Unul dinte cei mai mari sociologi ai secolului XX, Mattei Dogan, a publicat, înainte de a pleca din România și a se stabili în Franța, o analiză uluitoare a democrației românești dintre cele două războaie.

• Modelul standard al democrației 1919-1938 este:
  • O democrație reală se bazează pe vot universal: alegeri generale, partidul care a întrunit majoritatea voturilor formează guvernul.
  • Dar Regele ? El nu avea decât un rol procedural: numea un reprezentant al majorității parlamentare să formeze guvernul și, evident, parlamentul îl vota.
  • Deci, cine decide ? Evident, electoratul și reprezentatul său, parlamentul.
• Cum arăta în fapt democrația românească între cele două războaie ?
  • Prima rundă: 1919: alegeri generale; Regele se consultă cu partidele și numește pe reprezentantul partidului care a câștigat alegerile; firește, Parlamentul votează guvernul.
  • Asta s-a întâmplat însă doar în prima rundă. Apoi lucrurile s-au răsturnat.
  • Regele a numit un guvern al majorității parlamentare, dar, după o perioadă, nu-i mai place guvernul și se declanșează un ciclu care nu are nici-o legătură cu modelul standard al democrației: următoarele 9 runde, din 1919 până în 1938.
    • Regele demite guvernul: avea acest drept.
    • Numește un alt Prim ministru care, evident, nu întrunește majoritatea parlamentară.
    • Regele desființează parlamentul și convoacă noi alegeri. El avea acest drept.
    • Noul guvern, numit de Rege, organizează alegerile.
    • SURĂRIZĂ: Noul Partid la guvernare, numit de Rege, care reprezenta înainte minoritatea, în noile alegeri obține majoritatea în Parlament.
    • NU E POSIBIL!
      • Ba da. S-a întâmplat în runda a doua și, apoi, în toate rundele următoare până în 1938, fără excepție.
    • Regele, iar nu-i mai place guvernul și-l demite, numește un nou guvern, demite parlamentul care nu susține noul guvern; guvernul organizează alte alegeri, de data asta le câștigă, și apare un nou guvern cu o majoritate nouă.
    • Cine nu crede, poate citi studiul lui Mattei Dogan[1].
    • DECI: cine alege guvernul ? Electoratul ? Parlamentul ?
    • Nu, Regele.
  • Ce fel de democrație era aceasta ? Mattei Dogan o califică astfel: democrație mimată.
  • Dar erau alte vremuri. Democrația din România, așa mimată cum o fi fost ea, era singura care a rezista în acea perioadă, față de celelalte 20 de țări din jur care, chiar dacă au avut o democrație, aceasta nu a rezistat decât câțiva ani.
• 1989: Revoluție. În fine, avem o democrație reală.
  • Cine guvernează România ? Evident, electoratul și parlamentul care a fost ales de populație.
  • Președintele nu este Rege. Prin Constituție, el nu alege guvernul.
  • Istoria și de astă dată tot încearcă să joace feste. ”Pe masă”/ ”pe sub masă” președinții au mai încercat să tragă sfori. Președintele a scăpat cu candoare o propoziție șocantă: ”vreau guvernul meu”. Adică cum ? Ce spune Constituția ? În fine, Parlamentul și electoratul decid. Dar 2009 ? Încep să ne încerce unele îndoieli și cu privire la alte alegeri. În fine, dar alegeri.
  • SURPRIZĂ: Ce Rege, ce Președinte ? DNA ! În democrația ”mimată” dintre cele două războaie dacă ar fi încercat să intervină DNA-ul de atunci, ar fi fost un scandal mondial.

E posibil ca guvernul să devină o jucărie a DNA-ului. El va putea înlocui parlamentul și guvernul ? Nu pe tot, sunt suficiente persoanele cheie. Cred că Regele era un naiv incompetent. Se complica inutil. Mai simplu, îi declară ”penali” pe toți pe care îi  voia. Și dacă se dovedesc că sunt nevinovați ? Ei, ceva tot găsim, doar să căutăm. Și apoi, să presupunem că peste ani se dovedesc nevinovați, vedeți, v-am tras pe sfoară. Ce alegeri, ce parla

[1] Dogan, Mattei, Dansul electoral în România interbelică. Revista de Cercetări Sociale, 1995, (4), 3-23. Acolo se găsesc date foarte precise. Se găsește în Biblioteca Virtuală de Sociologie, Studii, 1995