Romania Sociala logo
Menu

Exerciții de gândire sociologică: oscilația mondial/național

autor:   15 April 2021  

Mulți se întrebă: cum s-ar putea realiza o lume mondializată ? Acum, lumea este compusă din ”țări”. Dar economia pare să devină tot mai mondializată. Cum va putea lumea să fie în aceste condiții ? 

Problema este că economia, în realitate, nu e atât de mondializată cum s-a tot spus. Toate activitățile economice depind de statele lor care le oferă suportul. Pe de altă parte, economiile sunt integrate în logica sistemelor naționale și contribuie la bunăstarea acestora. Și ”supranaționalele” sunt de fapt mai mult naționale.

Pentru prima oară în istoria recentă, România are un spațiu mult mai liber de decizie. Lumea a devenit ea însăși confuză și nu mai are pârghiile de orientare globală. Asistăm la o explozie evidentă a intereselor naționale. Lumea de acum nu prea mai are ce să ofere României. De fapt nu a oferit nici până acum decât promisiuni și iluzii. Acum îi e jenă să mai facă promisiuni, nici măcar cu jumătate de gură. Este deci normal să ne întrebăm în ce direcție va merge România în următorii 20-30 de ani ? Va fi o lume dirijată de o logică supranațională tot mai puternică sau o ”lume a țărilor” ?   

Până acum viitorul promis a fost România o parte a Europei (a UE), o Europă în care marile inegalități vor fi rapid eliminate. O Românie care va fi aliniată la standardele europene, având beneficiile unei prosperități egal distribuite. Deci o Europă tot mai coezivă în care granițele se vor șterge treptat. Mecanismele politice de conducere europene vor prelua tot mai multă responsabilitate. La un moment dat, se lansase, cam grăbit, programul unei regionalizări economic funcționale, care înlocuiește diferențele naționale. COVID a avut ca un efect, cel puțin pe termen mediu, o lume a țărilor care vor căuta propriile posibilități de a depăși dificultățile actuale. Lumea a devenit tot mai mult o lume a țărilor, mai mult decât un deceniu înainte.

O asemenea viziune are însă multe probleme. E vorba despre întreaga lume, în ansamblul său, mai prosperă și mai egal distribuită sau este vorba doar de lumea occidentală ? Dar celelalte părți ale lumii, din ce în ce mai mari ? La această întrebare nu se răspunde și, de fapt, întrebarea este mai degrabă ocolită. Presupunem tacit că lumea va fi mai egală și sărăcia va fi treptat eliminată. Dar în ultimul secol lumea a devenit mai inegală și mai săracă. Și peste 20-30 de ani ne temem că situația va deveni explozivă. 

S-a crezut că lumea occidentală va fi responsabilă de asigurarea ordinii mondiale. O lume în care SUA, aliată cu Europa, va avea rolul de „conducere”. Această speranță s-a evaporat. Lumea nu va mai fi coordonată de un centru puternic: SUA/Europa. China a venit din urmă cu o forță pe care nu o mai putem ignora. Un actor care are o altă logică și nu prea știm cum va fi lumea în proiectul chinezesc. Rusia devine o putere economică și, ceea ce este foarte important, militară, șocant antagonizată de SUA. Se prefigurează noi centre de putere în Asia, dar și în Africa. America de sud era o putere. SUA a căutat să o controleze. Dar acum, cu siguranță, va avea un cuvânt greu de spus în lume. 

Se va repune inevitabil în discuție relația dintre economie și stat. Capitalismul fără stat, centrat pe interese particulare, ar crea o societate tot mai polarizată. În România întreaga perioadă a tranziției s-a centrat pe economie, complementar cu un stat mic/ protecție socială redusă. Dar statul promovează și interesele colectivității, echilibrează relația social/ economie.

Privite din această perspectivă, economia bazată pe proprietate privată nu se poate mondializa, așa cum se crede. Ea este complementară cu statul. O economie privată mondializată ar putea fi doar în condițiile în care statele nu își vor mai asuma responsabilitatea bunăstării populațiilor, ci o formă politică mondială își va asuma un asemenea rol. O economie mondializată va putea exista doar complementar cu „un stat” mondial. 

Istoria Europei oferă un caz interesant pe care ar trebui să îl readucem în atenție. În anii 50-60, Occidentul european părea a fi intrat într-o nouă fază. După război, statul își asumase o responsabilitate socială accentuată: interesul comunității. 

În țările nordice și, dacă țin minte, și în Olanda, se explorau soluții la problema polarizării sociale generată de economie. Contextul era diferit de cel actual. Nivelul neocupării forței de muncă era foarte scăzut. Șomajul de 3% era considerat un nivel de îngrijorare. Economiile se bazau pe resursele de muncă interne și foarte puțin pe forța de muncă străină. Dar oamenii nu mai voiau locuri de muncă neinteresante, cu un statut social negativ. În acest context s-a cristalizat preocuparea, susținută de sociologie, de a crește calitatea locurilor de muncă. Banda de asamblare, care oferea locuri de muncă repetitive și plicticoase, ar putea fi înlocuită cu o altă organizare a producției care să ofere munci interesante, cu un grad ridicat de complexitate. Halate frumoase și recompense compensatorii pentru zona curățeniei („îngerii curățeniei”) pentru a ridica  statutul social al acestor profesiilor. Obiectivul: creștere calității tuturor locurilor de muncă ca instrument al unei comunități coezive. În anii 90 am vizitat o universitate din Suedia. Un profesor, mândru de ce a făcut, mi-a explicat: vezi, doamna aceea venea să facă curățenie înainte de a veni eu; ea lucra în „subsolurile” muncii. Nimeni nu o vedea. Acum, face curățenie chiar în timp ce eu lucrez. S-a constituit o relație umană de colaborare. 

Nu era un experiment întâmplător. Era în discuție o nouă filozofie a tipului de comunitate: comunitatea trebuia să fie, pe cât posibil, autosuficientă în ce privește forța de muncă necesară. Dar pentru aceasta era nevoie de a oferi munci de calitate, cu prestigiu social. Nu era nevoie de a se aduce dinafară muncitori. Neoliberalismul a accentuat eficiența pro -profit a muncii. Soluția eficienței pro-profit era de altă natură: importul forței de muncă ieftină, chiar dacă crește neocuparea internă. Nu există un calcul global al costului muncii: costul muncii, plătit de întreprinderea privată, nu cuprinde și costurile nemuncii achitat de societate. Acest mod de cost al muncii face ca sistemul privat să fie indiferent de costul „indirect” al neocupării, suportat de comunitate. Problema e mult mai largă. Doar un exemplu: costul imens al criminalității, produs în mare măsură de neocupare, nu este luat în considerare în costul muncii. Prosperitatea Europei occidentale se bazează pe subdezvoltarea unor țări europene care furnizează forță de muncă ieftină: România, Polonia, Bulgaria, Serbia, Croația.   

De două săptămâni s-a declanșat în România o mișcare socială împotriva unei guvernări birocratice care alunecă spre dictatură: statul impune reglementări fără nicio justificare publică, introduse „pe sub masă”. Este exemplul exploziei crizei ”înmormântării”. Realizăm că s-a introdus o procedură de înmormântare împotriva respectului persoanelor de care ne despărțim: corpuri goale, băgate în saci de plastic, aruncate direct în groapă. De abia acum înțelegem că nu exista nicio motivație medicală, ci doar disprețul pentru persona umană. 

Mii de oameni zilnic în stradă. Pancarte și multe drapele. Ceva nu pare să fie în regulă. Meditez puțin. Realizez că asistăm la o schimbare simbolică șocantă. În primii ani ai integrării europene, în România oamenii au simțit nevoia de a asocia drapelul României cu drapelul UE. De două săptămâni manifestații populare, mii de oameni: numai drapelul României; eu nu am văzut vreun drapel al UE. 



Facebook

Simona Mihaiu, Criminalitatea violentă. Semnificații și implicații sociale, Editura Pro Universitaria, 231 pagini, București, 2021

Ne face o deosebită plăcere să anunțăm publicarea volumului colegei noastre Simona Mihaiu. Lucrarea prezintă noțiuni de bază și teorii etiologice din sfera criminalității violente, alături de analize statistice și rezultate ale cercetărilor calitative realizate de autoare.  Mottoul cărții: „Orice crimă este prea mult” (Jürgen Habermas).  Simona Mihaiu, Criminalitatea violentă. Semnificații și ...

O carte despre o „moștenire”: „In honorem Sanda Golopenția”. Lecturi posibile(VIII)

 Există două tipuri ideale de realizare a volumelor „In honorem”, unul care are în vedere în mod exclusiv personalitatea celui în cauză și altul care cuprinde studii ce au drept subiect cercetările/opera celui onorat. În realitate lucrurile nu sunt atât de clar separate. În primul caz poți găsi și analize, dar în ...

Criza sociologiei românești I. Comunicarea sociologică

Cred că sociologia românească se confruntă cu o criză structurală. Este important să o luăm în serios și să experimentăm soluțiile posibile.  Acest prim articol este dedicat crizei difuzării ideilor în sociologi, a comunicării în cadrul comunității sociologice românești.  Revoluția din 1989 a pus mari speranțe în sociologie. Puținii sociologi rămași au ...

Ar fi împlinit 68 de ani

Fostul meu student din anii 1960 și prietenul dintotdeauna Cornel Constantinescu, plecat dintre noiîn plină forță creatoare, răpus de blestematul de COVID-19, s-a afirmat plenar în multiple domenii de activitate. Ca profesor, a slujit exemplar catedra universitară: prelegerile sociologice purtau amprenta sa – rigurozitate, echilibru dinamic fundamental/inovativ, teoretic/aplicativ și spontaneitate ...

Vagabondaj disciplinar

Elefantul și cei șase orbi  În cercetare, legenda indiană despre «Cei șase orbi și elefantul» este prima care îmi vine în întâmpinare. Ca un avertisment. Ca un pericol care se anunță.     Era odată ca niciodată… Șase prieteni orbi, instruiți și curioși. Auziseră multe despre cel mai mare și majestuos animal terestru: Elefantul. ...

Poliția, singură în fața infractorului

Deschid televizorul. Televizorul a devenit un mijloc foarte important de contact cu lumea. Aici văd cum este lumea în care trăiesc și ce se face pentru ca lumea noastră să fie mai bună. Iar o crimă, iar o casă spartă, iar furturi, șantaj. Violență. Bătăi între găști. Mai grav. Oameni bine ...

Timpul nu mai are răbdare

După cum este cunoscut, România a fost afectată dramatic în ultimele trei decenii de un declin demografic fără precedent. Datele din studiul studiul de caz prezentat în continuare reflectă consecințele tragice ale acestui flagel. PRI – populația rezidentă la începutul anului; PRS – populația rezidentă la sfârșitul anului.Sursa: Eurostat (demo_gind-Eurostat-Data Explorer). În ...

Pandemia COVID-19 şi vaccinarea: reprezentări sociale

Semnalăm apariţia unui nou raport social elaborat de un grup de sociologi de la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) al Academiei Române. Raportul prezintă rezultatele unui sondaj de opinie la nivel naţional privind felul în care populaţia României vede pandemia COVID-19 (percepţii, evaluări, atitudini), consecinţele acesteia asupra vieţii ...