Coronavirusul este foarte inteligent. El alege cînd și unde să atace. El nu atacă oamenii în metro. El  atacă pe strada și la manifestații. Nu atacă oamenii care merg la alegeri,  pentru că are simț politic. El atacă profesorii și elevii care merg la școală. Virus modern, el iubește tehnologia și școala on line și pe internet. El nu atacă policienii în grup, dar îi place să-i sperie pe bunici,  în reuniunile familale. El atacă mai ales bătrîni și bolnavi care încurcă economia. Se supără și pe tineri care nu iubesc supunerea și controlul. El atacă prin baruri și restaurante, după ora 12. Coronavirusul se înțelege bine cu medicii implicați în Big Pharma, dar nu prea cu medicii care tratează și vindecă. Democrația este pentru el o glumă.           

Coronavirusul se vede jucînd într-un film planetar ca actor principal al unei noi ordini mondiale. Pentru toate aceste motive, coronavirusul nu este ca ceilalți viruși și nici ca ceilalți Corona. El este mondializat și neoliberal și are mentalitatea modernă de individualism de masă.

Ce vor afla cercetătorii cînd se vor apleca cu atenție, asupra discursului politicienilor și discursului medicilor, în perioada crizei sanitare din 2020 ? A fost o gestiune sanitară politică sau o gestiune medicală ? Propunem o mică prezentare în oglindă a celor două discursuri : autorități și medici.

1. Discursul politic : guvernarea prin teamă și dogmă.

Ne referim  la discursul politic omniprezent în mass-media. Și punem în evidență o serie de cuvinte cheie, cuvinte clic, la care adăugăm scurte decodări care emană mai ales din intervențiile personalului medical, exprimate pe rețelele de socializare. Reiese  că limbajul folosit a funcționat ca o  fabrică de panică.     

Virusul ucigaș, pandemie, stare de război, stare de urgență, stare de alertă 

Sunt cîteva din cuvintele care au indus și întreținut constant frica de boală, frica de moarte, sentimentul unui pericolul iminent. Ori, letalitatea legată de coronavirus nu a legitimat termenul de pandemie. Statistici oficiale și comparative din mai multe țări,  spun că ea nu a depășit mortalitatea cauzată de virozele sezoniere din alți ani. Se știe cu precizie medicală și statistică, că s-a murit nu de Corona 19, s-a murit cu comorbiditate. Vîrsta, obezitatea, problemele respiratorii și cardiovasculare au accentuat efectele nefaste ale virusului,  pe un fond de imunitate slăbită.     

Pretinsa « stare de război »  a justificat impunerea unui control sever al populației, izolarea la domiciliu, restrîngerea libertății de mișcare și exprimare.     

Spitale Covid, izoleta, aparatele de ventilație respiratorie

Spitalele au fost investite simbolic, astfel încît ele să inducă groază. Deja numele de spitale Covid, le-a transformat în locuri sperietoare. Pentru că acolo se ajunge cu ambulanțe ce străpung liniștea orașului și transportă infectații într-un soi de targă futuristă, manevrată de sanitari îmbrăcați în costume de extratereștrii. În China am văzut scene în care poliția vîna pe stradă persoane cu o imensă plasa, ca într-o vînătoare de fluturi.  

Infectații, pozitivii, viitorii infectați

Întreaga populație a fost supusă unei categorizări care antrena inevitabil frica.

Ori pozitivi nu înseamnă bolnavi, nesimptomatici nu înseamnă contaminanți. Iar internarea nesimptomaticilor a fost un exces autoritar.  Am putea vorbi chiar de un radicalism sanitar. De o manieră de a sancționa populația pentru a ascunde erorile de gestiune sanitară. 

Letalitate, mortalitate, curbe de infectare , curbe de decese

De cîteva ori pe zi,  timp de 6 luni, telespectatorii au fost supuși supliciului amenințării cu boala și cu moartea, prin curbe și statistici de infectare și decese. Una este să arați curbe de mortalitate covid și alta să le compari cu cele cauzate de virozele din ultimii ani sau cu cele provocate de alte boli.

Se spune pe drept cuvînt că ar exista trei feluri de  minciună : Minciuna simplă, calomnia și statistica,  căruia îi poți pune orice în cîrcă.    

Gesturi barieră, distanță socială, distanță fizică, masca, izolarea la domiciliu, carantina 

Nu îmbrățisări, nu suris, nu apropiere. Nu gesturilor de afecțiune. Ceremonialul simbolic al întînlirilor și regăsirilor a devenit sinonim de pericol. Celalt a fost perceput ca un potențial contaminator. Ori, în istoria medicinei, doar bolnavii erau izolați,  pe baza unor criterii severe de selecție.

Munca de acasă. Nu reuniuni 

Șomaj tehnic. Taierea de posturi. Teama de a pierde locul de muncă. Mici întreprinderi care au falimentat. Teama de sărăcie. Grupul de muncă dispersat. Izolarea. Nu teatru, nu stadion, nu restaurant, nu dans, nu piscină, nu școală. Egal o viața socială amputată.

O mică concluzie. Dacă am încerca însumarea acestor cuvinte care ne-au marcat cotidianul timp de 6 luni, am  spune că acest bombardament simbolic a funcționat ca o fabrică de panică. Și panica a produs atomizare socială, viață socială anihilată, supunere sub presiunea fricii, docilitate. Psihologii vorbesc dealtfel de anxietate colectivă, depresii și creșterea sindromurilor de suferință psihică. 

Diluarea convivialității și izolarea psihică au produs mai multe pagube decît « virusul ucigaș ».

2.  Discursul medicilor :  De ce guvernanții  au vorbit în numele medicilor ?

Preocupați de etica medicală, de experința clinică și de căutarea de soluții medicale, medicii au considerat că opinia medicală nu a fost ascultată în fața deciziei politice. În mai multe țări europeene, medicii au cerut guvernelor și presei să-și asume responsabilitatea în față unei populații ținută sub presiunea fricii. Frica de boală, frica de spitalizare, frica de control și amenzi. Medicii au semnificat distincția între medicii clinicieni care au tratat bolnavii și o mică elită medicală, implicată în interesele industriei farmaceutice, și care s-a raliat la gestiunea politică .  

Medicii s-au exprimat pe facebook, pe you tube și în interviuri la tv. Mai multe petiții au circulat pe rețelele sociale. Ne vom restrînge la două dintre ele. Jurnalul medical spaniol Ciencia y salud natural  a publicat în 25 juillet 2020 , o serie de extrase din conferința associației « Médicos por la Verdad » (Medicii pentru adevăr),  în care versiunea oficială despre gestiunea Coronavirus a fost supusă criticii cîtorva sute de paricipanți din sectorul de sănătate.

În Franța este vorba de petiția Covid-19: nous ne voulons plus être gouvernés par la peur » , tribună publicată în jurnalul Parisien  din 11 septembrie 2020, semnată de 35 oameni de știință, universitari și profesionali din sectorul sănătate.

Ce desprindem din aceste discursuri manifest ?

Medicii nu au negat existența acestui virus, dar au considerat că  știința nu trebuie instrumentalizată de politică. Stiința presupune pluralism, controversă, transparență, dialog. Nu panică, nu teroare medicală. Comunicarea politică a exagerat pericolul Coronavirus, fără a-i explica nici cauzele și nici mecanismele. Aceste gen de comunicare a indus panica și neîncrederea în rîndul populației. Complotismele de toate genurile au explodat, ca un efect boomerang la o comunicare de criză lipsită de coerență.

OMS a divulgat o serie de informații iresponsabile, difuzînd studii nefundate științific. 

Primii medici care se ocupă de bolnavi sunt generaliștii. Ei nu trebuiau îndepărtați de la îngrijirea bolnavilor. Nu trebuiau lipsiți de libertatea de a prescrie medicamente, pentru că ei fac parte din efortul și capacitatea colectivă de a trata și restrînge pagubele produse de boală. 

Protecția bolnavilor covid 19 nu justifică trădarea eticii medicale. Ceilalți bolnavi nu trebuiai uitați pe motiv că pandemia a instituit o altă ierahie a îngrijirii medicale. Numeroase persoane au murit din lipsa tratamentelor necesare în îngrijirea unor boli mult mai riscante decît Covid 19. 

Izolarea bolnavilor nu înseamnă pierderea drepturilor civice. Foloasele izolării la domiciliu ca și a portului măștii generalizat nu au fost demonstrate științific. Ele țin mai degrabă de un control polițienesc, numit securitatea populației. 

Transmiterea virusului se face doar prin tuse și strănut, nu și prin atingerea de suprafețe, prin aer sau climatizare. Așadar utilizarea de măști sau mănuși nu este recomandată.

Exemplul Suediei, unde nu s-a instituit portul măștii, demonstrează că plafonarea curbei de infectare a fost mai rapidă, datorită imunizării în fața virusului care a suferit mutații și a pierdut treptat din virulență. Starea de sănătate sanitară și economică în Suedia a fost prezervată, iar îndemnurile de prudență, care au făcut apel la responsabilitatea civică au funcționat.   

Testele nu sunt fiabile. Prin urmare nici statisticile de infectați, și nici așa numitele decese covid nu sunt fiabile. Testele nu detectează virusul infecțios ci o parte din materialul genetic, care poate proveni din viruși din anii precedenți  sau  resturi de vaccine antigripale. Depistații nu sunt bolnavi;  în 95 % din cazuri ei sunt nesimptomatici. Nesimptomatici nu sunt nici bolnavi, nici contagioși.

Majoritatea medicilor decedați aveau boli anterioare. Majoritatea persoanelor decedate aveau boli anterioare și vîrste înainate. Doar 5% dintre aceștia au fost tratați.

Dioxydul de clor a fost utilizat (doctorul Raoult Didier de la Spitalul Universitar din Marsilia) cu mult succes în tratamentul virozei covid 19. Faptul că a fost restrînsă folosirea sa, dovedește că interesele industriei farmaceutice nu converg cu cele ale medicilor care tratează.

Nu este urgent de fabricat repede un vaccin , pentru că nu este o boală mortală precum Ebola sau antrax. Recomandată este întărirea sistemului imunitar. Curba de infectare a scăzut în mod spectaculos. Virusul a suferit mai multe mutații și a pierdut din virulență.  Epidemia este acum terminată. 

Cuvîntul de la urmă.

Nu Statul trebuie să ia decizii medicale. Când gestiunea crizei sanitare a fost instrumentalizată politic și strategic de guvern, deciziile impuse au fost nu medicale, ci politice. Ori, tratamentele nu se supun unor dogme politice. Politica sanitară a impus dogma medicală medicilor. Mulți medici au vorbit de tentativa de a ideologiza medicina. Exagerările legate de pandemia Coronavirus au alimentat delirul ideologic și sentimentul de amenițare generalizată.

A numi greșit situațiile adaugă cîte ceva la nenorocirea lumii, spunea Albert Camus.