Romania Sociala logo
Menu

OPINII: deznaționalizarea sociologiei

autor:   22 April 2016   

Adrian Dinu Rachieru

Cum sociologia, ştim prea bine, nu se vrea un studiu etic, ci doreşte să afle ceea ce este o societate, cum ideile sociologice devin un produs social şi se cer evaluate dintr-o dublă perspectivă (a relevanţei ştiinţifice, dar şi a celei sociale), cum dorinţa de a reforma societatea încurajează explozia tematică (pe liniamentul descriptiv-explicativ, dar şi a inovaţiei sociale), pluralitatea demersurilor e de înţeles. Ele, inevitabil, se plachează pe o societate anume, nu oferă soluţii general-valabile, livrate de un omnipotent sociolog-magician. Ca strategii explicative, structurile gândirii sociologice coagulează sistemic-concurenţial, fără putinţa de a propune o unică paradigmă şi, regretabil, fără a comunica. Mai mult, deşi „aliat natural”, oferind o consiliere calificată, de largă adresabilitate, utilă factorilor decizionali, sociologul pare a se fi resemnat; socialul în sine „a dispărut ca obiect al construcţiei sociale” în anii tulburi ai tranziţiei post-comuniste, observa Cătălin Zamfir. Dar disciplina, cu trena de insatisfacţii, iluzii şi proiecte, pendulând între entuziasm şi dezamăgire, rămâne o parte a conştiinţei colective, fiind expresia scientificizată a unei societăţi, în pofida „golului de interes”; şi, implicit, a „golului de expertiză”. Oricum, sociologia face saltul de la acumularea informaţiilor (prin studii sociografice) la înţelegerea lor, aspirând la o perspectivă integratoare, reflexivă, capabilă de a produce „definiţii adecvate ale realităţii”. Această lectură interogativă, în conflict, deseori, cu simţul comun (acea cunoaştere tacită / sociologie implicită) aparţine unui „ochi disciplinat”, lărgind orizontul înţelegerii, dorindu-se un proiect de raţionalizare, nutrit de o disciplină „clarificatoare”, în ofensivă, desigur, în condiţiile societăţii mediatice (ca nou concept sociologic). Suportând, aşadar, „tăvălugul” globalizării, ca proiect şi proces. În pofida asimetriilor şi a fragmentarizării, a insulelor de prosperitate şi a sărăciei endemice, a agitaţiei entropice şi a relativismului cultural, sub spectrul – hidos – al corectitudinii politice, lumea de azi, interconectată, este un uriaş angrenaj planetar. Evident, devine tot mai apăsător-anxioasă constatarea că globalizarea nu poate fi doar o provocare conceptuală. Ea rămâne un subiect nebulos, nedefinit, ambiguu, difuz; tratat unidimensional, de regulă (economiceşte vorbind), fără a beneficia de o definiţie satisfăcătoare din unghi sociologic. Mai ales că, reamintim, globalul nu poate exista fără local. Iar viaţa lumilor locale (local life-worlds) pare primejduită, pierzând stabilitatea şi siguranţa de altădată. Îndreptăţit, se invocă glocalismul (sub deviza „a gândi global / a acţiona local”), dar şi nivelul de globalizare al diferitelor zone din asimetrica noastră lume. Încât, pornind de la aceste premise, efortul de a regândi conceptele în discuţie este presant.

Dacă sociologia clasică identifica societatea cu naţiunea, realitatea lumii globale, dilatând spaţiul prin deteritorializare, multiplicând reţelele, accentuând interdependenţele, penetrând comunităţile tradiţionale, nu refuză, totuşi, „dreptul la existenţă al unei sociologii a naţiunii”. Evident, în condiţii radical schimbate, pe traiectul local →naţional→regional→global, în care, observăm, disciplina acuză un dublu „handicap”: nu beneficiază de o paradigmă unică, universală şi nu se aplică pe o realitate socială fixă. Dimpotrivă, organismul social este în continuă prefacere, realitatea, prin jocul actorilor sociali, fiind în permanenţă construită şi deconstruită. Mai mult, producând informaţii sistematice, de consistenţă reflexivă, vizând raţionalizarea instrumentală şi valorică a vieţii sociale şi individuale, sociologia se şi analizează voluptuos pe sine; ea se vrea chiar, ca proces şi produs, conştiinţa de sine a societăţii, teoretic în divorţ cu sociologia spontană, proliferantă, implicită, a bunului-simţ, acea „raţionalitate eronată” (fallacious reasoning). Practic, e vorba, în felurite ocazii, de un concubinaj păgubos, compromiţător, prelungit în numele unei lăudabile aspiraţii: „mai multă cunoaştere sociologică”. Or, se ştie, dezvoltarea teoretică a sociologiei este cu „rupturi”, de o cumulativitate limitată, concurenţială, în contextul unui mediu social dat, „construit”, dar şi în prefacere accelerată. Totuşi, să notăm că „polarizarea opţiunilor explicative” (fenomen prea vizibil pentru a fi ignorat) nu ar trebui să refuze complementaritatea; globalizarea şi localizarea nu sunt, azi, două universuri separate.

Ceea ce s-ar impune, imperios, ar fi, credem, o discuţie critică, onestă, asupra rolului şi rezultatelor ei, ca valoare „de piaţă”, conexă dinamicii sociale, scoţând „capul” în lume. Or, din start, trebuie să recunoaştem prezenţa modestă a sociologiei în peisajul autohton, încât acele „puncte critice” semnalate, repetat, de Cătălin Zamfir se confirmă, din păcate: parohialism, izolare comunicaţională („însingurare”), cumulativitate scăzută, „coagulare” întârziată, absenţa discuţiilor publice şi a unor exigente proceduri de evaluare, stopând asaltul „producătorilor de maculatură”. La care am putea adăuga şi alte constatări. De pildă, Traian Rotariu semnala, pe bună dreptate, că în câmpul sociologiei româneşti nu se „înfruntă” diverse şcoli, curente, orientări etc., că necesara competiţie publicistică e valorizată, mai degrabă, prin norme cantitativiste, că producţia sociologică românească e slab cunoscută, fără ecou (cu excepţiile de rigoare) în alte medii academice, că absolvenţii „aruncaţi pe piaţă”, dezorientaţi, nu acţionează convergent, „înrolaţi” unui front sociologic. Menţionăm că, din păcate, deseori, aşa-zisele studii sociologice cad în sociografie, ignorând tematica macro, fără putinţa de a formula propoziţii valide, fără a accede la râvnita dublă relevanţă: epistemologică şi socială. Sociologia, ca „operator social”, ca ştiinţă socială aplicată, fiind – concomitent – disciplină, instituţie, profesie, vădeşte un potenţial de expertiză nefolosit, exploatat nemilos doar pe latura sondajelor de opinie, în scop electoral, îndeosebi. Este paradoxal că într-o vreme a reformărilor societale, tocmai sociologia, „eliberată” în urma seismului decembrist, trezind, în 1989, speranţe imense, descătuşate, întârzie a-şi aduce contribuţia majoră la construcţia socială. E drept, nici nu e prea solicitată, deşi problemele care ne asaltează ar cere „ajutorul” sociologiei; relansată, racordată, deopotrivă, studiilor punctuale şi problemelor mari, are toate şansele de a fi „o ştiinţă credibilă”. Nu doar curtată, ci şi folosită. Cei care s-au aplecat asupra istoriei sociale a Sociologiei noastre au evidenţiat tocmai strânsa dependenţă de contextele sociale în prefacere, supuse dirijist meteorologiei politice. Ignorată lungă vreme, trimisă în „ilegalitate”, deturnată apologetic ori hrănită cu iluzii, sociologia urmează logica contextului societal global; încât producţia sociologică este, inevitabil, „profund contextuală”. Dar placată, fatalmente, pe realităţile româneşti, chiar dacă tentativele dez-contextualizante sunt, şi ele, prezente, lăsând senzaţia unui „universalism gol”, cum s-a observat.



Facebook

Este nevoie de revederea și îmbunătățirea procedurii de evaluarea a cercetării sociologice?

Am în față procedura Ministerului educației și cercetării de evaluare a cercetătorilor științifici români. Evident, evaluarea cercetătorilor individuali implică și o viziune a ce ar trebui să fie sociologia românească. Realizez că este momentul să reflectăm puțin pe ”procedura” evaluării ca act administrativ.    Trei principii ale dinamicii oricărei proceduri: Nu există proceduri perfecte. ...

AȘA A FOST? AȘA ÎMI ADUC AMINTE (IV)

Dezgheţul ideologic: a fost... şi nu prea  La Facultatea de Filozofie a Universităţii din Bucureşti, în cadrul căreia era și Secția de sociologie, dezgheţul ideologic a fost bine controlat de către organele de partid. Unii dintre profesori se obişnuiseră cu şuba. Alţii – Tudor Bugnariu, Gheorghe Vlăduţescu, Gheorghe Cazan, Cătălin Zamfir, ...

Unde începe și unde se termină fericirea la actori IV – Exemple concrete culese din viețile actorilor

 Îmi aduc aminte de o povestire în care actorii principali erau regretabilii și inegalabilii Mișu Fotino și Radu Beligan . Este o întâmplare povestită în teatru chiar de ei.  Prin ani imemorabili, aflați în lungile și interminabile turnee pentru satisfacerea bunăstării publicului (și, desigur, a bunăstării personale prin a-și manifesta bucuria ...

Premiul de Excelenţă al Asociaţiei Române de Sociologie a fost acordat prim-viceguvernatorului BNR, Florin Georgescu

Astăzi, 21 aprilie 2021, Asociaţia Română de Sociologie (ARS) a acordat Premiul de Excelenţă domnului prof. univ. dr. Florin Georgescu, prim-viceguvernator al Băncii Naţionale a României, pentru lucrarea Capitalul în România postcomunistă (Editura Academiei Române, 2018).  Premiul de Excelenţă al ARS este acordat pentru contribuţia ştiinţifică de mare valoare, înalt originală, ...

Sociologia clinică a muncii. O nouă perspectivă de abordare a riscurilor sociopsihice în organizații

Societatea hipermodernă acompaniată de transformările majore care se înregistrează în contextul pandemiei în domeniul social, economic și politic, efectele psihologice cauzate de distanțarea socială, care a condus la modificarea relațiilor de muncă și mediului familial, disponibilizările de personal, ca urmare a restructurărilor la nivelul organizaților, au adus în atenția specialiștilor ...

AȘA A FOST? AȘA ÎMI ADUC AMINTE (III)

Un profesor „enciclopedie” și asistenta domniei sale „revoluționară înflăcărată”  Prin anii 1970, pentru o scurtă perioadă, Catedra de istoria sociologiei din Facultatea de Filozofie a Universității din București a fost inclusă în Catedra de sociologie. Șeful Catedrei de istoria sociologiei era profesorul Constantin Nicuţă. Asistena univ. L. D. – nu îi ...

Interviu cu Bottond-Zsolt Bottyán, autor al cărții „Spre o paradigmă sociologică a ideologiei”

„Spre o paradigmă sociologică a ideologiei”, 2020, Cluj-Napoca: Editura Presa Universitară Clujeană, 277 pagini. Volumul este disponibil online în secțiunea cărți a Bibliotecii Virtuale de Sociologie.    Dorim să începem acest interviu prin a vă felicita pentru publicarea cărții! 1. Vă rugăm să ne spuneți cum a luat naștere ideea acestui volum? Încă ...

Apariție editorială: Septimiu Chelcea, Psihologia Publicității. Despre reclamele vizuale

Septimiu Chelcea, Psihologia Publicității. Despre reclamele vizuale, București, Editura Pro Universitaria, 2021 (302 p. 44,20 lei) Motto-ul cărții: „Publicitatea este știință, tehnică, artă și conștiință”. Ne face o deosebită plăcere să anunțăm publicarea lucrării profesorului Septimiu Chelcea. Structura cărții cuprinde două părți: I) ABC-ul publicității (123 de pagini); II) Abordarea psihosociologică a publicității ...