Papa Francisc a subliniat în enciclica sa „Laudato Si” că societatea actuală are o urgentă nevoie de „un umanism capabil să aducă împreună diferitele căi ale cunoaşterii, incluzând economia, în serviciul unei viziuni integrale” (LS 141). Altfel spus, acţiunea de a săvârşi binele presupune un efort comun şi nu dispersat, pentru că Domnul acţionează prin fiecare lucrător al Său. Viţa de vie europeană este mare, diversă, dar roadele s-au împuţinat, la fel s-au rărit şi lucrătorii. Roadele sunt copiii care cresc, iar lucrătorii reprezintă familiile acestora.

Situația europeană

Fără această continuitate a familiei, Europa devine pustie, un sat nelocuit în care se vor păstra muzeele şi cimitirele. Există însă şi voci care nu se îngrijorează de statistica scăderii drastice a natalităţii şi care arată că populaţia europeană este în creștere datorită valurilor de populaţii imigrante sosite în special din zona arabă. Matematica este corectă şi observăm aici cum un alt tip de familie își face loc, având o natalitate superioară (cu media de 6 copii şi nu 1,5 ca în România sau Italia), o familie de origine musulmană care ne arată cum se poate popula o grădină în lipsa lucrătorilor ei. Întrebările firești sunt ce se întâmplă şi care este viitorul incert al familiilor creştine în contextul reintegrării unor forţe de muncă străine; sunt şi ele realocate în alte zone sau mai degrabă dispar cu timpul?

Europa este a tuturor şi credem în acest principiu care la noi s-a fondat pe iubirea aproapelui, dar nu toată lumea gândeşte la fel. Răspunsul depinde de fiecare, soluţiile însă există atunci când familiile sunt sprijinite şi întărite să-şi continue propria lor poveste, mai ales când statele europene vor percepe rolul familiei în dezvoltarea unei economii durabile. Europa depinde enorm de evoluția familiilor autohtone care au generat istoria unui proiect al păcii şi al prosperităţii umane. Aici au apărut şi s-au dezvoltat drepturile omului şi tot aici s-au pus bazele visului european. Schimbarea valorilor şi a principiilor sale s-ar solda cu prăbuşirea unui proiect care a demonstrat lumii că se poate trăi pe acest continent în armonie şi înţelegere. Europa cu problemele ei complicate rămâne un model pozitiv de inspiraţie, dovedindu-şi menirea sa într-o lume nesigură şi plină de violenţă.

Conservarea familiei ca instituție fundamentală este răspunsul pe care economiştii şi decidenţii politici trebuie să-l ia din ce în ce mai mult în seamă. Relaţia dintre familie şi economie este esenţială în perpetuarea şi conservarea unei societăţi sănătoase, un principiu de forţă demonstrat încă din antichitate. Pe această cale anunţ cu bucurie că şi în România se întâmplă ceva: există oameni, fundaţii creştine şi instituţii care deja lucrează la un proiect comun, respectând îndemnul trimis de Papa Francisc.

Un proiect creștin de redefinire a relațiilor dintre familie și stat

În februarie 2018 a avut loc la Bucureşti, la Palatul Parlamentului, o întâlnire iniţiată de grupul catolic european FAFCE (Federation of Catholic Family Associations in Europe) împreună cu Asociaţia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika” prin care mai mulţi cercetători şi profesori de valoare din țară și străinătate: Elveţia, Italia, Franţa, Germania, Polonia au participat la o primă conferinţă pe acest subiect împreună cu o parte din decidenţii politici. Întâlnirea a adus un bogat aport de idei, dezbateri şi soluţii care au garantat utilitatea unei munci de cercetare în scop creştin.

Concluzia generală a conferinţei a fost că toate statele europene au nevoie de o reaşezare a priorităţilor strategice de dezvoltare prin punerea familiei în centrul maxim de interes. În concluziile specialiștilor în economie s-a constatat că mediul bancar european are nevoie de schimbări cu privire la politica de creditare, în mod deosebit pentru familiile cu unul sau mai mulţi copii. Sprijinul financiar pentru business-ul de familie este un alt subproiect important care ar dezvolta ulterior clasa de mijloc, atât de importantă pentru România. Sprijinul financiar pentru orele neplătite de stat către părinţii care aleg să-şi crească copiii acasă este o problemă parţial rezolvată la noi, dar nu şi în alte ţări. La nivel demografic, interesul fiecărei țări europene pentru natalitate este un capitol strategic care asigură sau pune în pericol continuitatea unui proiect statal.

Am enumerat aici doar o parte din subproiectele care îşi caută cuvinte şi sens într-o muncă de convingere, atragere şi interes a ambelor clase: economică şi politică. Speranţa împlinirii are de parcurs un drum încă lung, există însă semne că la masa europeană a sosit momentul unor alegeri capitale. Iniţiativa are o istorie mai lungă, dar vocile nu s-au auzit până de curând, moment în care clasa politică a realizat că ne aflăm la o răscruce de drumuri. Incertitudinea se regăseşte pe buzele fiecărui politician care nu a înţeles că familia are nevoie de sprijin ca răspuns la crizele actuale ale Europei şi că dacă o aducem în centrul atenţiei şi a preocupărilor noastre, vom păstra un viitor acestui spaţiu.