Săptămâna trecută a fost o săptămână dureroasă în viața multora dintre contemporani. Programele de știri și rețelele sociale au transmis constant informații pline de durere și de suferință. Tragedia provocată de cutremurul d în sudul Turciei și miile de morți și de sinistrați au făcut să treacă în plan secund suferințele bombardamentelor din Ucraina; durere, lacrimi și disperare!
În fața unor astfel de catastrofe, pe care le trăim neputincioși, au trecut aproape neobservate multe dintre dramele individuale. Așa consider ca s-a întâmplat și cu plecarea dintre noi a lui Răzvan Theodorescu, o personalitate culturală de reper pentru istoria și civilizația contemporană. A plecat la o vârstă la care, sunt convins, că mai avea încă multe de spus.
L-am întâlnit în biroul lui de la Academie cu puțin timp înainte să fie internat. Era slăbit după o intervenție medicală de la sfârșitul anului trecut, dar care nu reprezentase un mare risc. Desigur, la o anumită vârstă pot apărea oricând dezechilibre organice. Dar domnul Academician își păstrase nealterate zâmbetul și optimismul specific. Planificasem chiar un proiect editorial pentru luna Mai a acestui an când, sperând la o primăvară însorită, dorea să se retragă câteva zile undeva unde să putem vorbi în tihnă.
Într-una din discuțiile noastre numeroase, purtate mereu cu mare deschidere sufletească, l-am întrebat dacă pierderea fiului său în 2016 nu i-a zdruncinat credința? Răzvan Theodorescu mi-a răspuns, privind undeva departe: ”dimpotrivă am înțeles mai clar fragilitatea vieții; cu cât înaintez în vârstă și momentul Întâlnirii e tot mai previzibil, cu atât devine credința mai puternică!”.
Am avut privilegiul să-l întâlnesc pe academicianul Răzvan Theodorescu în toamna anului 2000. Era o intensă perioadă electorală și fusesem desemnat de către noul Prim-ministru de atunci, Adrian Năstase, să coordonez activitatea Secretariatului de Stat pentru Culte, organismul guvernamental în componența Ministerului Culturii și Cultelor. Răzvan Theodorescu era senator de Iași și primise responsabilitatea organizării și conducerii Ministerului Culturii și Cultelor. De fapt, noua construcție ministerială, Ministerul Culturii și Cultelor, a fost propunerea lui, considerând că modelul interbelic al Ministerului Cultelor și Artelor sau al Instrucțiunii publice așază direct pe masa Guvernului României și aspectele referitoare la viața religioasă, diminuându-se astfel acceleratul fenomen al secularizării religioase. Domnul Academician aprecia că Statul român trebuie să aibă constant politici publice în domeniul vieții religioase, Statul colaborând astfel cu Biserica Ortodoxă și cu celelalte Biserici și Culte în folosul dezvoltării societății și a echilibrului social. De altfel conceptul de parteneriat social dintre Stat și Cultele religioase, concept preluat cu putere normativă în legea 489 din 2006, a Libertății religioase, a fost gândit și avansat ca un model de colaborare în domeniul asistenței sociale în anul 2003 de către Primul Ministru Adrian Năstase, la propunerea lui Răzvan Theodorescu. Se aprecia faptul că Statul trebuie să încurajeze activitate socială a Cultelor tocmai pentru că aceasta reprezintă o componentă importantă a activității sociale a Bisericii. Din păcate modelul administrativ al Ministerului Culturii și Cultelor a fost abandonat câțiva ani mai târziu, Secretariatul de Stat pentru Culte rămânând marginalizat, ca instituție guvernamentală, sub autoritatea Secretariatului General al Guvernului.
Ca Ministru, Răzvan Theodorescu a avut teme complicate de rezolvat în domeniul vieții religioase, și aș aminti doar câteva: elaborarea legislației specifice în domeniul Libertății religioase; calmarea tensiunilor interconfesionale din Transilvania, în special din cauza diferendelor patrimoniale; punerea în aplicare a unor decizii ale Curții Supreme de Justiție privind structura organizatorică a Cultelor, etc. Am admirat întotdeauna demnitatea, calmul, echilibrul și disponibilitatea spre dialog a lui Răzvan Theodorescu. Știa să aibă o vorbă bună cu oricine și nu l-am văzut niciodată nervos peste măsură. Este o calitate definitorie a oamenilor educați, a celor cu personalitate înaltă, să înțeleagă și să discute cu orice interlocutor. Era abordabil, mergea mult pe jos prin București, răspundea respectuos la salut, și te încuraja mereu cu o vorbă bună.
În vara anului trecut academicianul Cătălin Zamfir, director al Institutului de Cercetare privind Calitatea Vieții, i-a prezentat un proiect de organizare internă a Institutului în scopul structurării unui Departament de cercetare a științelor religiei în cadrul ICCV. Competențele lui Răzvan Theodorescu în domeniul cercetării vieții religioase erau un real suport, mai ales în contextul în care, ca Vicepreședinte al Academiei Române, coordona și o serie de Institute de cercetare. Răzvan Theodorescu nu doar că a apreciat ideea dar a și susținut-o fără echivoc în față prezidiului Academiei Române, contribuind astfel la obținerea acordului de organizare internă a unui departament care se studieze faptul religios dintr-o perspectivă multidisciplinară, integrând astfel componenta religioasă în proiectele complexe de analiză ale calității vieții sociale….
La Bellu, acum câteva zile, în capela centrală a cimitirului, tristețe era vizibilă pe chipurile tuturor celor care-l conduceau pe drumul veșniciei pe Academicianul Răzvan Theodorescu. Au fost câteva scurte informații de presă care au evocat momentul înmormântării, dar m-a întristat faptul că mulți nu au putut lăsa deoparte răutățile personale și au postat comentarii inadecvate momentului pe rețelele de socializare. În bunătatea și generozitatea lui, sunt sigur că Răzvan Theodorescu le va ierta!
Trupul Academicianului Răzvan Theodorescu a fost depus cu onoruri militare în cripta pregătită în parcela academicienilor. Omul Răzvan Theodorescu va rămâne în memoria țării și va rodi intens noi speranțe și încredere peste generații, iar sufletul lui, eliberat de grijile materiale, ne va veghea cu calm din ”coridoarele culturale” ale Eternității!
Drum lin spre Veșnicie, Stimate Domnule Academician, Răzvan Theodorescu!
Dr. Laurențiu D. Tănase,
Secretar de Stat pentru Culte (2001-2004),
Ministerul Culturii și Cultelor;
Cercetător ICCV
