

Prima parte a adus la tribună personalități ale vieții academice și publice. Au vorbit academicianul Ioan Dumitrache și fostul președinte al României Emil Constantinescu, astăzi președintele Consiliului Științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului. Alături de ei au luat cuvântul László Borbély, consilier de stat și coordonator al Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă, Ligia Deca, secretar general al Comisiei Naționale a României pentru UNESCO și Sorin Cace, directorul ICCV.

Au mai intervenit Andreea Ghiocel, director executiv al Ambasadei Sustenabilității în România, și Adelina Dabu, director pentru afaceri europene și internaționale la Confederația Patronală Concordia. Din partea administrației au vorbit doi experți în dezvoltare durabilă: colonelul Alexandru Poșircă, de la Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, și Cristina Cotenescu, de la Ministerul Culturii.

Academia, administrația, societatea civilă și mediul de afaceri s-au aflat astfel în aceeași sală.

Cercetătorii: de la primărie la Dunăre

A doua parte a fost dedicată prezentărilor de cercetare, susținute în mare parte de membri ai CCDD. Valentin-Veron Toma (Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer”), vicepreședinte al CCDD, a deschis seria cu o discuție despre coerența politicilor de sustenabilitate și despre instrumentele digitale care o pot susține. Marieta Olaru (ASE București) a arătat, pe baza unei cercetări realizate împreună cu Mihaela Maftei, că digitalizarea poate reduce emisiile, dar numai în anumite condiții. În UE, o creștere cu 1% a ponderii utilizatorilor de internet scade emisiile nete cu 0,110%. În același timp, consumul centrelor de date ar putea urca de la 68 la 114 TWh până în 2030, iar România, lideră la conectivitate fixă, are doar 31,84% dintre adulți cu competențe digitale de bază. Alina Mihaela Bilan, președinta Asociației Române pentru Dezvoltare Locală Durabilă, a prezentat apoi concluziile Raportului subnațional voluntar din 2023, realizat împreună cu Iulian Stănescu (ICCV) pe baza răspunsurilor a 609 primării. Doar cam una din cinci spune că Obiectivele de Dezvoltare Durabilă fac parte integrantă din strategia locală, iar apa, canalizarea, energia și drumurile adună trei sferturi din prioritățile declarate. Explicația autorilor: agenda primăriilor e dictată de finanțările disponibile.

Adrian Deoancă (Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer”) a comparat tranziția postsocialistă cu cea postcarbon, pornind de la industria cimentului. România apare, în analiza lui, ca o semiperiferie care plătește atât costurile subdezvoltării istorice, cât și pe cele ale unei tranziții „verzi” gândite în centrul Uniunii. Călin Radu Vilt a arătat că nivelul minim al Dunării la Oryahovo, în dreptul Bechetului, a coborât pe 13 octombrie la −133 cm, cea mai mică valoare din 1941 încoace. Gabriela Neagu (ICCV) a readus în discuție „pilonul uitat” al sustenabilității, cel social, pornind de la o analiză realizată împreună cu Małgorzata Szczepaniak, de la Universitatea „Nicolaus Copernicus” din Toruń. Potrivit Eurobarometrului din 2025, românii și polonezii așteaptă de la digitalizare mai întâi bunăstare economică și abia apoi un mediu mai curat, iar cele mai mari așteptări le au cei aflați sus în ierarhia socială.

Nastasia Belc (INCD pentru Bioresurse Alimentare) a explicat trecerea de la Food 2030 la Food 2040, în care sustenabilitatea devine o condiție obligatorie, nu doar un beneficiu colateral. Doar 15–20% din azotul și fosforul folosite în agricultură ajung efectiv în hrana consumată. Mirela Nemțanu, CEO al Fundației HOSPICE Casa Speranței, a vorbit despre sustenabilitate ca despre „o altă formă de grijă”: între 2022 și 2024, organizația și-a redus emisiile per pacient cu circa 30%. Dan Bărbulescu (Asociația Parcul Natural București) a venit cu un exemplu concret de adaptare. În Parcul Natural Văcărești, prin proiectul european NATALIE, este în curs de implementare un sistem care colectează apele pluviale de pe acoperișul centrului comercial Sun Plaza, le filtrează și le direcționează spre parc, afectat tot mai des de secetă.

Simona Stănescu (ICCV) a atras atenția, într-o lucrare scrisă împreună cu Alexandra Cucoș (Universitatea Babeș-Bolyai), asupra radonului, a doua cauză de cancer pulmonar după fumat. Media din locuințele românești este de 181 Bq/m³, față de 104 Bq/m³ în Europa, iar 15% dintre măsurători depășesc nivelul de referință. Cristina Ileana Covaliu Mierla (Politehnica București) a încheiat seria cu un tablou al efectelor schimbărilor climatice în România: 19,6 miliarde de euro pagube cumulate din fenomene meteo extreme, 30% din terenul agricol expus deșertificării, pierderi de până la 40% la porumb și floarea-soarelui în anii secetoși.

În loc de concluzii

Dincolo de diversitatea temelor, prezentările au avut un numitor comun: au pus date și exemple concrete în spatele obiectivelor pe care România și le-a asumat pentru 2030. Fie că a fost vorba despre strategiile primăriilor, despre digitalizare, hrană, calitatea aerului din locuințe sau nivelul Dunării, sustenabilitatea a fost discutată ca o problemă practică, ce ține de instituții, de resurse și de deciziile luate la nivel local.