Evenimentul de lansare a cărții „Asistența socială a persoanelor vârstnice în România postdecembristă” a fost găzduit de Institutul de Cercetare a Calității Vieții, Academia Română și a reunit cercetători, practicieni, reprezentanți ai instituțiilor publice într-un cadru care a îmbinat dimensiunea academică cu experiențe practice și reflecții personale. Au fost prezenți peste 60 de participanți.

Cuvinte de deschidere

În deschiderea evenimentului CS II Dr. Iulian Stănescu, director adjunct Institutul de Cercetare a Calității Vieții, Academia Românăa vorbit despre România aflată în plin proces de îmbătrânire demografică și despre provocările sociale și instituționale care decurg din acest fenomen.
El a subliniat rolul serviciilor sociale, al politicilor publice adaptate și al cercetării academice pentru a răspunde acestor schimbări. Totodată, a accentuat valoarea unei cărți de acest fel prin complexitatea și circulația ideilor pe care o asigură.

Moderator – Simona Maria Stănescu

În calitate de moderator, CS I Dr. Simona Maria Stănescu (ICCV) a prezentat parcursul profesional al autoarei și contribuția sa în domeniul analizei politicilor sociale.

Intervenții invitați

În această parte a evenimentului, invitații au luat cuvântul pentru a aduce perspective oficiale asupra cărții și asupra temelor pe care le abordează. Vorbitorii a fost reprezentați de cadre didactice universitare, cercetători științifici, specialiști din domeniul asistenței sociale, reprezentanți ai editurii și ai instituțiilor publice. Fiecare prezentare a oferit o combinație de analiză teoretică, observații practice și reflecții personale, punând în context importanța volumului și contribuția sa în domeniul politicilor sociale pentru persoanele vârstnice.

Emese Olah, viceprimar municipiul Cluj-Napoca a afirmat că volumul nu este o carte despre bătrânețe, ci o carte pentru toți. Ea a arătat că autoarea provoacă cititorii să reflecteze asupra modului în care funcționează sistemul de îngrijire.

Dana Capriceru, redactor șef, editura Pro Universitaria a prezentat direcțiile și colecțiile editurii Pro Universitaria, precum și modul în care aceasta distribuie volumele la nivel național.

Conf. Univ. Dr. Marius Ungureanu, Director Departament Sănătate Publică, Facultatea de Științe Politice Administrative și ale Comunicării, Universitatea Babeș Bolyai Cluj Napoca, a subliniat că îmbătrânirea este un fenomen global și că sănătatea înseamnă mai mult decât absența bolii, fiind o stare de bine integrată. El a insistat asupra nevoii ca politicile publice să combine sănătatea fizică și psihică cu protecția socială, printr-o colaborare interinstituțională.

Conf. Univ. Dr. avocat Rodica Diana Apan, Facultatea de Drept Cluj, Universitatea Creștina Dimitrie Cantemir, București a evidențiat faptul că volumul oferă o analiză transversală – istorică, legislativă și instituțională – și a făcut comentarii referitoare la legea persoanelor vârstnice.

Conf. Univ. Dr. Nicoleta Neamțu, Facultatea de Sociologie si Asistență Socială, Universitatea Babeș Bolyai Cluj Napoca, a apreciat cartea ca fiind valoroasă și inovativă. Ea a explicat că analiza retrospectivă a politicilor sociale pentru vârstnici lipsea până acum din literatura de specialitate. A remarcat, de asemenea, faptul că volumul este o adevărată enciclopedie, scrisă într-un limbaj atât riguros, cât și fluent.

Conf. Univ. Dr. Cristina Cormoș, Facultatea de Istorie, Geografie și Științe Sociale, Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava a afirmat că lucrarea este un ghid atât teoretic, cât și practic, destinat studenților și profesioniștilor. Ea a subliniat că analiza politicilor sociale este structurată în patru etape. A transmis și mesajul central al cărții: bătrânețea nu trebuie privită ca un risc social, ci ca o etapă normală a vieții

Prezentarea cărții

Lector univ. Dr. Carmen Marcela Ciornei. șef serviciu Protecție Socială, Direcția de Asistență Socială și Medicală a evidențiat faptul că volumul este o continuare a documentării începute în teza de doctorat în sociologie sub îndrumarea regretatului Prof. Univ. Dr. Traian Rotariu și urmărește evoluția politicilor sociale în România, cu accent pe impactul acestora asupra politicilor locale. Ea a descris evoluția sistemului după 1990, arătând cum refacerea s-a făcut mai întâi prin legislație și reglementări, apoi prin consolidarea rolurilor județene, până la accentul actual pus pe administrația locală. A subliniat că sistemele publice de asistență socială dispun astăzi de mecanisme importante, chiar dacă resursele umane nu sunt întotdeauna suficiente.

În privința structurii volumului, Carmen a precizat că acesta are o parte teoretică și una aplicativ-practică. Prima parte tratează definirea vârstei a treia, protecția socială, nevoile specifice și teoriile îmbătrânirii, care dau sens continuității. Partea practică include teme precum îngrijirea – prezentată ca act public de solidaritate socială și ca expresie a eticii grijii –, competențele-cheie pentru profesioniști, reflecția critică, precum și un istoric al metodelor de intervenție. Ea a subliniat că pentru profesioniști „a observa este vital în dinamica relației cu un vârstnic”.

Carmen a ridicat întrebarea fundamentală „Dacă eu aș avea nevoie de îngrijire, cui m-aș adresa?”, pentru a arăta complexitatea, dar și fragilitatea actualului sistem. Deși România pare să aibă acum toate mecanismele necesare, acestea sunt fragmentate și greu de integrat, „ca un acoperiș frumos pe o temelie fragilă”.

În context european, îngrijirea informală rămâne mai prezentă decât cea instituționalizată și pentru ca este de regulă asumată de membrii ai familiei, proprii sau extinse, aduce riscuri de izolare similare cu cele ale persoanelor cu dizabilități. Carmen a avertizat asupra „amestecului periculos” dintre serviciile destinate vârstnicilor, celor pentru dizabilități și celor pentru boală, care duc la confuzii și lipsă de eficiență.

Ea a arătat că volumul se adresează profesioniștilor din sistem, dar și asociațiilor active, studenților și, în speranță, decidenților politici care ar putea să ia în seamă analiza prezentată. Cartea funcționează ca un cadru-ghid în care se pot regăsi toți cei implicați.

În final, Carmen a evidențiat motivația personală: cartea sintetizează 35 de ani de politici, legi și schimbări, de la absența mecanismelor, până la importarea strategiilor europene – unele potrivite, altele nu pentru România – și construirea unui sistem de îngrijire. Ea a explicat că volumul este scris mai ales pentru oamenii care se află dincolo de legi, acte și decizii, pentru cei care au așteptări, limite și frustrări, cu dorința de a transmite un mesaj simplu, dar esențial: „vă vedem, nu sunteți doar subiecți ai legislației, sunteți oameni de care ne pasă”.

Discuții

După prezentările oficiale, conferința a continuat cu o secțiune mai interactivă, în care participanții au luat cuvântul pentru a comenta cartea, a împărtăși experiențe din practică și a reflecta asupra temelor abordate. Această parte a permis schimburi de idei, observații și discuții deschise, adăugând perspective diverse asupra volumului și asupra provocărilor reale din domeniul asistenței sociale pentru persoanele vârstnice.

În cadrul discuțiilor, Geta Mitrea a subliniat că persoana vârstnică nu este doar vulnerabilă, ci și utilă, apreciind unicitatea acestui volum în domeniu. Tabita Cernica a remarcat atmosfera evenimentului, pe care a descris-o ca fiind „academico-practico-umană”, și a evidențiat complexitatea și coerența cărții, considerând-o un manual valoros atât pentru practicieni, cât și pentru studenți.

Elena Dobre, din partea Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale a subliniat faptul că volumul reflectă fidel realitatea sistemului de asistență socială. Ea a atras atenția asupra faptului că, după 1990, persoanele vârstnice au fost adesea neglijate în politici, deși reprezintă cea mai vulnerabilă categorie, subliniind totodată importanța consilierii și a implicării autorităților locale. În opinia sa, lucrarea reprezintă un reper de referință pentru analiza trecutului și pentru conturarea direcțiilor viitoare.

Laurențiu Tănase, ICCV a împărtășit experiența sa personală legată de îngrijirea unui vârstnic și a subliniat nevoia de îngrijire medicală și de comunicare constantă. El a accentuat importanța centrelor specializate și a personalului calificat, evidențiind faptul că volumul oferă o gândire integrată asupra acestor provocări.

În cadrul discuțiilor generale, autoarea a subliniat că în carte se propune înlocuirea unora dintre termenii folosiți în limbajul actual cu unii mai „umanizați”, precum „caz social”, cu expresii mai empatice, cum ar fi „situație de viață care necesită acompaniere”. De asemenea, au fost ridicate întrebări despre proiectele viitoare ale autoarei, inclusiv posibilitatea realizării unei lucrări pereche despre politicile sociale pentru persoanele cu dizabilități.

Concluzii

Volumul lansat a fost apreciat de toți participanții ca o lucrare de referință, utilă atât cercetătorilor, cât și practicienilor, studenților și decidenților politici. Cartea oferă o analiză amplă și originală a politicilor sociale pentru persoanele vârstnice, combinând perspectiva teoretică cu exemple practice și reflecții din experiența profesională. Evidențiază evoluția sistemului de asistență socială din România, fragilitatea și complexitatea structurilor existente, precum și rolul esențial al administrației locale și al colaborării interinstituționale. În același timp, volumul transmite un mesaj profund uman și etic, reamintind că vârstnicii nu sunt doar subiecți ai legislației, ci persoane cu nevoi, experiențe și drepturi care trebuie respectate, iar societatea trebuie să le acorde grijă și recunoaștere.