Romania Sociala logo
Menu

”Drepturile fundamentale ale omului”. Câteva gânduri ciudate

autor:   30 August 2021  

Când se invocă drepturile fundamentale ale omului sunt emoționat. Desigur. Sunt drepturile mele. În ultimul timp însă încep să am unele reserve față de utilizarea excesivă a acestui principiu.  

Asist la o discuție interminabilă: vaccinul poate fi obligatoriu ? Drepturile fundamentale ale omului. Libertatea umană. Da, desigur. Dar și am dreptul să-l infectez pe celălalt ?  Parcă sunt înclinat… Dar ce mă deranjeză de fapt e că problema poate fi alta, discută mai puțin. Vine cineva care, fără a avea argumente solide, declară că e obligatoriu. E evident că vaccinul actual are problemele oricărei inovații la început. Este absurd că poliția a decis dacă pun sau nu mască, dacă mă vaccinez sau nu. Aștept opinia specialiștilor. Dar doctorul care face imprudența să vină la televizor în uniform militară vorbește despre probleme medicale. Colonelul care vorbește într-un stil milităresc-biocratic pe o problem medical îmi stârnește îndoieli. E ciudat. Poliția și armata organizează o problemă de medicină socială. 

Mă simt rău. Sunt dus în sala de operații. Doctorul suflecă mânecile și cere bisturiu. Asistenta îi oferă mănușile și îl invite să se spele pe mâine. Doctorul îi râde în nas. Dreptrile omlui. Sunt o ființă liberă. Voi opera cum vreau. Speriat fug de pe masa de operații. Sunt lac de transpirație. A ! A fost un vis. Dar visul mă clarifică. Când vorbești în numele profesiei, nu mai poți invoca libetatea absolute pe baza drepturilor universale ale omului. Chirurgul trebuie să opereze cu mănuși medicale. 

În fine, chestia cu vaccinul, sigur, va trece. Sunt multe probleme care se rezolvă de la sine. Dar ce mă deranjează …. Drepturile fundamentale ale omului, desigur. Foarte clar. Nu am nimic cu opțiunile unora, chiar dacă mi se par ciudate. Dar mă supără discuția cu copiii. Ce înțeleg de la televizor. Se cere ca de mic copil acesta este pus în fața libertății de a decide dacă e băiat sau fată. Asta într-o societate construită pe identitatea biologică a sexului natural. În copilărie se formează conștiința de sine. Inclusiv de a fi fată sau băiat. Desigur, ce este o fată și un băiat se schimbă. Istoria o face, dar printr-un process complex și de durată. Dar nu poate decide cineva în numele celorlalți. Totuși, imensa majoritate actuală vede lucrurile într-un anumit fel. O foarte, foarte mica minoritate poate gândi altfel. Dar minoritatea în numele ”drepturilor abstracte ale omului” nu poate forța pe ceilalți. Democrația, cu toate problemle ei, are un principiu fundamental: decizia o ia majoritatea. Părinții educă copiii în numele majorității. Statul în numele comunității decide. Este absolut normal. Istoria, incluisv cea actuală, a făcut multe greșeli grave încălcând principiul majorității. 

Încep să fiu îngrijorat. Nu am probleme cu Istoria. Ea schimbă lucrurile. Poate în viitor copiii vor fi făcuți în laborator. Poate că diferențele de sex vor deveni mai puțin importante și, treptat, identitatea de sex va fi mai laxă. Multe lucruri se pot întâmpăla. 

Dar ce înseamă de fapt drepturile fundamentale ale omului ? Omul, prin ”natura” sa, e un sistem deschis. Poate să evolueze, prin opțiunile lui, într-o direcție sau alta. Ei, nu chiar așa. Nu e chiar complet liber să meargă în orice direcție. El se naște cu un corp, cu un sex. Fiind liber, poate să-l schimbe. Poate să se opereze, sau să facă un cuplu cu cineva de același sex. Dar omul nu e doar un corp biologic. El este o ființă socială. Trăiește într-o comunitate care îi oferă și drepturi, dar și restricții. De la natura sa biologică, omul nu vine cu o morală. Morala este un mod de viață împreună cu ceilalți, într-o societate. Morala îl face o ființă socială. Și societatea se schimbă, dar acum și aici, eu trăiesc în corpul meu biologic și social.  Oamenii trebuie să facă copii. În prezent e vital pentru supraviețuirea societății. Fiecare e liber să facă sau nu copii. Dar numai o minoritate poate fi liberă să nu facă copii, dar nu o majoritate. Ești liber să profiți de libertatea minorității, dar nu poți să impui o regulă pentru majoritate. Deciziile majorității se iau în numele interesului comunității, iar nu în dreptul universal abstract al omului.  

Toată teoria naturii umane începe să fie mai degrabă o ideologie perversă, promovând o ideologie mondialistă care îl rupe de contextul său social. Mă deranjează intervenția unor instituții ”din afară” care încalcă regulile democrației: noi decidem. 

Unii, de regulă ”din afară”, vorbesc în numele mondialismului. Comunismul a fost o politică mondialistă. Tranziția a fost dominată de instituții mondiale. Mondialismul, în contextul actual, este fundamental antidemocratic. Democrația actuală se fundează pe libertatea comunităților de a decide. O democrație a comunităților, nu a ”lumii”. Poate în viitor lucrurile se vor schimba. 

Democrația actuala este autoguvernarea comunității. La nivel mondial există doar o tendință de democratizare, dar ea nu poate distorsiona democrațiile naționale. Democrația mondială este a țărilor, nu a indivizilor. Organismele UE sunt suspectate de un fel de nedemocrație birocratică: se anulează democrațiile națiunilor oferind puterea unor organisme care nu ne exprimă.   

Un caz interesant. Cineva a decis să se sinucidă. Drepturile lui ca OM liber. Dar societatea nu-l lasă. E un abuz ? M-am gândit mult. Cum interpretăm o asemenea interdicție ? Toate comunitățile au fost sticte din acest punt de vedere. Sinuciderea este interzisă. Societatea este interesată ca membrii ei să se confrunte cu dificultățile, nu să fugă din viață.  

Nu suntem doar oameni în general. Suntem membrii unei comunități. Pentru mondialism nu există comunitate. Dar pentru Om, comunitatea este corpul său. 

În spatele mondialismului dispare comuntiatea reală și o înlocuiește cu o comunitate mondială fictivă: a unui om abstract care nu există. Mondialismul este, în contextual istoric actual, profund antidemocratic. În fapt mondialismul actual este puterea celor puțini, iar noi ceilalți suntem lipsiți de multe drepturi pe care comunitatea ni le asigură. 



Facebook

In memoriam Constantin (Telu) Stoiciu

Constantin (Telu) Stoiciu este un mare prieten al nostru. Realizăm acum la despărțire că termenul de prieten este insuficient pentru a exprima consistența sentimentelor. El este, timp de 60 de ani, chiar dacă uneori a stat mai aproape sau mai departe, o parte importantă a vieții noastre. Este și va rămâne un mare ...

Speranța de viață după Pandemie. Spectaculoasa recuperare

Introducere În luna septembrie a anului trecut am publicat la Contributors un articol dedicat speranței de viață în țara noastră [1]. Se dorea a fi un răspuns la o întrebare firească asupra modului în care speranța de viață urma să se redreseze după declinul apreciabil din anii 2020 și 2021 provocat de imprevizibila Pandemie ...

Un interviu care rămâne actual peste vreme: prof. univ. Elisabeta Bostan în dialog cu Revista Teatru despre spectacol și universul copilăriei (1974)

Prof. Univ. Dr., Cercetător Principal ICCV, Elena Zamfir  Doresc să aduc în fața cititorilor noștri un interviu al doamnei profesor univ. Elisabeta Bostan de acum 50 de ani acordat Revistei Teatru. Cuvintele sunt de prisos în a introduce o valoare inestimabilă a culturii și a cinematografiei românești când vorbim de doamna profesor ...

Concursul Euroviziune 2024. Nemo și Codul

Nemo este cântărețul câștigător din mai 2024 la Euroviziune. Acum o saptămînă. Iar Cod este titlul cântecului câștigător. Nu știu ce va spune critica muzicală din Romania despre performanța artistică și muzicală a cântărețului Nemo. În ce ne privește am avea câteva întrebări sociologice, la cald. Cuvântul Nemo. Iată un cuvânt ...

Impactul social al tehnologiilor imersive

Sursa: https://www.ici.ro Institutul de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI București[1] a organizat recent un webinar pe tema „Viitorul tehnologiilor imersive în România” cu scopul de a reuni reprezentanți ai mediului academic, antreprenori din sectorul tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, reprezentanți ai autorităților publice cu rol de reglementare și de a aduce în ...

Sociologie și policalificare în industrie. Pe marginea unui articol publicat în 1984. Discuție între Sorin Mitulescu și Ion Tița Călin

Introducere: O generație de sociologi: texte din anii `80 Cine ești dumneata, domnule Ion Tița-Călin? În anul 1975, am absolvit Facultatea de Filosofie, secția Sociologie, cu media generală 9,50. Primisem recomandarea să lucrez într-un institut de cercetare științifică, dar la repartizarea în producție, am optat pentru postul de sociolog din Șantierul Naval Constanța ...

Începuturi ale sociologiei medicale în anii `80.  O discuție cu sociolog Florica Bătrîn

Dragă Flori, ce făceai în anii `70 – `80  ca sociolog ? Din câte-mi amintesc, în anii respectivi, sociologia de la noi era preocupată de probleme precum integrarea, eficiența, mobilitatea socială. Ca absolvent al promoției’75, specizalizat în sociologia educatiei și culturii, am avut șansa de a găsi în oferta săracă de ...

Septimiu Chelcea, Flash-uri psihosociologice, București, Editura Pro Universitaria, 2024

Nu am inventat roata, dar m-am străduit să nivelez drumul. Am adunat în acest volum gândurile răzlețite de-a lungul timpului în revistele la care am colaborat și în unele din cărțile pe care le-am publicat. Sunt gânduri, flash-uri, izvorâte din observațiile cotidiene, filtrate de lecturile mele. Unele dintre ele poartă amprenta timpului, ...