Felicitări pentru lansarea raportului Policy Center for Roma and Minorities. (2025). Raport cu privire la respectarea drepturilor omului și utilizarea fondurilor UE în România! De ce acest subiect?
De cele mai multe ori integrarea socială a grupurilor vulnerabile și domeniul drepturilor omului sunt privite ca fiind subiecte foarte diferite, fiecare având reglementări și instituții specifice. În teorie există destule puncte comune între aceste domenii, însă în practică multe state nu pot asigura pentru toți cetățenii dreptul la o viață decentă. Instituțiile internaționale recunosc faptul că drepturile sociale sunt asigurate de state în funcție de gradul de dezvoltare economică din fiecare țară, dar, în același timp au obligația să se asigure că banii publici (precum bugetul Uniunii Europene din care sunt finanțate proiectele de dezvoltare socială) nu sunt folosiți pentru a încălca drepturile fundamentale ale omului.
Pe de altă parte experiența îmi spune că investițiile în educație sau sănătate sunt nesustenabile dacă nu asigurăm mai întâi drepturi sau condiții minime pentru ca adultul sau copilul să poată funcționa bine la școală sau la locul de muncă: o locuire decentă, acces la servicii de igienă esențiale, acces la servicii de sănătate. De exemplu copilul care nu are un loc unde să-și facă temele sau unde să se poată odihni bine peste noapte nu poate performa la școală, indiferent de cât de bună e infrastructura sau cât de atractivă este școala pentru el.
Un alt motiv pentru care subiectul este important este o anumită tendință, din ce in ce mai vizibilă în societate, nu numai de a culpabiliza grupurile vulnerabile pentru ca nu pot ieși din situația de vulnerabilitate, ci de a-i îndepărta sau separa de colectivitate (copii cu dizabilități excluși pe nedrept din clasă, copii romi ținuți în clase separate, cartiere segregate). Unele din aceste acțiuni sunt justificate chiar prin intenția de a le face bine acestor grupuri, fără a înțelege că excluderea fizică sau simbolică a lor nu poate produce decât mai multă excluziune socială. Atunci când fondurile publice intervin în această ecuație, consider că instituțiile de drepturile omului sau cele care controlează modul în care fondurile sunt utilizate, ar trebui să intervină.
Este un subiect care privește doar țara noastră?
Nu, este un subiect care privește mai multe țări UE, fundația Policy Center for Roma and Minorties fiind implicată într-un proiect dedicat acestui subiect care se desfășoară în mai multe țări. Proiectul F.U.R.I. (EU Funds for Fundamental Rights FURI | Bridge EU) și-a propus în prima parte să analizele dacă și cum fondurile structurale au fost implementate cu încălcarea drepturilor omului în 6 țări membre ale UE (Polonia, Cehia, Ungaria, România, Bulgaria și Grecia). Raportul privind România (https://policycenter.eu/ro/2025/06/fonduri-europene-pentru-drepturi-fundamentale/) a fost scris de mine (Policy Center for Roma and Minorities) împreuna cu Simona Mihaiu și Cătălin Berescu (ICCV). Grupurile vulnerabile vizate au fost romii și persoanele cu dizabilități, iar fenomenele studiate au fost segregarea în educație, dezinstituționalizarea persoanelor cu dizabilități și segregarea locuințelor destinate romilor. Metodologia a constat în interviuri și aplicarea de chestionare actorilor relevanți de la nivel central, regional și local, precum și în documentarea a 10 studii de caz. Au existat limitări evidente, cercetări extinse asupra modului în care au fost implementate fondurile europene putând fi făcute doar de instituțiile abilitate ale statului. Principalele documente la care ne-am raportat pe parcursul studiului au fost Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și Convenția Națiunilor Unite privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități.
Spre deosebire de alte țări, acest subiect este nou în România. Nu au existat dezbateri pe această temă iar cei care au implementat proiecte dar și evaluatorii nu au sesizat nereguli în implementare. Însă, așa cum arată studiul nostru, există situații cel puțin discutabile, care nu trebuie încurajate în această perioadă de implementare a fondurilor europene.
Autoritățile care implementează fondurile europene cunosc subiectul condițiilor orizontale favorizante, iar în această perioadă de programare rambursarea cererilor de plată se va face și în funcție de respectarea acestor condiții.
Ce ați descoperit, pe scurt, în cadrul cercetării?
În primul rând faptul că există foarte puțină expertiză în domeniu. Există specialiști în implementarea fondurilor europene și specialiști în drepturile omului, dar puțini cunosc în detaliu ambele domenii iar cooperarea între organismele abilitate să evalueze această temă nu a fost una foarte bună până în prezent.
Primul subiect cercetat a fost cel al segregării copiilor romi în școală. Am analizat deciziile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și am observat că 4 dintre școlile care produs segregare au desfășurat și proiecte cu fonduri europene. Deși nu există o legătură directă între fondurile europene și segregarea copiilor romi, putem spune că abordarea școlii nu pare una foarte constructivă. Pe de o parte scopul, așa cum apărea în propunerea de proiect, era integrarea copiilor romi, dar pe de altă partea aceștia erau segregați. Această lipsă de coerență ar trebui să se regăsească in evaluarea celor care primesc fonduri europene in viitor.
Al doilea subiect a fost acela al locuințelor protejate, care, deși au fost construite folosind bani europeni, ele nu se regăsesc în categoria soluțiilor de dezinstituționalizare care respectă Convenția Națiunilor Unite privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități.
Al treilea subiect a fost cel al proiectelor de dezvoltare care au dus la evacuarea și segregarea romilor. Deși cadrul legislativ românesc nu este foarte puternic, există ghiduri ale Comisiei Europene care stipulează faptul că banii europeni nu pot fi folosiți pentru a crea sau a întări segregarea deja existentă. În cazurile studiate, segregarea romilor este vizibilă și greu de contestat.
Nu în ultimul rând am sesizat în timpul cercetării reticența actorilor locali de a oferi informații despre aceste proiecte, procesul nostru de cercetare fiind privit cu suspiciune.
Ce urmează după această cercetare?
Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene are deja un mecanism care pe de o parte se asigură că apelurile de proiecte specifică faptul că proiectele trebuie să respecte Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și Convenția Națiunilor Unite privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, iar pe de altă parte primește sesizări referitoare la potențiale încălcări ale drepturilor omului. Consider că e nevoie în continuare de formarea resursei umane care sa poată identifica potențiale cazuri de încălcări ale drepturilor omului, resursă umană provenind atât din rândul funcționarilor publici cât și din rândul ONG-urilor, care trebuie să joace un rol activ în acest proces. În al doilea rând cred că presa ar trebui să mediatizeze mai mult astfel de cazuri sau să facă și să educe publicul.
Dezvoltarea socială și economică a zonelor și a grupurilor defavorizate trebuie să rămână o prioritate, dar nu trebuie făcută cu încălcarea standardelor prevăzute de tratatele internaționale la care România este parte.
Pentru mai multe detalii a se vedea
