Romania Sociala logo
Menu

După ieșirea din criza COVID-19, societatea românească va fi la fel ca cea dinainte?

autor:   20 March 2020  

România, și întreaga lume, a intrat într-o criză ale cărei consecințe încă le înțelegem destul de puțin. Mai ales nu înțelegem cum va arăta lumea noastră după ieșirea din această criză.

După vreo două-trei luni România va depăși, sperăm, criza medicală actuală. Dar lumea va fi la fel sau altfel decât era cu trei luni în urmă ? Am fost tentați să credem că e doar o nouă gripă, ca cele anuale. Dar nu este așa. Coronavirusul pare a fi schimbat întreaga lume. România începe deja să fie altfel decât era până acum. 

Criza COVID-19 generează imediat o criza economică cu efecte cel puțin pe termen mediu: pierderea locurilor de muncă, creșterea populației neocupate, scăderi ale veniturilor. Situația României va fi afectată și de valurile celor plecați în Occident pentru muncă. Occidentul, care părea a fi plin de oportunități, se închide: Italia, Spania, dar și Germania, Franșa, UK.

Începem să înțelegem și efectele sociale ale crizei. Efectul social imediat al crizei medicale: o societate sărăcită și mai polarizată. 

Coronavirus a schimbat relația dintre oameni.

Un efect al tranziției din ultimii 30 de ani a fost pierderea încrederii în ceilalți: în 2010 doar 30% dintre persoane aveau încredere în ceilalți; 70% nu aveau încredere (ICCV. Baza de indicatori Calitatea vieții). În discuțiile cotidiene, invocarea moralei devenise tot mai rară. O lume mai egoistă. O centrare pe interesul propriu: fiecare pentru sine. Am începută să uităm valoarea fundamentală a moralei: interesul pentru celălalt. Celălalt este un posibil competitor. Relația cu ceilalți tinde să se reducă la filozofia „a reuși dând din coate”. Solidaritatea a fost marginalizată. Chiar invocarea interesului social a fost taxată mai degrabă ca o reminiscență a ideologiei comuniste. Dacă vecinul tău nu are un loc de muncă, nu te face și pe tine să pierzi locul de muncă. Sărăcia celuilalt nu te îngrijorează: dacă vecinul tău e sărac, nu determină că și tu vei sărăcii. S-a produs o societate nu numai competitivă, dar fundamental indiferentă. Solidaritatea a devenit o pură demagogie.

Coronavirus schimbă atitudinea față de celălalt. Îmbolnăvirea celuilalt mă îngrijorează: crește probabilitatea de a mă îmbolnăvi și eu. Sănătatea noastră, deci și bunăstarea noastră, începe să depindă de ceilalți. Nu-i mai putem ignora pe ceilalți. Realizăm că depindem de cei din jurul  nostru. Am crezut că trăim într-o lume de care suntem indiferenți. Nu ne interesa câți săraci sunt în România. Acum urmărim cu îngrijorare numărul celor infectați. Criza actuală a crescut interesul pentru ceilalți.

Îmbolnăvirea celuilalt crește riscul îmbolnăvirii tale. Coronavirus a schimbat structura morală: dintr-o dată solidaritatea a devenit nu o demagogie, ci o condiție a vieții tuturor. Morala solidarității tinde să fie pusă în centrul de interes colectiv. Cineva poate să se trateze fără probleme, dar faptul că îmbolnăvește pe celălalt și că prin aceasta o multiplică, a devenit o vină morală, luând chiar și o formă juridică. Bunăstarea fiecăruia depindea aproape exclusiv de efortul individual, adesea în „război” cu ceilalți. Criza schimbă fundamental lucrurile: ce fac ceilalți mă poate afecta direct. Deficitul de morală în comportamentul celorlalți ne îngrijorează poate mai mult decât PIBul. Apare o temă nouă: responsabilitatea socială.

Criza medicală ne-a schimbat și viziunea politică. A dominat ideologia mondialismului binevoitor. Ne-am îmbătat cu filozofia liniștitoare că Lumea  merge de la sine spre mai bine și odată cu ea și pentru noi va fi mai bine. Comunitatea în care trăiești, țara,  e tot mai puțin importantă. Am avut iluzia că bunăstarea noastră individuală nu depinde de cea a colectivității în care trăim.

Ni s-a spus obsesiv că am intrat într-o Europă fără granițe. Ca cetățeni europeni, Europa va avea grijă de toți membrii ei. Starea României se va alinia aproape automat la standardele europene. Acum, UE aproape a dispărut. Responsabilitatea pentru soluționarea crizei actuale exclusiv a revenit statelor naționale care păreau, chiar ieri, a fi în dispariție.  De câteva zile observăm că fiecare țară se centrează pe interesele ei. De fapt ne trezim dintr-o iluzie.

Statul părea a dispare tot mai mult din viața noastră. El a fost supus unor critici continue. Și timp de 30 de ani am crezut cu jenă că statul nostru e prea mare și trebuie urgent să-l reducem, eventual  până la dispariție. Bunăstarea noastră nu vine de la stat, care de fapt mai mult ne încurcă. Statul e un rău necesar. Și cât este el necesar, să-l ținem, dar la un minim.  Dar nu am observat că statul nostru este deja cel mai mic din Europa.

Criza actuală schimbă radical atitudinea față de stat: din „problemă”, statul devine „soluție”.

Am crezut că bunăstarea noastră depinde de economia devenită mondială, nu de ceilalți oameni cu care conviețuim, de societatea în care trăim. Calitatea societății, nu atât a economiei, este factor esențial al bunăstării noastre. PIBul e bun, dar nici pe de parte suficient. Este mult mai important un nou indicator, pe care trebuie urgent să-l construim, Calitatea Vieții Colective: CVC. Calitatea vieții colective este substanța prosperității noastre. 

A existat și un beneficiu al actualei crize medicale. De abia în actuala criză realizăm că avem nevoie de morala dependenței reciproce, de solidaritate socială. Boala va trece. Vom uita solidaritatea obținută ? Poate că mulți o vor uita. Dar nimeni nu o poate șterge din istoria noastră.



Facebook

Campanie electorală. Încă odată despre schimbare

Totul a început în noiembrie 2024... Să încercăm o analiză sistemică și sistematică a alegerilor prezidențiale. Sistemică în măsura în care vom lua în calcul contextul, actorii politici, provocările și iritantele în confruntarea electorală.    În noiembrie 2024 au fost primele alegeri prezidențiale după decembrie 1989, organizate în același timp cu alegeri locale, ...

Elitele politice la rotativa istoriei. Alegerile din 2024 – revista de științe politice Polis nr. 1 din 2025

În urmă cu 30 de ani, revista de științe politice Polis dedica un întreg număr rolului jucat de elitele politice și intelectuale în societate (Polis nr. 4/1995). În editorialul Întoarcerea conceptelor din exil, Călin Anastasiu scria despre contaminarea ideologică a științelor sociale în perioada comunistă și despre interzicerea conceptului sociologic ...

Geopolitica în clar obscur

Prima etapă pentru a lichida un popor este de a-i șterge memoria.  Distrugeți cărțile, cultura și istoria sa. Apoi faceți în așa fel să se scrie alte cărți, fabricați o altă cultură, inventați o altă istorie. Și astfel această națiune va începe să uite ceea ce a fost.  Lupta omului împotriva puterii ...

O discuție cu prof. univ.  Livia Popescu (Dordea) pe marginea unui articol publicat în 1981

Livia, ai publicat în 1981 un articol  despre preferințele de lectură ale adolescenților dintr-un centru de reeducare. Ce te-a făcut ca în anii când în România se edifica de zor „societatea socialistă multilateral dezvoltată”  să te apleci ca cercetător asupra unui grup social marginal ? După primul an și jumătate de ...

Bilanțul unui serial

În perioada  aprilie 2024 –  martie 2025 am publicat pe site-ul  www.romaniasociala.ro un număr de 10 interviuri cu tot atâția componenți ai unei generații de sociologi care s-a format prin studii de specialitate absolvite în anii `70 ai secolului trecut[1]. În fapt, intervalul deceniului menționat acoperă mai puțin decât cei ...

Destin și o viață de om – Constantin Schifirneț

România Socială vă prezintă volumul "Destin și o viață de om" al profesorului și cercetătorului Constantin Schifirneț, apărut la Editura Universității de Vest din Timișoara, în 2024. Acest volum este o incursiune autobiografică ce îmbină experiențele personale ale autorului cu analiza contextelor culturale, sociale și politice ale epocilor pe care le-a ...

Interviu cu Elena-Otilia ȚÎROIU despre volumul: Cultura organizațională din mediul școlar și comportamentul social al elevilor, Craiova: Editura Beladi, 2025

Vă rog să vă prezentați pe scurt, stimată doamnă Elena-Otilia ȚÎROIU.  Sunt profesor învățământ primar, absolventă a Școlii Normale ,,Carol I” Câmpulung, județul Argeș (Liceul Pedagogic), cu o vechime de 32 de ani în învățământul românesc, participând pas cu pas din anul 1993 la toate transformările care au avut loc în ...

Învățământul profesional și economia în România. De ce sistemul dual este o soluție limitată?

Introducere: într-un sistem de învățământ cu pierderi foarte mari, formarea inițială profesională poate fi soluția. Conform statisticilor disponibile și deja bine cunoscute, România suferă de eșecuri și pierderi cronice ale sistemului de învățământ, pierderi care se repercutează asupra multor dimensiuni ale vieții noastre economice, sociale și politice, inclusiv asupra stabilității democratice. ...