Mi-am amintit o banalitate despre poziția specială a sociologiei. Uneori însă banalitățile sunt importante de avut în minte. Sociologia este știința societății. Dar e nevoie de o precizare care explodează simplitatea definiției. În primul rând, sociologia, prin  vocația ei e ”universală”, o știință de oriunde și oricând. Există lucrări de sociologie care au intenția de a explora structurile fundamentale ale ”socialului”. Dacă am face însă o statistică a studiilor de sociologie, am avea o surpriză. Tematica „universalistă” este foarte puțin prezentă. Cât să estimăm? 1-2%? Cred că 10% ar fi mult prea mult.

Cineva a lansat ideea că sociologia este știința prezentului. Am fost șocat. Ideea nu mi-a plăcut. Dar a trebuit să accept că era ceva adevăr. Sociologia, prin vocația sa, este, nu exclusiv, dar prioritar, o știință a contextului social în care sociologul trăiește, adică a  contextului său ”prezent”. Mai puțin a ”trecutului” sau a ”viitorului”, deși și acestea sunt teme legitime ale sociologiei. Sociologia este, prioritar, o știință a societății sociologului. Societatea în care trăiești are nevoie de tine ca sociolog: să o descrii, să o analizezi, să-i identifici problemele și să oferi soluții. Dar ce înseamnă societatea ”prezentă” a sociologului ? Este întreaga lume ”prezentă” ? Mai mult nu decât da. Sunt caracteristici universale ale societăți ”prezente”, teme legitime ale sociologiei. Dar lumea socială prezentă se structurează în „zone” diferite. Lumea occidentală dezvoltată este diferită de lumea Africii, a Americii de sud sau a Asiei. ”Țările” sunt sisteme sociale distincte și sociologia este în primul rând știința societății în care sociologul trăiești, a țării tale. Cadrele social-economice și culturale sunt naționale. Și sociologia trebuie să contribuie la înțelegerea a ceea ce se întâmplă în interiorul acestora. Integrarea României în lumea occidentală, mai ales a Uniunii Europene, s-a creat imaginea unei lumi, e drept occidentale, în curs de omogenizare rapidă. COVID ne-a ajutat să ne trezim din acest vis. Lumea occidentală din care facem parte este diferențiată și aceasta este în accentuare. Începem să înțelegem că lumea din care facem parte nu este așa cum s-a încercat să fie prezentată în ultimul timp. Și ea e o lume a diversităților de interese, a conflictelor și negocierilor.

Deci, ce face sociologul român, adică membru al societății românești ? Să cerceteze, adică cel puțin 90% din activitatea sa, realitatea societății românești. Sunt teme de metodologie care sunt mai transnaționale. Dar sociologia nu este știința metodologiei ei, ci a realități sociale.

De unde găsește sociologul informațiile despre realitatea socială românească de care are nevoie pentru analizele sale ?O diversitate de resurse informaționale: acum, statistica ”oficială” (de exemplu, indicatorii calculați de INS) reprezintă o sursă în creștere. Dar sociologul nu se poate rezuma doar la această sursă. În primul rând sociologul trebuie ”să meargă” în realitatea pe care o analizează. Să adune informații din sate și orașe. Să observe, să discute cu membrii comunităților. Să culeagă informații cu ”chestionare”. De aici, mare frustrare a sociologului român actual: nu prea sunt disponibile resursele financiare necesare cercetărilor empirice, ”de teren”.

Sociologul are o sursă privilegiată de informații empirice pe care nu trebuie să o ignore: el însuși. Propria sa experiență, informațiile pe care le obține din trăirea sa în realitatea pe care vrea să o analizeze. Nu trebuie să-i fie jenă. Marii sociologi au utilizat propria lor experiență ca o sursă care le-a orientat întreaga lor cercetare.

Sunt și alți ”observatori sociali” care pot fi utilizați: mass-media, dar și literatura și filmele. Mai ales în romane se pot găsi informații prețioase despre realitatea socială.

În fine, există și celelalte cercetări sociologice românești. Cum gândesc sociologii români, ce fapte au cules ei, cum gândesc ei realitatea socială românească. Pentru fizică, de exemplu, o lucrare a unui fizician român prezintă același interes ca oricare altă lucrare din lume. În sociologie, o lucrare de sociologie românească, pentru sociologul român are o importanță mult mai mare decât lucrările făcute în alte contexte sociale.Literatura sociologică românească este o sursă sociologică de primă importanță.

Un mic exercițiu epistemologic. Se poate testa maturitatea sociologiei românești analizând bibliografia lucrărilor românești: găsești aici ce s-a publicat și ce bibliografie este utilizată. Testul este extrem de semnificativ. Structura bibliografiilor lucrărilor oferă o imagine clară a stadiului de dezvoltare a sociologiei românești: este masiv dominată de bibliografia occidentală și doar marginal literatura românească sau o literatură sociologică românească cu o poziție importantă.

Să ne uităm la bibliografia lucrărilor sociologice publicat în perioada socialistă. Trecem peste documentele de partid care erau obligatorii, care nu aveau, de regulă, nicio legătură cu analiza propriu-zisă. Aceeași funcție o avea și trimiterile bibliografice la lucrările marxiste clasice. Domină însă masiv trimiterile la lucrările occidentale. Și ceva lucrări românești, cele mai multe citate mai mult formal, din politețe. Se găseau adesea citări banale.  Funcția citărilor străine era adesea de a sugera că lucrarea este conectată la sociologia occidentală prestigioasă. Sociologia românească a timpului nu se desprinsese prea mult de paradigma marxismului sovietic, iar noua sociologie românească era de valoare scăzută. Lucrările occidentale asigurau un standard de științificitatea, și deci de credibilitate. Funcția trimiterilor bibliografice avea mai degrabă rolul de a oferi suport de prestigiu.

Se mai adăuga o situație epistemologică distinctă. Sociologul român avea în față realitatea socială socialistă care tot mai mult nu avea statutul de fapt consolidat, care trebuia luat ca atare. Societatea socialistă era o realitate construită politic artificial, care trebuia schimbată. Ce să explice sociologul ?Occidentul oferea o realitate socială cu statut de normalitate, spre deosebire de cea socialistă. Nu este întâmplător că în anii 70-80 în sociologia românească s-a dezvoltat interesul pentru ce eu numesc schimbarea socială proiectată: mai puțin o analiză a realității existente, ci promovarea metodologiei proiectelor de schimbare socială.

După 1989, relansarea sociologiei românești a beneficiat de bibliografia occidentală ca sursă primară de cunoaștere. Dar există și un risc: ea poate produce o alienare a sociologului român de realitatea societății românești, diferită de realitatea occidentală. Noua sociologie a constatat că și de această dată realitatea socială care ar trebui să fie obiectul analizei sale este extrem de fluidă: societatea românească ”în tranziție”. Ea nu era pregătită, de fapt nici sociologia occidentală, să exploreze o realitate socială fluidă, determinată în mare măsură de programe politice. Sociologia societății ”în tranziție” are nevoie de o paradigmă relativ distinctă de sociologia occidentală a societăților cristalizate. Dar o asemenea paradigmă este încă la începutul ei.

Noua sociologie românească, atât de fragilă cât este, s-a confruntat cu o problemă practică. Înainte de 1989 literatura sociologică românească, la care se adăugau traducerile din literatura occidentală, era disponibilă în librării, la prețuri accesibile. După 1989, treptat, publicațiile sociologice românești s-au restrâns cu tiraje extrem de scăzute. Nu mai poți să le găsești în librării. Și în biblioteci le găsești tot mai greu. Accesul la publicațiile românești a devenit tot mai dificilă. Acum câțiva ani am făcut un ”experiment”:am fost la câteva librării importante și am consultat rafturile de Sociologie. 2-3 cărți românești. De regulă se găseaumai multe traduceri occidentale.

Rațiunea înființării Bibliotecii virtuale de sociologie (BVS) a fost de a compensa căderea accesului la publicațiile românești. Apublicațiilor trecute, dar în special a celor actuale. Tot mai multe lucrări sunt puse la dispoziția celor interesați: peste două sute de cărți, reviste și mii de studii.BVS oferă date clare despre cititorii fiecărei lucrări: zeci, cel mai frecvent sute, dar și mii de cititori pentru fiecare lucrare.Accesul la BVS este foarte simplu șideschisă gratuit tuturor celor interesați.În istoria sa de 7 ani, BVS reprezintă o contribuție importantă a Institutului de Cercetare a Calitățiii Vieții al Academiei la coagularea comunității sociologice românești. Costul creării și funcționării Bibliotecii Virtual de Sociologieeste integral suportat de ICCV. Cred că succesul ei stimulează pe sociologi să trimită lucrările lor aici. 

BVS publică și lucrări valoroase care sunt tot mai dificil de publicat de către edituri: rapoarte de cercetare. Este în mod special cazul Rapoartelor sociale ale ICCV.

ICCV și-a asumat și o altă funcție publică: oferă un spațiu de discuție publică pe teme sociologice, România socială (RS). În cei 6 ani de existență, aici poate fi găsită o literatură sociologică scurtă și rapidă, eseuri pe temele sociologice critice. România socială s-a dovedit a fi un spațiu popular de discutare a problemelor complexe și actuale ale României și ale Sociologiei românești. Sunt anual publicate peste o sută de articole. Se înregistrează pe articol cel mai adesea sute de cititori și chiar mii. Numărul de cititori par să fie în creștere. Peste 10% dinte cititori sunt din alte țări, din Europa și America. Sunt mulți cititori din Republica Moldova. Stilul publicațiilor a răspuns unei nevoi a comunității sociologice. Ideile îmbătrânesc. Până iau o formă ”cu papion” și parcurg un proces relativ îndelungat de publicare riscă să își piardă actualitatea. Articolele din RS se publică după 3-5 zile de la primire.