Romania Sociala logo
Menu

După ieșirea din criza COVID-19, societatea românească va fi la fel ca cea dinainte?

autor:   20 March 2020  

Cătălin Zamfir

România, și întreaga lume, a intrat într-o criză ale cărei consecințe încă le înțelegem destul de puțin. Mai ales nu înțelegem cum va arăta lumea noastră după ieșirea din această criză.

După vreo două-trei luni România va depăși, sperăm, criza medicală actuală. Dar lumea va fi la fel sau altfel decât era cu trei luni în urmă ? Am fost tentați să credem că e doar o nouă gripă, ca cele anuale. Dar nu este așa. Coronavirusul pare a fi schimbat întreaga lume. România începe deja să fie altfel decât era până acum. 

Criza COVID-19 generează imediat o criza economică cu efecte cel puțin pe termen mediu: pierderea locurilor de muncă, creșterea populației neocupate, scăderi ale veniturilor. Situația României va fi afectată și de valurile celor plecați în Occident pentru muncă. Occidentul, care părea a fi plin de oportunități, se închide: Italia, Spania, dar și Germania, Franșa, UK.

Începem să înțelegem și efectele sociale ale crizei. Efectul social imediat al crizei medicale: o societate sărăcită și mai polarizată. 

Coronavirus a schimbat relația dintre oameni.

Un efect al tranziției din ultimii 30 de ani a fost pierderea încrederii în ceilalți: în 2010 doar 30% dintre persoane aveau încredere în ceilalți; 70% nu aveau încredere (ICCV. Baza de indicatori Calitatea vieții). În discuțiile cotidiene, invocarea moralei devenise tot mai rară. O lume mai egoistă. O centrare pe interesul propriu: fiecare pentru sine. Am începută să uităm valoarea fundamentală a moralei: interesul pentru celălalt. Celălalt este un posibil competitor. Relația cu ceilalți tinde să se reducă la filozofia „a reuși dând din coate”. Solidaritatea a fost marginalizată. Chiar invocarea interesului social a fost taxată mai degrabă ca o reminiscență a ideologiei comuniste. Dacă vecinul tău nu are un loc de muncă, nu te face și pe tine să pierzi locul de muncă. Sărăcia celuilalt nu te îngrijorează: dacă vecinul tău e sărac, nu determină că și tu vei sărăcii. S-a produs o societate nu numai competitivă, dar fundamental indiferentă. Solidaritatea a devenit o pură demagogie.

Coronavirus schimbă atitudinea față de celălalt. Îmbolnăvirea celuilalt mă îngrijorează: crește probabilitatea de a mă îmbolnăvi și eu. Sănătatea noastră, deci și bunăstarea noastră, începe să depindă de ceilalți. Nu-i mai putem ignora pe ceilalți. Realizăm că depindem de cei din jurul  nostru. Am crezut că trăim într-o lume de care suntem indiferenți. Nu ne interesa câți săraci sunt în România. Acum urmărim cu îngrijorare numărul celor infectați. Criza actuală a crescut interesul pentru ceilalți.

Îmbolnăvirea celuilalt crește riscul îmbolnăvirii tale. Coronavirus a schimbat structura morală: dintr-o dată solidaritatea a devenit nu o demagogie, ci o condiție a vieții tuturor. Morala solidarității tinde să fie pusă în centrul de interes colectiv. Cineva poate să se trateze fără probleme, dar faptul că îmbolnăvește pe celălalt și că prin aceasta o multiplică, a devenit o vină morală, luând chiar și o formă juridică. Bunăstarea fiecăruia depindea aproape exclusiv de efortul individual, adesea în „război” cu ceilalți. Criza schimbă fundamental lucrurile: ce fac ceilalți mă poate afecta direct. Deficitul de morală în comportamentul celorlalți ne îngrijorează poate mai mult decât PIBul. Apare o temă nouă: responsabilitatea socială.

Criza medicală ne-a schimbat și viziunea politică. A dominat ideologia mondialismului binevoitor. Ne-am îmbătat cu filozofia liniștitoare că Lumea  merge de la sine spre mai bine și odată cu ea și pentru noi va fi mai bine. Comunitatea în care trăiești, țara,  e tot mai puțin importantă. Am avut iluzia că bunăstarea noastră individuală nu depinde de cea a colectivității în care trăim.

Ni s-a spus obsesiv că am intrat într-o Europă fără granițe. Ca cetățeni europeni, Europa va avea grijă de toți membrii ei. Starea României se va alinia aproape automat la standardele europene. Acum, UE aproape a dispărut. Responsabilitatea pentru soluționarea crizei actuale exclusiv a revenit statelor naționale care păreau, chiar ieri, a fi în dispariție.  De câteva zile observăm că fiecare țară se centrează pe interesele ei. De fapt ne trezim dintr-o iluzie.

Statul părea a dispare tot mai mult din viața noastră. El a fost supus unor critici continue. Și timp de 30 de ani am crezut cu jenă că statul nostru e prea mare și trebuie urgent să-l reducem, eventual  până la dispariție. Bunăstarea noastră nu vine de la stat, care de fapt mai mult ne încurcă. Statul e un rău necesar. Și cât este el necesar, să-l ținem, dar la un minim.  Dar nu am observat că statul nostru este deja cel mai mic din Europa.

Criza actuală schimbă radical atitudinea față de stat: din „problemă”, statul devine „soluție”.

Am crezut că bunăstarea noastră depinde de economia devenită mondială, nu de ceilalți oameni cu care conviețuim, de societatea în care trăim. Calitatea societății, nu atât a economiei, este factor esențial al bunăstării noastre. PIBul e bun, dar nici pe de parte suficient. Este mult mai important un nou indicator, pe care trebuie urgent să-l construim, Calitatea Vieții Colective: CVC. Calitatea vieții colective este substanța prosperității noastre. 

A existat și un beneficiu al actualei crize medicale. De abia în actuala criză realizăm că avem nevoie de morala dependenței reciproce, de solidaritate socială. Boala va trece. Vom uita solidaritatea obținută ? Poate că mulți o vor uita. Dar nimeni nu o poate șterge din istoria noastră.



Facebook

O propunere

Controverselor dintre suveranişti şi globalişti, care au invadat spaţiul public la nivel internaţional, le-au urmat, pe planul învăţământului naţional, regional şi local, controversele dintre modernişti şi tradiţionalişti. Moderniştii susţin triumfal că doar online-ul poate moderniza învăţământul românesc - la limită, susţin aceştia, chiar că dispariţia profesorului este posibilă prin apariţia unor ...

Interviu cu câștigătorul premiului Academiei Române „Henry H. Stahl” în sociologie 2019

Interviu cu Adrian Majuru, căștigătorul premiului Academiei Române, „Henri H. Stahl” în sociologie, pentru cartea „Francisc Iosif Rainer. Biografia unui proiect de viață (1874-1944), 2018, Editura Oscar Print. SS: Bună dimineața și felicitări pentru premiu! Ce înseamnă acest premiu pentru cariera dvs.? A.M.: Înseamnă obligația de a construi pozitiv și mai ales ...

Discurs politic și discurs medical

Coronavirusul este foarte inteligent. El alege cînd și unde să atace. El nu atacă oamenii în metro. El  atacă pe strada și la manifestații. Nu atacă oamenii care merg la alegeri,  pentru că are simț politic. El atacă profesorii și elevii care merg la școală. Virus modern, el iubește tehnologia ...

Explozia reacțiilor complotiste în 2020

Care sunt cele mai răspândite teorii ale complotului ? O anchetă de opinie efectuată de IFOP, pentru Fundația Jean-Jaurès și Conspiracy Watch, în primăvara 2020 și editată de l'Observatoire du conspirationnisme et des théories du complot (site fondat în 2007 de Rudy Reichstadt), a revelat că 26% dintre francezi cred despre ...

Apariții editoriale: Filip Alexandrescu – Social conflict and the making of a globalized place at Roșia Montană

După cartea de autor „The Midas Touch: Theoretical Essays in Environmental Sociology”[1] (2016), Filip Alexandrescu revine cu a doua carte de autor intitulată „Social conflict and the making of a globalized place at Roșia Montană”[2] (2020). Apărută în colecția de științe psiho-sociale a Editurii ProUniversitaria, volumul aduce o perspectivă nouă ...

O nenorocire nu vine niciodată singură

În condiţiile în care presa autohtonă şi străină popularizează în mod obsesiv şi semidoct doar efectele nocive ale actualei pandemii, liderii politici, liderii de opinie şi ziariştii din ţara noastră par să nu conştientizeze două riscuri „colaterale” care vor afecta în mod dramatic viitorul României. În primul rând, nivelul datoriei guvernamentale ...

Invitație la dezbatere

Stimați colegi, Se pregătește publicarea Vol. X al Istoriei României dedicat perioadei de după al doilea Război Mondial, coordonat de Prof. Vasile Pușcaș. Volumul este dedicat perioadei socialiste și perioadei „tranziției”. Am fost solicitat să elaborez capitolele dedicate proceselor sociale din această perioadă. Capitolele utilizează contribuțiile mai multor colegi din ICCV.   Cu acceptul domnului Vasile ...

Stânga și gândirea critică

Nu abordăm aici social democrația din țările nordice, ca stat protectionist reper. Nu abordăm nici statutul PSD, Partidului Social Democrat din Romania, asociat de opoziție cu ciuma roșie, printr-o tactică de discreditare politică radicală. Ne întrebăm care sunt noile idei de stânga? Ce forme ia gândirea critică a intelectualului din ...