La începutul lunii septembrie, am primit o invitație pe e-mail pentru a participa în calitate de contributor la lansarea volumul coordonat de profesorul Adrian Netedu, Științele sociale între angajament și distanțare. In Honorem Mihai Dinu Gheorghiu, publicat la Editura Universității „Al.I. Cuza din Iași. Evenimentul a fost organizat la Librăria „Orest Tafrali” (15 septembrie 2023). Chiar dacă lansarea acestui volum a fost programată în vacanța de vară, la eveniment a participat un public numeros format din universitari, literați, jurnaliști, doctori și doctoranzi ai profesorului Mihai Dinu Gheorghiu. De la București a venit profesorul Zoltán Rostás, iar de la Cluj a fost prezent profesorul Marius Lazăr, prieteni și colaboratori ai sociologului aniversat. Am mai zărit chipurile unor personalități ale comunității academice ieșene precum acad. Daniel Condurache, prof.univ.dr. Anton Carpinschi (politolog), prof.univ.dr. Alexandru Ioan Platon (istoric).

Acest articol cuprinde câteva crâmpeie din viața și opera sociologului Mihai Dinu Gheorghiu, așa cum l-am descoperit din mărturiile unor prieteni și colegi, din cărțile semnate de domnia sa, mai ales cele de sociologia elitelor care m-au interesat în mod special. Astăzi, profesorul emerit Mihai Dinu Gheorghiu (n. 8 decembrie 1953, Iași) aniversează 7 decenii de viață și bogată activitate pe tărâmul științelor socioumane.
Mihai Dinu Gheorghiu este unul dintre cei mai prestigioși sociologi de talie europeană prin contribuțiile sale în domeniul sociologiei culturii, literaturii, muncii, sănătății, elitelor. Dacă vom introduce numele său în „motoarele de căutare” de pe Internet vom afla că este menționat deopotrivă ca sociolog și critic literar. Încă din studenție a colaborat cu articole de critică literară la revistele „Dialog”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Viața Românească”, „Amfiteatru”. Primele sale cărți de critică literară au primit premii literare importante: premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul Ibrăileanu, romanul criticului (1981) și premiul pentru cea mai bună carte de critică literară a anului acordat de Societatea „George Călinescu” pentru culegerea de cronici literare Reflexe condiționate (1983). A colaborat de asemenea la Radio Iași, Radio Europa Liberă (RFE), Radio France International (RFI).
A absolvit în anul 1976 secția de Sociologie și Psihologie din cadrul Facultății de Istorie și Filosofie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași. În primii ani ai carierei profesionale, a activat ca psiholog-profesor logoped (1976-1980), apoi sociolog la Centrul de Ştiinţe Sociale al Universității „Al.I. Cuza din Iași”, având preocupări științifice orientate spre istoria sociologiei românești şi de traducător din sociologia franceză. Din perioada respectivă datează traducerea și publicarea Economiei bunurilor simbolice (Meridiane, 1986) a sociologului francez Pierre Bourdieu, apoi apropierea de opera acestuia. Referindu-se la opțiunea sa pentru sociologie și la starea acestui domeniu de studiu în perioada comunistă, din interviul cu Adrian Netedu, aflăm următoarele:
„Sociologia mă interesa ca disciplină – şi fusese prima opţiune, înaintea psihologiei, în alegerea studiilor –, dar sociologia oficială o consideram o impostură. Îmi stimam însă profesorii. La Bucureşti, „şcoala lui Gusti” continua să funcţioneze semi-formal prin urmaşii săi, Henri Stahl şi Traian Herseni, dar opera lor sociologică mi se părea datată, în plan istoric şi academic, greu de urmat într-o actualitate dominată de „sociologii de partid”. Dezorientarea mea nu era, cred, singulară şi avea o legătură cu procesul de deprofesionalizare în care era antrenată ştiinţa socială, supusă „reideologizării” în cea de-a doua perioadă a regimului Ceauşescu (începând din anii 1970)” (fragment din interviul realizat de Adrian Netedu, 2023, p. 14).
Un moment interesant din biografia sociologului ieşean este consemnat în vara lui ’89, când are o tentativă de a trimite o scrisoare la postul de radio „Europa Liberă” prin care se autopropunea candidat pentru poziţia de secretar general al PCR, în locul lui Nicolae Ceauşescu, chiar la Congresul al XIV-lea al partidului. Scrisoarea buclucaşă nu a mai ajuns la destinaţie pe motiv că o consilieră a Ambasadei SUA la Bucureşti a refuzat să o scoată din ţară prin valiza diplomatică. La scurt timp după această tentativă, sociologul ieşean primeşte paşaportul şi permisiunea de a părăsi România (septembrie 989). Ajuns în Franța, M.D. Gheorghiu devine preocupat mai ales de sociologia literaturii, sociologia culturii şi sociologia educaţiei.
Studiile doctorale le-a urmat la École des Hautes Études en Sciences Sociales (EHESS, Paris) și la Max-Planck-Institut für Bildungsforschung și Centre Marc-Bloch (Berlin). A susținut doctoratul sub coordonarea științifică a marelui sociolog Pierre Bourdieu, având ca temă „Les métamorphoses de l’agit-prop. Les institutions de contrôle des intellectuels par les partis communistes et leurs transformations après 1989: le cas des écoles de parti”, pentru care a primit calificativul Summa Cum Laude (1997). Tot din interviul lui Mihai Dinu Gheorghiu cu profesorul Adrian Netedu, am extras următorul fragment referitor la întâlnirea cu sociologul Pierre Bourdieu și decizia de a se angaja într-o cercetare doctorală sub coordonarea științifică a acestuia:
„Ideea de a face un doctorat în Franţa a venit de la soţia mea. Faptul de a face un doctorat cu Pierre Bourdieu era o provocare. Marele sociolog nu avea el însuși un doctorat propriu-zis, ci, prin echivalare, cărţile publicate de el făceau cât zece doctorate! Am asistat la seminariile lui de la École des Hautes Études en Sciences Sociales şi la cursurile lui de la Collège de France. Prima întâlnire cu Pierre Bourdieu a fost, după cum am spus, în 1986, când am făcut coadă la finalul unui seminar pentru a vorbi cu el. Al doilea moment a fost în ianuarie 1987, când am prezentat într-un seminar activitatea şi proiectele mele de cercetare şi i-au plăcut. Proiectul iniţial al tezei datează din 1990 și avea ca obiect lumea literară românească. Ulterior, obţinând o bursă de cercetare la Berlin, la Centrul Marc-Bloch și Institutul Max-Planck, în 1994-1995, am fost nevoit să schimb subiectul, astfel încât teza mea a avut ca obiect școlile superioare de cadre ale partidelor comuniste din Europa de Est și din România” (fragment din interviul realizat de Adrian Netedu, 2023, p. 20).
Sociologul Mihai Dinu Gheorghiu și-a extins preocupările în zona cercetării sociale aplicate cu o serie de burse postdoctorale obținute la Max Planck Institut für Bildungsforschung (cercetare asupra producției în științele sociale și a studiilor asupra elitelor în Germania după 1990, Berlin, mai-iulie 1997 și iunie-august 1998) și la Geisteswissenschaftliches Zentrum Geschichte und Kultur Ostmitteleuropas, grupul de lucru „Literatura disidenței și a exilului” (Leipzig, octombrie-noiembrie 1997).
Mihai Dinu Gheorghiu a revenit în România în 1997, iar la Universitatea „Al.I. Cuza din Iași”, din 1999, unde a ocupat un post de conferenţiar în cadrul Facultății de Psihologie şi Știinţele Educaţiei. A devenit profesor în 2007, cu drept de conducere de doctorat, în cadrul Școlii doctorale a Facultăţii de Filosofie şi Știinţe Social-Politice. După pensionare, intervenită în 2019, şi acordarea titlului de „profesor emerit” continuă să susțină activități didactice, de cercetare și coordonare de doctorat la universitatea ieșeană.
„Dincolo de marea diversitate a temelor sale de cercetare, și a acestuia abordări științifice, deschiderea lui către noi întrebări, Mihai are de fapt, mi se pare, interese puternice pe care nu le abandonează, ci dimpotrivă le sapă și le încurajează să sape. Remarc în mod deosebit interesul mare pe care îl manifestă pentru cercetarea comparativă între societăți și țări din Nord și Sud, Est și Vest. Ca și Victor Karady, Mihai este un cercetător internațional în științe sociale în sensul pe care Marcel Mauss l-a dat acestui cuvânt, unul care nu neagă națiunea, ci o situează. Leagă cercetătorii din științe sociale și națiuni: România, Franța, Germania, Bulgaria, Ungaria, Brazilia, pentru a lua doar câteva exemple pe care le-am putut însoți, care practică internaționalismul și care explorează și încurajează cercetarea într-un fel care a privilegiat și aprofundat procesele și fenomenele de cenzură, reproducere, reconversie și internaționalizare” (Monique de Saint Martin, 2023, p. 52)
Personal, m-am apropiat de opera profesorului Mihai Dinu Gheorghiu prin interesul legat de cercetarea rolului jucat de elitele politice în consolidarea democrației și buna guvernare, problematică pentru care am alocat un program doctoral și postdoctoral. În domeniul sociologiei elitelor, M.D. Gheorghiu a fost preocupat îndeosebi de problematica elitelor intelectuale în câmpul puterii, de școlile de cadre și formarea elitelor înainte și după 1990, de elitele africane formate în Europa de Est (Programul de cercetări ELITAF – Élites africaines formées en Europe de l’Est inițiat în cadrul rețelei RAE/RIAM), precum și de noile elite din sistemul medical. Contribuția sa la sociologia elitelor cuprinde mai multe volume: Mihai Dinu Gheorghiu, Intelectualii în câmpul puterii. Morfologii şi traiectorii sociale, Editura Polirom, Iaşi, 2007; Mihai Dinu Gheorghiu şi Mihăiţă Lupu (coord.), Mobilitatea elitelor în România secolului XX, Editura Paralela 45, Bucureşti, 2008; Mihai Dinu Gheorghiu (éditeur), La mobilité des élites. Reconversion et circulation internationale, Editura Universității „Al.I. Cuza” din Iași, 2012. Potrivit lui Mihai Dinu Gheorghiu, studiul elitelor este interesant atât din perspectiva compoziției socioprofesionale, a identității culturale și politice (cine sunt elitele?), cât și din perspectiva legitimității (au elitele calitatea morală să conducă?).
Citind volumul Științele Sociale între Angajament și Distanțare…, am zăbovit în mod special pe prima parte, care reunește Amintirile, Confesiunile, și care ne dezvăluie cum a fost, este și va rămâne Mihai Dinu Gheorghiu în amintirile celor care l-au cunoscut: un om cald, generos, care știe să cultive relații cu cercetători dintr-o multitudine de spații geografice și culturale, în beneficiul Sociologiei și al celor pasionați de obiectul său de studiu. Iată ce scrie, de pildă, profesoara Luminița Mihaela Iacob despre aniversatul zilei de astăzi: „Cumpănit, accentuat reflexiv în căutarea conceptualizărilor celor mai potrivite în exprimarea sa orală, elegant comportamental totdeauna, analitic la nivel de nuanţă în abordarea socialului, Mihai a adus plusvaloare facultăţii noastre din momentul titularizării sale pe post în 1999. A făcut şi face cu fair-play acelaşi lucru şi în cadrul Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice din clipa în care a devenit conducător de doctorat în domeniul sociologiei (2007). Feedbackul pe care colegii i-l oferă prin acest volum este o dovadă” (p.82). Profesorul și scriitorul Liviu Antonesei (p.87) mărturisește că „Eu şi Mihai nu reuşim să ne despărţim de 40 de ani!”. Dar cine s-ar despărți de un asemenea om?! La mulți ani domnule Profesor Emerit Mihai Dinu Gheorghiu!
